- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 7 mai 2009
- Stat pârât
- MKD
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Bogdanska Duma împotriva Macedoniei de Nord
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1959 și trăiește în Skopje. La 1 februarie 1993 dl F.D., fostul soț al reclamantului, a cumpărat un apartament de stat și un garaj („proprietatea”). Prin un cadou din 29 decembrie 1994 („darul 1994”), dl F.D. a transferat o jumătate noțională a proprietății în posesia reclamantului. Soții divorțați în 1996. Prin hotărârile de judecată din 18 aprilie și, respectiv, 5 septembrie 2001, darul din 1994 a fost rescins. Prezentul caz se referă la două seturi de proceduri referitoare la proprietatea în cauză. La 13 iulie 1995, dl H.D. și dna V.D., părinții dlui F.D. („reclamanții”), au introdus o acțiune civilă împotriva reclamantului și dl F.D. pentru a stabili titlul lor asupra proprietății și pentru a rescinsa cadoul din 1994. Reclamanții au susținut că au transferat la fiul lor dreptul de a cumpăra proprietatea și că au plătit prețul.
Din șase audieri programate între 3 noiembrie 1995 și 19 mai 1997, niciuna nu a fost reprogramată la cererea reclamantului. 16 audieri stabilite între 19 mai 1997 și 20 noiembrie 2000 au fost suspendate datorită serviciului incorect al convocărilor de judecată, schimbului întârziat de cereri de către părți, depuneri tardive sau eșecul autorităților naționale și al părților de a răspunde la ordinele de judecată în timp util. O audiție fixată pentru 25 mai 1998 a fost amânată din cauza absenței reclamantului pentru motive legate de muncă. 10. La 20 noiembrie 2000, Tribunalul de Primă Instanță a susținut cererea reclamanților și-a recunoscut titlul proprietății. A anulat darul din 1994 și a declarat că doamna V.D.
avea titlul de o jumătate noțională a proprietății. Curtea a stabilit că dl H.D. a avut inventarea proprietății din 1972 și că reclamanții au autorizat acuzații să cumpere proprietatea în condițiile de îngrijire a proprietății și să trăiască sub același acoperiș. Întrucât reclamantul a divorțat de soțul ei și a încetat să locuiască cu reclamanții, instanța a susținut că dreptul de a cumpăra apartamentul a rămas nefondat și a considerat că nu a fost stabilit. 11. La 28 iunie 2001, Curtea de Apel din Skopje a acceptat un recurs de către reclamant și a remis cazul pentru o nouă examinare. A stabilit că instanța de judecată nu a dat motive suficiente pentru decizia sa. A ordonat în continuare o suspendare a procedurii în așteptarea evaluării valabilității acordului de vânzare din 1 februarie 1993, subiectul altor proceduri.
12. Între 19 noiembrie 2001 și 15 septembrie 2005, tribunalul de primă instanță a enumerat douăzeci și trei de audieri care au fost reprogramate din motive similare cu cele descrise la alineatul 9 mai sus. Reclamantul nu a participat la patru audieri. În acest timp, reclamantul a solicitat titlul la patru cincimi din proprietate, ca un bun comun achiziționat prin căsătorie. De asemenea, ea a propus o soluție extrajudiciară în două ocazii și a solicitat instanței să accelereze procedurile. 13. Procesul a reluat la 4 decembrie 2006, când un nou judecător a fost desemnat să ia loc în acest caz. Curtea a enumerat șase audieri până la 18 mai 2007. Procedurile sunt încă în așteptare în fața Tribunalului de Primă Instanță.
14. La 4 aprilie 2002, dl F.D. a solicitat anularea unui act de cadou din 18 iulie 2001 („darul din 2001”) în temeiul căruia reclamantul a transferat în posesia celor două fiice jumătatea noțională a proprietății. Referindu-se la anularea contractului din 1994, dl F.D. a afirmat că reclamantul nu a avut dreptul de a elimina proprietatea. La 5 aprilie 2001, dl F.D. a prelungit reclamația împotriva fiicelor lor. La 17 noiembrie 2002, una dintre fiicele, dna I.D., a venit la vârsta de 15 ani. La 22 noiembrie 2002, Tribunalul de Primă Instanță a acordat acțiunea dlui F.D. și a anulat darul din 2001. În plus, a ordonat fiicelor lor să restabilească proprietatea dlui F.D... În sfârșit, a ordonat reclamantului să nu elimine proprietatea.
Curtea a stabilit că reclamantul a făcut cadoul din 2001, în timp ce procedurile referitoare la cadoul din 1994 erau în așteptare în fața apelului, declarând că reclamantul ar fi cunoscut sau ar fi trebuit să știe că nu poate face cadoul din 2001, în timp ce procedurile privind cadoul din 1994 erau în așteptare. Reclamantul a respins obiecția conform căreia avocatul său nu a fost furnizată autoritatea explicită de a reprezenta doamna I.D. în acest sens, susține că reclamantul a fost tutore statutar al fiicelor sale și că toate acestea au acționat ca parte unică în cadrul procedurii. Curtea a concluzionat că nu au avut interese contradictorii, dar că reclamantul a acționat în numele fiicelor sale.
