AKAT c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PARTENERĂ Două cereri prezentate împotriva Turciei de către 34740 Francoise Elens-Passos, asistentă de secțiune, având în vedere cererile sus-menționate depuse la 5 iulie 2004 și 15 decembrie 2005, după ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții, domnii Tolga Akat și Sinan Kaynar sunt cetățeni turci, născuți în 1980 și, respectiv, 1981, cu reședința la Istanbul. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnii C. Akat și, respectiv, dl Kaynar, avocați din Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. În Turcia, cei care doresc să efectueze studii universitare trebuie mai întâi să treacă cu succes testele cu selecție multiplă organizate de centrul de selecție și plasare a studenților din consiliul de învățământ superior (Yüksekö ) Reușita unui candidat va fi evaluată în principal în funcție de performanța sa la examene, dar ponderată de rezultatele sale școlare în liceu. În timp ce reclamanții erau studenți la liceul profesionist (meslek lisesi), și anume liceul tehnic și liceul coranic (Imam Hatip Lisesi consiliul de învățământ superior Yüksek Ögretim Kurulu ), instituție competentă înființată prin legea nr. 2547 privind învățământul superior, a adoptat, la 30 iulie 1998, o circulară de modificare a sistemului de ponderare a punctelor în funcție de alegerile de formare. Conform acestui nou sistem, lacul care va fi luat în considerare pentru determinarea ratingului de succes în educația secundară a fost stabilit la 0,5 pentru cei care doresc să își facă studiile în aceeași materie studiat în liceu și 0,2 pentru cei care doresc să-și desfășoare studiile universitare în diferite domenii. În 1999 și 2000, reclamanții și-au dorit să își desfășoare studiile universitare în domenii diferite de cele studiate în școlile lor profesionale, au reușit să obțină un număr suficient de puncte pentru a putea urmări unul dintre programele universitare și au fost admiși în universitățile pe care le-au ales în cererea lor de înscriere, și anume capacitatea de tehnologie de informare a universităților Ișisk și, respectiv, școala profesională superioară ( Meslek Yuksek Okulu ) de Economia de la Universitatea din Selçuk. La 10 septembrie 1999 și 13 octombrie 2000, considerând că noul sistem instituit le era mai puțin favorabil din cauza diferenței dintre indicii luați în considerare pentru determinarea ratingului de succes în domeniul învățământului secundar, dnii Akat și Kaynar au introdus în fața Consiliului acțiuni în anulare a circularei care instituie sistemul respectiv. La 26 februarie 2001 și 11 februarie 2002, Consiliul de Stat și-a respins acțiunile pe motiv că: ținând cont de interesul de a asigura caracterul echitabil al plasării studenților în programele de învățământ superior echivalente cu materialele studiate la școală, consiliul de învățământ superior și-a exercitat puterea discreționară și că circulara în cauză era conformă cu cerințele dreptului administrativ. În ceea ce privește cererea formulată de domnul Akat, printr-o hotărâre din 20 noiembrie 2003, notificată la Õ la data de 3 martie 2004, camerele reunite ale Consiliului de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În iunie 2005, ele au respins acțiunea de rectificare a hotărârii din 9 decembrie 2004. GRIEFS Invocând mai întâi art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurilor administrative. Invocând apoi art. 6 alin. (1) din Convenție și 2 din Protocolul nr. 7, dl Kaynar se plânge de aprecierea eronată a faptelor și a probelor de către aceleași instanțe. Invocând, de asemenea, art. 2 din Protocolul nr. 1, dl Kaynar se plânge de încălcarea dreptului său de a-și exercita dreptul la informare din cauza noului sistem de concurs de talente la universitate. Invocând în cele din urmă articolele 13 și 14 din Convenție, combinate cu art. 2 din Protocolul nr. 1, Dl Akat a declarat că a încălcat dreptul său de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și desfășura activitatea din cauza noului sistem de concurs de talente universitar de către consiliul de învățământ superior. El susține că acest sistem duce la discriminare între candidații care doresc să integreze același program de învățământ superior. (1) Constatând că acestea sunt comparabile din punct de vedere al subiectului și că reclamanții sunt reprezentați de același avocat în fața sa, Curtea consideră că este oportun să se procedeze la reunirea celor două cereri. