CASE OF BOGDANSKA DUMA v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"

Reclamantul s-a născut în 1959 și trăiește în Skopje. La 1 februarie 1993 dl F.D., fostul soț al reclamantului, a cumpărat un apartament de stat și un garaj („proprietatea”). Prin un cadou din 29 decembrie 1994 („darul 1994”), dl F.D. a transferat o jumătate noțională a proprietății în posesia reclamantului. Soții divorțați în 1996. Prin hotărârile de judecată din 18 aprilie și, respectiv, 5 septembrie 2001, darul din 1994 a fost rescins. Prezentul caz se referă la două seturi de proceduri referitoare la proprietatea în cauză. La 13 iulie 1995, dl H.D. și dna V.D., părinții dlui F.D. („reclamanții”), au introdus o acțiune civilă împotriva reclamantului și dl F.D. pentru a stabili titlul lor asupra proprietății și pentru a rescinsa cadoul din 1994. Reclamanții au susținut că au transferat la fiul lor dreptul de a cumpăra proprietatea și că au plătit prețul. Din șase audieri programate între 3 noiembrie 1995 și 19 mai 1997, niciuna nu a fost reprogramată la cererea reclamantului. 16 audieri stabilite între 19 mai 1997 și 20 noiembrie 2000 au fost suspendate datorită serviciului incorect al convocărilor de judecată, schimbului întârziat de cereri de către părți, depuneri tardive sau eșecul autorităților naționale și al părților de a răspunde la ordinele de judecată în timp util. O audiție fixată pentru 25 mai 1998 a fost amânată din cauza absenței reclamantului pentru motive legate de muncă. 10. La 20 noiembrie 2000, Tribunalul de Primă Instanță a susținut cererea reclamanților și-a recunoscut titlul proprietății. A anulat darul din 1994 și a declarat că doamna V.D. avea titlul de o jumătate noțională a proprietății. Curtea a stabilit că dl H.D. a avut inventarea proprietății din 1972 și că reclamanții au autorizat acuzații să cumpere proprietatea în condițiile de îngrijire a proprietății și să trăiască sub același acoperiș. Întrucât reclamantul a divorțat de soțul ei și a încetat să locuiască cu reclamanții, instanța a susținut că dreptul de a cumpăra apartamentul a rămas nefondat și a considerat că nu a fost stabilit. 11. La 28 iunie 2001, Curtea de Apel din Skopje a acceptat un recurs de către reclamant și a remis cazul pentru o nouă examinare. A stabilit că instanța de judecată nu a dat motive suficiente pentru decizia sa. A ordonat în continuare o suspendare a procedurii în așteptarea evaluării valabilității acordului de vânzare din 1 februarie 1993, subiectul altor proceduri. 12. Între 19 noiembrie 2001 și 15 septembrie 2005, tribunalul de primă instanță a enumerat douăzeci și trei de audieri care au fost reprogramate din motive similare cu cele descrise la alineatul 9 mai sus. Reclamantul nu a participat la patru audieri. În acest timp, reclamantul a solicitat titlul la patru cincimi din proprietate, ca un bun comun achiziționat prin căsătorie. De asemenea, ea a propus o soluție extrajudiciară în două ocazii și a solicitat instanței să accelereze procedurile. 13. Procesul a reluat la 4 decembrie 2006, când un nou judecător a fost desemnat să ia loc în acest caz. Curtea a enumerat șase audieri până la 18 mai 2007. Procedurile sunt încă în așteptare în fața Tribunalului de Primă Instanță. 14. La 4 aprilie 2002, dl F.D. a solicitat anularea unui act de cadou din 18 iulie 2001 („darul din 2001”) în temeiul căruia reclamantul a transferat în posesia celor două fiice jumătatea noțională a proprietății. Referindu-se la anularea contractului din 1994, dl F.D. a afirmat că reclamantul nu a avut dreptul de a elimina proprietatea. La 5 aprilie 2001, dl F.D. a prelungit reclamația împotriva fiicelor lor. La 17 noiembrie 2002, una dintre fiicele, dna I.D., a venit la vârsta de 15 ani. La 22 noiembrie 2002, Tribunalul de Primă Instanță a acordat acțiunea dlui F.D. și a anulat darul din 2001. În plus, a ordonat fiicelor lor să restabilească proprietatea dlui F.D... În sfârșit, a ordonat reclamantului să nu elimine proprietatea. Curtea a stabilit că reclamantul a făcut cadoul din 2001, în timp ce procedurile referitoare la cadoul din 1994 erau în așteptare în fața apelului, declarând că reclamantul ar fi cunoscut sau ar fi trebuit să știe că nu poate face cadoul din 2001, în timp ce procedurile privind cadoul din 1994 erau în așteptare. Reclamantul a respins obiecția conform căreia avocatul său nu a fost furnizată autoritatea explicită de a reprezenta doamna I.D. în acest sens, susține că reclamantul a fost tutore statutar al fiicelor sale și că toate acestea au acționat ca parte unică în cadrul procedurii. Curtea a concluzionat că nu au avut interese contradictorii, dar că reclamantul a acționat în numele fiicelor sale. 16. La 27 martie 2003, Curtea de Apel din Skopje a susținut hotărârea instanței de judecată cu privire la ordonanța de anulare și injuncție. Nu a găsit motive să se depărteze de faptele stabilite și raționarea juridică acordată de instanța de judecată cu privire la actele de cadou. Cu toate acestea, a decis că instanța de judecată de judecată a ordonat în mod nedrept fiicele reclamantului să restabilească proprietatea în posesia dlui F.D.. Reclamantul a solicitat fără succes procurorului să depună la Curtea Supremă o cerere de protecție a legalității. 17. La 23 mai 2003, Tribunalul de Primă Instanță a respins restul cererii dlui F.D. 18. Aceste proceduri s-au încheiat la 14 octombrie 2004, când hotărârea instanței de primă instanță privind costurile judiciare a devenit finală.