Bozinovski împotriva Macedoniei de Nord

ȚĂRII SECȚIUNI PARTICIPALE PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 68368/01 de Ljubomir BOZINOVSKI împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 6 decembrie 2001 ca Cameră compusă din Președintele Ress Caflisch Kūris Türmen Hedigan dna Tsatsa Nikolovska Dna H.S. Greve judecători și dl V. Berger Având în vedere cererea depusă la 30 ianuarie 2001 și înregistrată la 20 aprilie 2001, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Dl Ljubomir Bozinovski este un național al fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, care s-a născut în 1934 și trăiește în Skopje. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de către solicitant, pot fi rezumate după cum urmează.

Într-o dată necunoscută, nepoata reclamantului, dna D., a instituit o procedură civilă cu Curtea Municipală Skopje care a contestat titlul reclamantului într-o parte a domiciliului. La 25 noiembrie 1991, Curtea Municipală Skopje a acordat cererea dnei D.. Acesta a constatat că tatăl ei, care era fratele reclamantului, cu cunoașterea anterioară proprietarului casei, a investit o sumă considerabilă de bani pentru renovarea sa și, astfel, a dobândit un titlu pentru o parte a casei, în conformitate cu dispozițiile relevante ale Legii privind proprietatea. La 9 septembrie 1992, Curtea județului Skopje a reținut hotărârea de mai sus. La 15 aprilie 1993, Curtea Supremă a anulat hotărârile instanțelor de jos și a remis cazul de reexaminare la Curtea Municipală de Skopje și i-a ordonat să ordone o evaluare a experților prin care valoarea investițiilor tatălui dnei D. va fi determinată într-un mod precis.

La 11 aprilie 1996, experții au prezentat raportul lor. Ei au concluzionat că Investiția dnei D. întârziată a tatălui a reprezentat 71% din valoarea respectivă a casei după renovarea acestuia. La audiere din 7 mai 1997, au apărut mai mulți martori în fața Curții Municipale de Skopje. La 12 mai 1997, reclamantul a prezentat cereri scrise cu privire la instanța de judecată, care s-a opus raportului de experți și a solicitat să fie elaborat un raport suplimentar de experți în ceea ce privește valoarea investițiilor efectuate de tatăl îndepărtat al dnei D... O audiere a avut loc la 13 iunie 1997 înainte de Curtea Municipală Skopje. În noiembrie 1997, reclamantul a fost servit cu raportul suplimentar de experți.

La 16 februarie 1998, reclamantul a contestat raportul de experți suplimentari și a solicitat instanței să numească noi experți. Din argumentele reclamantului se pare că instanța nu a acordat cererea sa. O altă audiere a avut loc la 9 martie 1998 înainte de Curtea Municipală Skopje. La 5 iulie 1999, Curtea Municipală de Skopje a acordat afirmația dnei D., pe baza declarațiilor martorilor, a raportului de experți și a raportului de experți suplimentar, că tatăl său defunt a obținut titlul în partea contestată a casei pe baza investițiilor făcute. În urma promulgării Legii privind Curțile, Curtea de județ de Skopje a devenit Curtea de Appellate de Skopje. La 27 martie 2000, reclamantul a depus o plângere la Curtea de apel de la Skopje.

El s-a plâns, printre altele, că instanța inferioară a evaluat în mod necorespunzător dovezile și a refuzat să numească noi experți. La 29 iunie 2000, Curtea de apel a respins recursul reclamantului, declarând, printre altele, că raportul de experți a abordat toate aspectele importante, că, pe cererea reclamantului, a fost elaborat un raport suplimentar de experți și că raportul a fost confirmat cu alte dovezi. Datorită promulgării noului Cod de Procedură Civilă în 1998 reclamantul nu a putut depune recurs la punctele de drept la Curtea Supremă. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 că procedura civilă în care a fost parte a fost nejustificată și nejustificată.

Reclamantul susține două încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție, care, în măsura în care este relevant, prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... într-un timp rezonabil ... de [a] ... tribunal...” În ceea ce privește plângerea reclamantului cu privire la durata procedurii, Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea plângerii și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 § 3 litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Reclamantul se plânge că procedura civilă la care a fost parte a fost nedrept, susține, în special, că instanțele au evaluat dovezile în mod eronat și eronat, de fapt.

Curtea reiterează că, în conformitate cu art. 19 din Convenție, datoria sa este de a asigura respectarea angajamentelor întreprinse de părțile contractante la Convenție. În special, nu este funcția sa de a face față erorilor de fapt sau de lege presupuse comise de o instanță națională, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea au încălcat drepturile și libertățile protejate de convenție. În plus, în timp ce art. 6 din Convenție garantează dreptul la o audiere echitabilă, aceasta nu stabilește nici o norme privind admisibilitatea probelor sau modul în care acestea ar trebui evaluate, care sunt, prin urmare, în principal aspecte de reglementare prin legislația națională și instanțele naționale (GC/GC, nr. 30544/96, § 28, CEDO 1999-I).