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurilor administrative. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând articolele 6 alineatul (1) din Convenție și 2 din Protocolul nr. 7, M. Kaynar se plânge de modul în care instanțele și-au pronunțat deciziile. Această cauză trebuie examinată numai din punctul de vedere al articolului 1 din Convenție. Curtea reamintește că nu este de competența sa să aprecieze ea însăși elementele de fapt care au determinat o instanță să adopte o astfel de decizie mai degrabă decât alta (Kemmache c. Franța (n, 24 noiembrie 1994, § 44, seria A n 296 C). În speță, aceasta arată că reclamantul a fost în măsură să își prezinte argumentele și că motivele pe care s-au întemeiat instanțele administrative nu dezvăluie nicio aparență derbitrară. În consecință, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 § 3 și 4 din Convenție. Invocând art. 2 din Protocolul nr. 1, dl Kaynar se plânge de încălcarea dreptului său la informare din cauza noului sistem de concurs de admitere la universitate. În speță, este necesar să se reamintească mai întâi că reclamantul a obținut un număr suficient de puncte pentru a putea urmări unul dintre programele universitare pe care le-a ales în cererea sa de înscriere și a fost admis acolo. Apoi, Curtea amintește că dreptul la langustină garantat prin art. 2 din Protocolul nr. 1 nu poate da greș dreptului unui stat de a modifica un sistem deja instituit pentru condițiile de acces la universitate, cu condiția să nu aducă atingere direct substanței acestui drept (a se vedea, mutatis mutandis, Leyla Șahin c. Turcia [GC], n 44774/98 , § 136 CEDH 2005 XI, Mürsel Eren c. Turcia, n 60856/00, § 44 CEDH 2006 II). În această privință, Curtea observă că, având în vedere faptul că, în spiritul interesului de a asigura caracterul echitabil al plasării studenților în programele de învățământ superior în raport cu subiectele studiate în școli, consiliul de învățământ superior și-a exercitat puterea discreționară în ceea ce privește condițiile de admitere la universitate și că nu există niciun element conținut în dosar care să conducă la concluzia că instituirea unui nou sistem de concurs de studii universitare aduce atingere dreptului la inculpație al reclamantului. Prin urmare, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 din Convenție. Invocând art. 13 și 14 din Convenție, precum și art. 2 din Protocolul nr. 1, dl Akat se plânge că este victimă, în exercitarea dreptului său la procedură, a unei discriminări contrare art. 14 din Convenția combinată cu art. 2 din Protocolul nr. 1, în măsura în care ar fi fost dezavantajat față de absolvenții de liceu clasic. În cazul de față, Curtea constată că obiectivul liceului profesionist este diferit de cel al liceului clasic. ; le dau o calificare proprie pentru exercitarea acestei meserii, facilitându-le astfel inserția în lumea muncii, astfel încât ei să poată ocupa posturi corespunzătoare învățării lor. Diploma lor are ca scop intrarea în viața activă. De aceea, pentru a adapta Sistemul concursului de studii universitare pentru diversitatea formațiunilor secundare, consiliul de învățământ superior folosește diferite metode de calcul al ratingului de succes al studenților care doresc să continue studii superioare în funcție de faptul că sunt educați într-un liceu profesional sau clasic. Prin urmare, Curtea arată că acest sistem de ponderare a punctelor alocate rezultatelor concursului de admitere la facultate nu aduce atingere dreptului la procedură al reclamantului și se bazează pe o justificare legitimă și obiectivă (a se vedea, mutatis mutandis Leyla Șahin c. Turcia [GC], n 44774/98, § 141, CEDH 2005 XI,). Prin urmare, Curtea, în unanimitate, hotărăște să atașeze instanțele Amâne examinarea cauzei reclamanților în baza procedurii administrative Declară cererile inadmisibile pentru surplus. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier adjunct președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

