DUMANOGLU c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 44903/04 prezentată de A. Sevil DUMANOULU împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 12 mai 2009 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișl Karakaș, judecători și Françoise Elens-Passos; graffiter adjunct de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 21 noiembrie 2004, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta, domnul A. Sevil Dumano Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, recurenta se plângea de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil din cauza faptului că nu a obținut examinarea pe fond a cauzei sale și a divergenței jurisprudenței diferitelor camere ale Curții de Casație cu privire la începutul termenului de prescripție pentru introducerea acțiunii în despăgubire. În sprijinul argumentelor sale, Comisia a furnizat precedente (la 11 decembrie 2001, 13 mai 2002 și 4 iunie 2003), în care termenul de prescripție începe să curgă de la data cutremurului, spre deosebire de cazul în care termenul de prescripție începuse să curgă de la data primirii lucrărilor. Curtea arată că nu mai este necesar să se examineze în continuare acțiunea formulată de recurentă din următoarele motive. După comunicarea cauzei către guvern, observațiile sale au fost transmise părții reclamante pentru observații. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 26 ianuarie 2009, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai scurt și că nu a fost solicitată nicio prelungire a acestui termen. În conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, aceasta poate șterge o cerere din rol atunci când, ca în cazul de față, circumstanțele dau de gândit că un reclamant nu intenționează să-și mențină cererea. Aceasta arată că scrisoarea a fost prezentată la adresa reclamantului, care era absentă, la 5 februarie 2009 și constată că, până în prezent, a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai intenționează să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai mult decât cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Asistentă Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

44903/04

présentée par A. Sevil DUMANOĞLU

contre la Turquie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 12 mai 2009 en une chambre composée de

:

Françoise Tulkens,

présidente,

Ireneu Cabral Barreto,

Vladimiro Zagrebelsky,

Danutė Jočienė,

András Sajó,

Nona Tsotsoria,

Ișıl Karakaș,

juges,

et de Françoise Elens-Passos,

greffière adjointe de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 21 novembre 2004,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

La requérante, M

me

A. Sevil Dumanoğlu, est une ressortissante turque, née en 1955 et résidant à Ankara. Le gouvernement turc («

le Gouvernement

») est représenté par son agent.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait d’une atteinte à son droit à un procès équitable du fait de ne pas avoir obtenu l’examen au fond de son affaire et de la divergence de la jurisprudence des différentes chambres de la Cour de cassation quant au commencement du délai de prescription pour l’introduction de l’action en indemnité. A l’appui de ses arguments, elle fournissait des précédents (en date des 11 décembre 2001, 13 mai 2002 et 4 juin 2003), dans lesquels le délai de prescription commence à courir à compter de la date du tremblement de terre, contrairement à son affaire dans laquelle le délai de prescription avait commencé à courir à partir de la date de réception des travaux.

EN DROIT

La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par la requérante pour les motifs suivants.

Après la communication de l’affaire au Gouvernement, ses observations ont été transmises à la partie requérante pour commentaires.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 26 janvier 2009, la Cour a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’aucune prorogation de ce délai n’avait été sollicitée. Elle a indiqué qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. Elle relève que la lettre a bien été présentée à l’adresse de la partie requérante, qui était absente, le 5 février 2009 et constate qu’à ce jour elle est restée sans réponse.

A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que la requérante n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.

Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1

in fine

, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Françoise Elens-Passos

Françoise Tulkens

Greffière adjointe

Présidente