Având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care plângerea reclamantului a fost justificată și, prin urmare, în cadrul competenței sale, Curtea constată că nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a Convenției, în urma că această plângere este manifestament nefondată în sensul articolului 35 § 3 și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamantului că procedura a fost de nerazonabilă; declara inadmisibilă restul cererii. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress

THIRD SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 68368/01 by Ljubomir BOZINOVSKI against the Former Yugoslav Republic of Macedonia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 6 December 2001 as a Chamber composed of Mr G. Ress , President , Mr L. Caflisch , Mr P. Kūris , Mr R. Türmen , Mr J. Hedigan , Mrs M. Tsatsa - Nikolovska , Mrs H.S. Greve , judges , and Mr V. Berger , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 30 January 2001 and registered on 20 April 2001, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Ljubomir Bozinovski, is a national of the Former Yugoslav Republic of Macedonia, who was born in 1934 and lives in Skopje. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On an unspecified date the applicant’s niece Ms D. instituted civil proceedings with the Skopje Municipal Court disputing the applicant’s title to a part of house. On 25 November 1991 the Skopje Municipal Court granted Ms D.’s claim. It found that her late father, who was the applicant’s brother, with the knowledge of the previous owner of the house, had invested a considerable amount of money for its refurbishment and, thereby, he had acquired a title to part of the house in accordance with the relevant provision of the Law on Property. On 9 September 1992 the Skopje County Court up-held the above judgment. On 15 April 1993 the Supreme Court quashed the lower courts’ judgments. It referred the case back for re-examination to the Skopje Municipal Court and instructed it to order an expert valuation whereby the value of Ms D.’s father’s investment would be determined in a precise manner.

On 11 April 1996 the experts submitted their report. They concluded that Ms D.’s late father’s investment represented 71% of the value of the respective part of the house after its refurbishment. At the hearing of 7 May 1997 several witnesses appeared before the Skopje Municipal Court. On 12 May 1997 the applicant made written submissions to the court. It objected to the expert report and requested that an additional expert report be prepared in respect of the value of the investment made by Ms D.’s late father. A hearing was held on 13 June 1997 before the Skopje Municipal Court. In November 1997 the applicant was served with the additional expert report. On 16 February 1998 the applicant objected to the additional expert report and asked the court to appoint new experts.

From the applicant’s submissions it appears that the court did not grant his request. Another hearing was held on 9 March 1998 before the Skopje Municipal Court. On 5 July 1999 the Skopje Municipal Court granted Ms D.’s claim, as it found, on the basis of the witnesses’ statements, expert report and additional expert report, that her late father had obtained the title to the disputed part of the house on the basis of the investment made. Following the enactment of the Law on the Courts, the Skopje County Court became the Skopje Appellate Court. On 27 March 2000 the applicant lodged a complaint with the Skopje Appellate Court. He complained, inter alia, that the lower court assessed the evidence wrongly and refused to appoint new experts.

On 29 June 2000 the Skopje Appellate Court rejected the applicant’s appeal. It held, inter alia, that the expert report covered all the important issues, that on the applicant’s request an additional expert report was prepared and that the report was corroborated with other evidence. The applicant submits that he was served with the court’s judgment on 14 August 2000. Due to the enactment of the new Code of Civil Procedure in 1998 the applicant was unable to lodge an appeal on points of law with the Supreme Court. COMPLAINTS The applicant complains under Article 6 § 1 that the civil proceedings to which he was a party were unfair and unreasonably long. THE LAW The applicant alleges two violations of Article 6 § 1 of the Convention, which as far as relevant, provides as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair ... hearing within a reasonable time...

by [a] ... tribunal...” a) As regards the applicant’s complaint about the length of the proceedings, the Court considers that it cannot, on the basis of the case-file, determine the admissibility of the complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 3 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government. b) The applicant complains that the civil proceedings to which he was a party were unfair. He alleges, in particular, that the courts assessed the evidence wrongly and erred in fact. The Court reiterates that, according to Article 19 of the Convention, its duty is to ensure the observance of the engagements undertaken by the Contracting Parties to the Convention.

In particular, it is not its function to deal with errors of fact or law allegedly committed by a national court unless and in so far as they may have infringed rights and freedoms protected by the Convention. Moreover, while Article 6 of the Convention guarantees the right to a fair hearing, it does not lay down any rules on the admissibility of evidence or the way it should be assessed, which are therefore primarily matters for regulation by national law and the national courts ( Garcia Ruiz v. Spain [GC], no. 30544/96, § 28, ECHR 1999-I). In the light of all the material in its possession, and in so far as the applicant’s complaint has been substantiated and thus within its competence, the Court finds that it does not disclose any appearance of a violation of the Convention.

It follows that this complaint is manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 and must be rejected under Article 35 § 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to adjourn the examination of the applicant’s complaint that the proceedings were unreasonably long; Declares inadmissible the remainder of the application. Vincent Berger Georg Ress Registrar President