16. La 27 martie 2003, Curtea de Apel din Skopje a susținut hotărârea instanței de judecată cu privire la ordonanța de anulare și injuncție. Nu a găsit motive să se depărteze de faptele stabilite și raționarea juridică acordată de instanța de judecată cu privire la actele de cadou. Cu toate acestea, a decis că instanța de judecată de judecată a ordonat în mod nedrept fiicele reclamantului să restabilească proprietatea în posesia dlui F.D.. Reclamantul a solicitat fără succes procurorului să depună la Curtea Supremă o cerere de protecție a legalității. 17. La 23 mai 2003, Tribunalul de Primă Instanță a respins restul cererii dlui F.D. 18. Aceste proceduri s-au încheiat la 14 octombrie 2004, când hotărârea instanței de primă instanță privind costurile judiciare a devenit finală.
4. The applicant was born in 1959 and lives in Skopje.
On 1 February 1993 Mr. F.D., the applicant’s former husband, bought a state-owned apartment and a garage (“the property”). By a deed of gift of 29 December 1994 (“the 1994 gift”), Mr F.D. transferred one notional half of the property into the applicant’s possession. The spouses divorced in 1996. By court decisions of 18 April and 5 September 2001 respectively, the 1994 gift was rescinded.
The present case concerns two sets of proceedings concerning the property at issue.
On 13 July 1995 Mr H.D. and Mrs V.D., Mr F.D.’s parents (“the plaintiffs”), brought a civil action against the applicant and Mr F.D. to establish their title to the property and to rescind the 1994 gift. The plaintiffs alleged that they had transferred to their son the right to buy the property and that they had paid the price.
Of six hearings scheduled between 3 November 1995 and 19 May 1997, none was rescheduled on the applicant’s request.
Sixteen hearings fixed between 19 May 1997 and 20 November 2000 were adjourned because of incorrect service of the court summons, late exchange of applications by the parties, belated submissions or the failure of the national authorities and the parties to respond to court orders in time. A hearing fixed for 25 May 1998 was postponed due to the applicant’s absence for work-related reasons.
On 20 November 2000 the Skopje Court of First Instance upheld the plaintiffs’ claim and recognised their title to the property. It rescinded the 1994 gift and declared that Mrs V.D. had the title to one notional half of the property. The court established that Mr H.D. had tenancy of the property since 1972 and that the plaintiffs had authorised the defendants to buy the property under the condition of caring for them and living under the same roof. As the applicant had divorced her husband and ceased to live with the plaintiffs, the court held that the right to buy the apartment remained groundless and considered it as if it had not been established.
On 28 June 2001 the Skopje Court of Appeal accepted an appeal by the applicant and remitted the case for a fresh consideration. It established that the lower court had not given sufficient reasons for its decision. It further ordered a stay of the proceedings pending assessment of the validity of the sale agreement of 1 February 1993, the subject of other proceedings.
Between 19 November 2001 and 15 September 2005 the first-instance court listed twenty-three hearings which were re-scheduled for similar reasons as those described in paragraph 9 above. The applicant did not attend four hearings. During this time, the applicant claimed title to four fifths of the property, as a joint property acquired through marriage. She further proposed an out-of-court settlement on two occasions and requested the court to expedite the proceedings.
The proceedings resumed on 4 December 2006 when a new judge was assigned to sit in the case. The court listed six hearings until 18 May 2007. The proceedings are still pending before the Skopje Court of First Instance.
On 4 April 2002 Mr F.D. requested annulment of a deed of gift of 18 July 2001 (“the 2001 gift”) under which the applicant had transferred into the possession of their two daughters her notional half of the property. Referring to the annulment of the 1994 contract, Mr F.D. claimed that the applicant had not been entitled to dispose of the property. On 5 April 2001 Mr F.D. extended his claim against their daughters. On 17 November 2002, one of the daughters, Ms I.D., came of age.
On 22 November 2002 the Skopje Court of First Instance granted Mr F.D.’s action and annulled the 2001 gift. It further ordered their daughters to restore the property into Mr F.D.’s possession. Lastly, it ordered the applicant not to dispose of the property. The court established that the applicant had made the 2001 gift while the proceedings regarding the 1994 gift had been pending on appeal. It ruled that the applicant accordingly had known or ought to have known that she could not make the 2001 gift while the proceedings in respect of the 1994 gift were pending. It dismissed the applicant’s objection that her lawyer had not been provided with explicit authority to represent Ms I.D. In this respect, it held that the applicant had been her daughters’ statutory guardian and they all acted as a single party to the proceedings. The court concluded that they had not had conflicting interests, but that the applicant had acted on behalf of her daughters.
On 27 March 2003 the Skopje Court of Appeal upheld the lower court’s decision concerning the annulment order and injunction. It found no reasons to depart from the established facts and legal reasoning given by the lower court in respect of the deed of gift. It ruled, however, that the lower court had wrongly ordered the applicant’s daughters to restore the property into Mr F.D.’s possession. The applicant unsuccessfully requested the public prosecutor to lodge with the Supreme Court a request for the protection of legality.
On 23 May 2003 the Skopje Court of First Instance dismissed the remainder of Mr F.D.’s claim.
These proceedings ended on 14 October 2004 when the first-instance court’s decision concerning trial costs became final.