Deux requêtes présentées contre la Turquie par

n

o

34740/04

– Tolga AKAT

n

o

2399/06

– Sinan KAYNAR

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 12 mai 2009 en une chambre composée de

:

Françoise Tulkens,

présidente,

Ireneu Cabral Barreto,

Vladimiro Zagrebelsky,

Danutė Jočienė,

Dragoljub Popović,

Nona Tsotsoria,

Ișıl Karakaș,

juges,

et de

Françoise Elens-Passos,

greffière adjointe de section

,

Vu les requêtes susmentionnées introduites les 5

juillet

2004 et 15

décembre

2005,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants, MM. Tolga Akat et Sinan Kaynar sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1980 et 1981 résidant à Istanbul. Ils sont représentés respectivement devant la Cour par MM. C. Akat et M.

Kaynar, avocats à Istanbul.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.

En Turquie, ceux qui souhaitent entreprendre des études universitaires doivent d’abord réussir des épreuves à choix multiple organisées par le centre de sélection et de placement des étudiants du conseil de l’enseignement supérieur (

Yükseköğretim Kurulu Öğrenci Seçme ve Yerleștirme Merkezi

). La réussite d’un candidat sera évaluée essentiellement en fonction de sa performance aux examens mais pondérée par ses résultats scolaires au lycée.

Alors que les requérants étaient étudiants dans des lycées professionnels (

meslek lisesi

), à savoir le lycée technique et le lycée coranique (

Imam Hatip Lisesi

),

le conseil de l’enseignement supérieur

(

Yüksek Ögretim Kurulu

), établissement compétent créé par la loi n

o

2547 sur l’enseignement supérieur, adopta, le 30 juillet 1998, une circulaire modifiant le système de pondération des points en fonction des choix de formation. Selon ce nouveau système, l’indice qui sera pris en compte pour la détermination de la note de réussite dans l’éducation secondaire a été fixé à 0,5 pour ceux voulant faire leurs études dans la même matière étudiée au lycée et à

0,2 pour ceux voulant faire leurs études universitaires dans des matières différentes.

En 1999 et 2000, souhaitant faire leurs études universitaires dans des matières différentes de celles étudiées dans leurs lycées professionnels, les requérants réussirent, à l’issue de cet examen, à obtenir un nombre de points suffisant pour pouvoir suivre l’un des programmes universitaires et ils furent admis dans des universités qu’ils avaient choisies dans leur demande d’inscription, à savoir respectivement la faculté de technologie de l’information de l’université Ișık et l’école professionnelle supérieure (

Meslek Yüksek Okulu

) d’économie de l’université de Selçuk.

Les 10 septembre 1999 et 13 octobre 2000 respectivement, estimant que le nouveau système mis en place leur était moins favorable en raison de la différence entre les indices pris en compte pour la détermination de la note de réussite dans l’éducation secondaire, MM. Akat et Kaynar introduisirent devant le Conseil d’Etat des actions en annulation de la circulaire mettant en place ledit système.

Les 26 février 2001 et 11 février 2002, le Conseil d’Etat rejeta leurs actions au motif qu’ayant à l’esprit le souci d’assurer le caractère équitable du placement des étudiants dans les programmes d’enseignement supérieur équivalents aux matières étudiées aux lycées, le conseil de l’enseignement supérieur a exercé son pouvoir discrétionnaire et que la circulaire en question était conforme aux exigences du droit administratif.

S’agissant de la requête M. Akat, par un arrêt du 20 novembre 2003, notifié à l’intéressé le 3 mars 2004, les chambres réunies du Conseil d’Etat confirmèrent l’arrêt du 26 février 2001.

Elles firent de même, par un arrêt du 9 décembre 2004, s’agissant de la requête de M. Kaynar concernant l’arrêt du 11 février 2002. Par un arrêt du 9

juin 2005, elles rejetèrent le recours en rectification de l’arrêt du 9

décembre 2004.

GRIEFS

Invoquant d’abord l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent de la durée des procédures administratives.

Invoquant ensuite les articles 6 § 1 de la Convention et 2 du Protocole n

o

7, M. Kaynar se plaint de l’appréciation erronée des faits et des preuves par ces mêmes juridictions.

Invoquant également l’article 2 du Protocole n

o

1, M. Kaynar se plaint de la violation de son droit à l’instruction en raison du nouveau système de concours d’admission à l’université.

Invoquant enfin les articles 13 et 14 de la Convention combinés avec l’article

2 du Protocole n

o

1, M. Akat allègue une atteinte à son droit à l’instruction en raison du nouveau système de concours d’admission à l’université par le conseil de l’enseignement supérieur. Il soutient que

ce système entraîne une discrimination entre

les candidats souhaitant intégrer le même programme d’enseignement supérieur.

