YALÇIN v. TÜRKİYE

Publicat la 29 ianuarie 2024 SECȚIUNE DE DOZĂ nr. 43394/20 Aziz YALÇIN împotriva Türkiye depus la 15 septembrie 2020 comunicat la 11 ianuarie 2024 OBIECTUL CAUZEI cererea se referă la decizia autorităților închisoare de a interzice reclamantului să utilizeze orice altă limbă decât turcă în conversațiile sale telefonice din cauza declarațiilor pe care le-a făcut în timpul unui apel telefonic cu fratele său. Reclamantul se plânge de o încălcare a articolului 8 din Convenție. A existat o ingerință în dreptul reclamantului de a respecta viața și corespondența familiei sale, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție, din cauza deciziei impușite (a se vedea Nusret Kaya și alții c. Turcia , nr. 43750/06 și altele 4 §§§ 35-36, CEDH 2014 (extracte))?

În cazul în care este cazul, această interferență în conformitate cu legea și este necesară în temeiul articolului 8 § 2 din Convenție? În special, autoritățile penitenciare și instanța internă își îndeplinesc sarcina de a echilibra interesele concurente în joc și de a aduce motive relevante și suficiente pentru a justifica restricția în cauză (a se vedea principiile generale, ibid., §§ 49-55)? Părțile sunt invitate să clarifice, prin furnizarea de documente relevante, dacă restricția în cauză se referă numai la conversații telefonice cu fratele reclamantului sau la toate conversațiile telefonice.

Published on 29 January 2024

SECOND SECTION

Application no. 43394/20 Aziz YALÇIN against Türkiye lodged on 15 September 2020 communicated on 11 January 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the prison authorities’ decision to prohibit the applicant from using any language other than Turkish in his telephone conversations due to the statements he had made during a phone call with his brother. The applicant complains of a violation of Article 8 of the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been an interference with the applicant’s right to respect for his family life and correspondence, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention, on account of the impugned decision (see Nusret Kaya and Others v. Turkey , nos. 43750/06 and 4 others, §§ 35-36, ECHR 2014 (extracts))? 2. If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2 of the Convention? In particular, did the prison authorities and domestic courts fulfil their task of balancing the competing interests at stake and adduce relevant and sufficient reasons to justify the restriction in question (see, for the general principles, ibid., §§ 49-55)? The parties are invited to clarify, by providing relevant documentation, whether the restriction in question concerned only phone conversations with the applicant’s brother or applied to all of his phone conversations.