Tossavainen împotriva Finlandei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 38182/07, de către Pertti Juhani TOSSAVAINEN împotriva Finlandei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 5 mai 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Giovanni Bonello, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 13 august 2007, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Pertti Juhani Tossavainen, este un național finlandez născut în 1952 și trăiește în Tampere. Guvernul finlandez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului Afacerilor Externe.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul suferă de o boală degenerativă care a dus la deplină invaliditate deja în 1972. La 5 februarie 1998, reclamantul a solicitat ajutorul financiar din orașul Tampere pentru a avea mașina sa la momentul respectiv, sau, eventual, o mașină nouă, adaptată la handicapul său. La 1 aprilie 1999, asistentul social responsabil cu cazul său a hotărât să acorde ajutor financiar pentru adaptarea autovehiculului existent al reclamantului la starea sa. Dacă reclamantul achiziționează o mașină nouă, doar scaunul șoferului ar putea fi adaptat.

La 19 aprilie 1999, reclamantul a solicitat rectificarea în fața Consiliului de Protecție Socială și Asistență Sanitară al orașului Tampere (denumit în continuare „Consiliul”; sosiaali- terveyslautakunta, social-och hälsovårdsnämnden ), susținând , printre altele , că o mașină nouă a fost indispensabilă datorită stării sale de sănătate . Mașina existentă nu a fost în stare bună și nu a fost oportun să-l adapteze la starea sa . La 27 octombrie 1999 Consiliul a susținut decizia lucrătorului social din 19 Aprilie 1999. Comisia a constatat că mașina reclamantului era încă potrivită pentru utilizare și că numai munca de adaptare necesară ar putea fi rambursată. Reclamantul a apelat la Curtea Administrativă Hämeenlinna (Hallinto-Oikeus, förvaltningsdomstolen), cerând modificarea deciziei Consiliului pentru a acorda ajutoare financiare pentru achiziționarea unei automobile noi și pentru adaptarea sa la nevoile sale.

La 29 august 2000, Curtea Administrativă a respins plângerea privind achiziționarea unei autovehicule noi fără a lua în considerare fondurile, deoarece nu a putut examina această plângere ca fiind o instanță de primă instanță. În ceea ce privește restul apelului, instanța a anulat decizia Consiliului și a trimis cazul înapoi la Consiliu pentru reexaminare. Acesta a constatat că mașina existentă nu este potrivită pentru o persoană în starea reclamantului. Toate accesorii solicitate de reclamant au fost menționate în certificate medicale și s-au dovedit, prin urmare, indispensabile pentru starea sa de sănătate. La 7 noiembrie 2003, 13 aprilie 2004 și 11 octombrie 2004, asistentul social responsabil cu cazul reclamantului a decis să-i acorde ajutor financiar, estimat ca fiind un total de 10.782 euro, pentru achiziționarea unei noi mașini și a anumitor accesorii.

Cererea reclamantului a fost respinsă în ceea ce privește majoritatea accesorii solicitate. Reclamantul a cerut din nou rectificarea în fața Consiliului, cerând ca anumite alte accesorii să fie incluse în estimare. La 11 februarie 2005, Consiliul a respins cererea de rectificare a reclamantului. Mai multe ajutoare financiare, în total 2,068 euro, au fost acordate reclamantului la 10 februarie 2005. La 31 august 2006, Tribunalul Administrativ a respins recursul reclamantului. Reclamantul a solicitat permisiunea de a face recurs la Curtea Supremă Administrativă (korkein hallinto-oikeus, högsta förvaltningsdomstolen La 14 februarie 2007, Curtea Supremă Administrativă a refuzat să recurgă. COMPLAINTă Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata totală a procedurii sale administrative era incompatibilă cu cerințele de timp rezonabil.