EN DROIT

2.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent de la durée des procédures administratives.

En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article

54 § 2 b) de son règlement.

3.

Invoquant les articles 6 § 1 de la Convention et 2 du Protocole n

o

7, M.

Kaynar se plaint de la manière dont les juridictions ont rendu leurs décisions. Ce grief doit être examiné uniquement sous l’angle de l’article

6

§

1 de la Convention.

La Cour rappelle qu’il ne lui appartient pas d’apprécier elle-même les éléments de faits ayant conduit une juridiction à adopter telle décision plutôt que telle autre (

Kemmache

c. France (n

o

3)

, 24 novembre 1994, §

44, série

A n

o

296

‑

C). En l’occurrence, elle relève que le requérant a été en mesure de présenter ses arguments et que les motifs sur lesquels les juridictions administratives se sont fondées ne révèlent aucune apparence d’arbitraire. Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

Invoquant l’article 2 du Protocole n

o

1, M. Kaynar se plaint de la violation de son droit à l’instruction en raison du nouveau système de concours d’admission à l’université.

En l’espèce, il convient d’abord de rappeler que le requérant a obtenu un nombre de points suffisant pour pouvoir suivre l’un des programmes universitaires qu’il avait choisis dans sa demande d’inscription et y a été admis. Ensuite, la Cour rappelle que le droit à l’instruction garanti par l’article

2 du Protocole n

o

1 ne saurait faire échec au droit pour un Etat de modifier un système déjà mis en place pour les conditions d’accès à l’université, sous réserve de ne pas porter directement atteinte à la substance de ce droit (voir,

mutadis mutandis, Leyla Șahin c. Turquie

[GC], n

o

44774/98

, § 136, CEDH 2005

‑

XI,

Mürsel Eren c. Turquie

, n

o

60856/00, § 44, CEDH 2006

‑

II). A cet égard, la Cour observe qu’ayant à l’esprit le souci d’assurer le caractère équitable du placement des étudiants dans les programmes d’enseignement supérieur équivalant aux matières étudiées dans les lycées, le conseil de l’enseignement supérieur a exercé son pouvoir discrétionnaire quant aux conditions d’admission à l’université et qu’aucun élément contenu dans le dossier ne permet de conclure que la mise en place d’un nouveau système de concours d’admission à l’université porte atteinte au droit à l’instruction du requérant.

Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

4.

Invoquant les articles 13 et 14 de la Convention ainsi que l’article

2 du Protocole n

o

1, M. Akat se plaint d’être victime, dans l’exercice de son droit à l’instruction, d’une discrimination contraire à l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 2 du Protocole n

o

1, dans la mesure où il aurait été défavorisé par rapport aux diplômés des lycées classiques. Ce grief doit être examiné sous l’angle de l’article 2 du Protocole n

o

1 combiné avec l’article 14.

Dans le cas d’espèce, la Cour note que l’objectif des lycées professionnels se distingue de celui des lycées classiques. Les premiers forment les jeunes avant tout à un métier

; ils leur donnent une qualification propre à l’exercice de ce métier et facilitent ainsi leur insertion dans le monde du travail pour qu’ils puissent occuper des postes correspondant à leur apprentissage. Leur diplôme a pour vocation l’entrée dans la vie active. De ce fait, en vue d’adapter le

système du concours d’admission à l’université à la diversité des formations secondaires, le conseil de l’enseignement supérieur se sert d’indices différents dans le calcul de la note de réussite des étudiants souhaitant poursuivre des études supérieures selon qu’ils sont scolarisés dans un lycée professionnel ou classique. Partant, la Cour relève que ce système de pondération des points affectés aux résultats du concours d’admission à l’université ne porte pas atteinte au droit à l’instruction du requérant et reposait sur une justification légitime et objective (voir,

mutadis mutandis

,

Leyla Șahin c. Turquie

[GC], n

o

44774/98, § 141, CEDH 2005

‑

XI,).

Il s’ensuit que ce grief doit être rejeté pour défaut manifeste de fondement conformément aux articles 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de joindre les requêtes

;

Ajourne

l’examen du grief des requérants tiré de la durée de la procédure administrative

;

Déclare

les requêtes irrecevables pour le surplus.

Françoise Elens-Passos

Françoise Tulkens

Greffière adjointe

Présidente