Secțiunea a treia Cerere nr. 26065/07 prezentată de Maria PIRȚAC împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 19 mai 2009 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 21 mai 2007, După ce a deliberat, face următoarea decizie CU FAVOAREA recurentei, Maria Pîrțac, este un resortisant român, cu reședința la Iași. Guvernul român (adică la mai) este reprezentat de agentul său, Razvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Recurenta și alte patru persoane au introdus o acțiune întemeiată pe Legea nr. 18/1991 pentru a obliga Comisia administrativă departamentală responsabilă cu aplicarea legii respective să le atribuie în comun un teren de 0,5 ha în Iași. Prin Decizia din 26 iulie martie 2003, devenit definitivă la 30 iunie 2003, Tribunalul de Primă Instanță din Iași a ordonat comisiei să pună reclamanta și celelalte patru particulari în posesie comună de 0,50 ha la Iași, pe o anumită locație. Acțiunile recurentei și ale celorlalte patru persoane în vederea obținerii executării acestei hotărâri definitive de justiție au rămas zadarnice. Dreptul și practica internă relevante L a reglementării interne relevante, și anume extrasele din Codul de procedură civilă și din Legea nr. 188/2000 privind executorii justiției, este descris în hotărârea Virgil Ionescu c. România, 53037/99, 8 iunie 2005, §§ 31-37 și în Decizia Topciov c. România ((dec.), n 173699/02, 15 iunie 2006). Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, recurenta a considerat că la data la care a primit executarea hotărârii menționate anterior a încălcat dreptul său de a respecta bunurile sale. La unghi de la art. 6 alineatul (1) din convenție, recurenta a susținut că neexecutarea acestei decizii constituia o încălcare a dreptului său de acces la o instanță. Curtea arată că nu mai este necesar să se examineze acțiunea formulată de reclamantă din următoarele motive. La 17 iunie 2008, Curtea a decis să comunice guvernului obiecțiile recurentei, astfel cum au fost menționate anterior. La 10 octombrie 2008, guvernul a transmis observațiile sale grefei, acestea fiind adresate recurentei la 21 octombrie 2008. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 11 decembrie 2008, Curtea a atras atenția recurentei asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai mic și că a fost solicitată nicio prelungire a acestui termen. În conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Comisia a putut elimina o cerere din rol atunci când, ca în cazul de față, circumstanțele dau de gândit că un reclamant nu intenționează să își mențină cererea. Această scrisoare a fost primită de reclamantă la 27 decembrie 2008 și, până în prezent, a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai mult decât cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Josep Casadevall Prezidențial
Requête n
o
26065/07
présentée par Maria PÎRȚAC
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 19 mai 2009 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Ann Power,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 21 mai 2007,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Maria Pîrțac, est une ressortissante roumaine, résidant à Iași. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
La requérante et quatre autres particuliers intentèrent une action fondée sur la loi n
o
18/1991, pour obliger la commission administrative départementale chargée de l’application de ladite loi à leur attribuer en propriété conjointement un terrain de 0,50 ha à Iași.
Par décision du 26
mars 2003, devenue définitive le 30 juin 2003, le tribunal de première instance de Iași ordonna à la commission de mettre la requérante et les quatre autres particuliers conjointement en possession de 0,50 ha à Iași, sur un emplacement déterminé.
Les démarches de la requérante et des quatre autres personnes en vue d’obtenir l’exécution de cette décision de justice définitive restèrent vaines.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
L’essentiel de la réglementation interne pertinente, à savoir des extraits du code de procédure civile et de la loi n
o
188/2000 sur les huissiers de justice, est décrit dans l’arrêt
Virgil Ionescu c. Roumanie,
n
o
53037/99, 8
juin 2005, §§ 31-37 et dans la décision
Topciov c. Roumanie
((déc.), n
o
17369/02, 15 juin 2006).
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1, la requérante estimait que l’impossibilité d’obtenir l’exécution de la décision susmentionnée avait emporté violation de son droit au respect de ses biens.
Sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante alléguait que la non-exécution de cette décision constituait une violation de son droit d’accès à un tribunal.
La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par la requérante pour les motifs suivants.
Le 17 juin 2008 elle a décidé de communiquer au Gouvernement les griefs de la requérante tels qu’exposés ci-dessus.
Le 10 octobre 2008, le Gouvernement a transmis ses observations au greffe. Celles-ci ont été adressées à la requérante le 21 octobre 2008. Elle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 2 décembre 2008.
Par lettre recommandée avec accusé de réception du 11 décembre 2008, la Cour a attiré l’attention de la requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’aucune prorogation de ce délai n’avait été sollicitée. Elle a précisé qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. Cette lettre a bien été reçue par la requérante le 27 décembre 2008 et, à ce jour, elle est restée sans réponse.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que la requérante n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président