HOTĂRÂREA La 28 ianuarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Eu, dl Arto Kosonen, Agent al Guvernului Finlandei, declară că Guvernul Finlandei propune să plătească exgrație 3,800 EUR (3 mii opt sute de euro) [1] dl Pertti Juhani Tossavainen, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 17 februarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, dl Pertti Juhani Tossavainen, reclamantul în cazul menționat anterior, observă că Guvernul Finlandei este pregătit să-mi plătească ex-gratie suma de 3,800 EUR (3 mii opt sute de euro) [1] În vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Finlandei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele Adjunct al Registrului [1] Această sumă include compensarea pentru prejudiciu moral în valoare de 3 800 EUR și 0 EUR pentru costurile și cheltuielile.

[1]

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 38182/07 by Pertti Juhani TOSSAVAINEN against Finland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 5 May 2009 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Giovanni Bonello, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar . Having regard to the above application lodged on 13 August 2007, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Pertti Juhani Tossavainen, is a Finnish national who was born in 1952 and lives in Tampere. The Finnish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Arto Kosonen of the Ministry for Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant suffers from a degenerative disease which led to full disability already in 1972. On 5 February 1998 the applicant applied for financial aid from the city of Tampere in order to have his car at the time, or possibly a new car, adapted to his disability. On 1 April 1999 the social worker in charge of his case decided to grant financial aid for adapting the applicant’s existing car to his condition. If the applicant were to purchase a new car, only the driver’s seat could be adapted. On 19 April 1999 the applicant sought rectification before the Social Welfare and Health Care Board of the city of Tampere (hereinafter “the Board”; sosiaali- ja terveyslautakunta, social- och hälsovårdsnämnden ), claiming, inter alia , that a new car was indispensable due to his state of health.

The existing car was not in good condition and it was not expedient to adapt it to his condition. On 27 October 1999 the Board upheld the social worker’s decision of 19 April 1999. It found that the applicant’s car was still fit for use and that only the necessary adaptation work could be reimbursed. The applicant appealed to the Hämeenlinna Administrative Court ( hallinto-oikeus, förvaltningsdomstolen ), asking that the Board’s decision be modified so as to grant financial aid for the purchase of a new car and for its adaptation to his needs. On 29 August 2000 the Administrative Court dismissed the complaint concerning the purchase of a new car without considering the merits, as it could not examine this complaint as a first-instance court.

As to the rest of the appeal, the court quashed the Board’s decision and referred the case back to the Board for reconsideration. It found that the existing car was not suitable for a person in the applicant’s condition. All accessories requested by the applicant had been mentioned in medical certificates and they were thus found to be indispensable in view of his state of health. On 7 November 2003, 13 April 2004 and 11 October 2004 the social worker in charge of the applicant’s case decided to grant him financial aid, estimated to be a total of 10,782 euros, for the purchase of a new car and certain accessories. The applicant’s application was rejected as far as most of the requested accessories were concerned.

The applicant again sought rectification before the Board, requesting that certain other accessories be included in the estimate. On 11 February 2005 the Board rejected the applicant’s rectification request. More financial aid, in total 2,068 euros, had been granted to the applicant on 10 February 2005. On 31 August 2006 the Administrative Court rejected the applicant’s appeal. The applicant requested leave to appeal to the Supreme Administrative Court ( korkein hallinto-oikeus, högsta förvaltningsdomstolen ). On 14 February 2007 the Supreme Administrative Court refused leave to appeal. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the total length of his administrative proceedings had been incompatible with the reasonable-time requirement.

THE LAW On 28 January 2009 the Court received the following declaration from the Government: “I, Mr Arto Kosonen, Agent of the Government of Finland, declare that the Government of Finland offer to pay ex gratia EUR 3,800 (three thousand eight hundred euros) [1] to Mr Pertti Juhani Tossavainen with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 17 February 2009 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Mr Pertti Juhani Tossavainen, the applicant in the above-mentioned case, note that the Government of Finland are prepared to pay me ex gratia the sum of EUR 3,800 (three thousand eight hundred euros) [1] with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Finland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Deputy Registrar President [1] This sum includes compensation for non-pecuniary damage in the amount of EUR 3,800 and EUR 0 for costs and expenses. [1]