CASE OF FERENC ROZSA AND ISTVAN ROZSA v. HUNGARY

Reclamanții s-au născut în 1951 și, respectiv, 1949, și trăiesc în Budapesta. Reclamanții sunt, respectiv, 50% și 10% acționari în D. Ltd. Prin hotărâri ale Curții Regionale de Budapesta și ale Curții Supreme, în 1998 lichidarea D. Ltd a fost comandată și M. Ltd. Lichidator desemnat. În 2001 reclamanții au introdus o acțiune oficială de răspundere împotriva celor două instanțe implicate, cerând daune pentru lichidare, care, în opinia lor, au fost ordonate ilegal. La 6 decembrie 2002, Curtea Regională a Pest County a respins acțiunea, susținând că, deși lichidarea a fost ordonată ilegal, culpabilitatea celor două instanțe nu a fost atât de extinsă încât să justifice înființarea răspunderii pe tort.

10. La apel, la 11 decembrie 2003, Curtea de Apel din Budapesta a susținut decizia de primă instanță, dar și-a schimbat raționamentul. Acesta a susținut că reclamanții nu au nici o locus standi în acest caz, deoarece societatea lor este în lichidare și numai lichidatorul are capacitatea de a desfășura proceduri legale în numele său. 11. Reclamanții au depus o cerere de reexaminare la Curtea Supremă. Acestea au susținut că afirmația lor nu se referă la nici o pierdere suferită de societatea în sine. Mai degrabă, ei au solicitat personal compensații pentru pierderea în valoare a acțiunilor proprii pe care le-au suferit din cauza lichidării ordonate ilegal. 12. La 10 februarie 2005, Curtea Supremă a respins petiția reclamanților, reprezentând poziția că nu au avut nici o locus standi în acest caz.

Această decizie a fost îndeplinită după 11 martie 2005.

6. The applicants were born in 1951 and 1949, respectively, and live in Budapest. 7. The applicants are respectively 50% and 10% shareholders in D. Ltd. By decisions of the Budapest Regional Court and the Supreme Court, in 1998 the liquidation of D. Ltd was ordered and M. Ltd. appointed liquidator. 8. In 2001 the applicants brought an official liability action against the two courts involved, claiming damages for the liquidation, which in their view had been ordered unlawfully. 9. On 6 December 2002 the Pest County Regional Court dismissed the action, holding that, although the liquidation had indeed been ordered unlawfully, the two courts’ culpability was not so extensive as to justify the establishment of their tort liability.

10. On appeal, on 11 December 2003 the Budapest Court of Appeal upheld the first-instance decision but changed its reasoning. It held that the applicants had no locus standi in the case, since their company was in liquidation and only the liquidator had the capacity to conduct legal proceedings in its name. 11. The applicants filed a petition for review with the Supreme Court. They pleaded that their claim did not concern any loss suffered by the company itself. Rather, they personally sought compensation for the loss in value of their own shares which they had suffered on account of the unlawfully ordered liquidation. 12. On 10 February 2005 the Supreme Court dismissed the applicants’ petition, reiterating the position that they had no locus standi in the case.

This decision was served after 11 March 2005.