- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 19 mai 2009
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Treptow împotriva României
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE FINALă Cererea nr. 30358/03 de William Kurt TREPTOW împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 19 mai 2009 ca cameră compusă de: Josep Casadevell, președinte, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 10 septembrie 2003, având în vedere decizia parțială din 20 mai 2008, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl William Kurt Treptow, este un național american născut în 1962 și locuiește în Acacia, Statele Unite ale Americii. Are, de asemenea, cetățenia românească.
Guvernul român (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 septembrie 2002, reclamantul a fost arestat pentru traficul de persoane, perversiune sexuală și corupție sexuală a minorilor. Într-o hotărâre din 11 decembrie 2002, Curtea de District a constatat că reclamantul a fost vinovat, l-a condamnat la șapte ani de închisoare și l-a ordonat să plătească daune victimelor. La 28 martie 2003, Curtea de Apel Iași a respins apelurile asupra casării. La 13, 16 și 17 decembrie 2002 D.H. a fost autorizat de către președintele Curții de District să copieze 194 de pagini din dosar pentru a pregăti un apel.
D.H. a fost partenerul V.C. (una dintre mamele victimelor) și s-a prezentat ca reprezentant al V.C.. Unele dintre aceste documente au fost fotografii ale reclamantului în posesuri sexual explicite cu diferite parteneri. Au fost publicate de ziare și prezentate pe canalele de televiziune. La 8 ianuarie 2003, avocatul reclamantului a depus o plângere penală împotriva V.C. și D.H. Procurorul atașat Curții de Apel Iași a hotărât să nu depună acuzații din motivele că D.H. a fost de a încuraja alte posibile victime să depună mărturie și că el nu a căutat sau a obținut niciun beneficiu financiar din publicarea materialului. Reclamantul a fost eliberat la începutul anului 2007 și a plecat pentru Statele Unite ale Americii.
COMPLAINTE Respectând art. 3 din Convenție, reclamantul s-a plâns de suprapopulare și de condiții sălbatice sărace în timpul detenției. În conformitate cu articolele 6 § 2 și 8 din Convenție, reclamantul s-a plâns că părți importante ale dosarului penal au fost scurse la mass-media. Prin scrisoarea din 2 octombrie 2008, observațiile Guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitat să prezinte orice observație împreună cu orice reclamație pentru o simplă satisfacție în răspuns până la 14 noiembrie 2008. Prin scrisoarea din 24 noiembrie 2008 trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 14 noiembrie și că nu s-a solicitat prelungirea termenului.
Reclamantul a atras atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate să ia o probă din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. De asemenea, o scrisoare care invită reclamantul să angajeze un avocat, datată 30 mai 2008, precum și un avertisment trimis de Registrul privind Cu toate acestea, nu s-a primit niciun răspuns. Curtea constată că ultima comunicare a reclamantului datează de la 14 martie 2007. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul nu mai dorește să-și continue cererea, în sensul art. 37 § 1 lit. (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului.
Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine restul cererii din lista sa de cauze. Santiago Quesada Președintele grefierului Josep Casadevall
THIRD SECTION
FINAL DECISION
Application no. 30358/03 by William Kurt TREPTOW against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 19 May 2009 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 10 September 2003, Having regard to the partial decision of 20 May 2008, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr William Kurt Treptow, is an American national who was born in 1962 and lives in Acacia, United States of America. He also has Romanian nationality. The Romanian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mr Răzvan-Horațiu Radu, of the Ministry of Foreign Affairs.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 11 September 2002 the applicant was arrested on charges of trafficking in human beings, sexual perversion and sexual corruption of minors. In a decision of 11 December 2002 the District Court found the applicant guilty, sentenced him to seven years in prison and ordered him to pay damages to the victims. On 28 March 2003 the Iași Court of Appeal dismissed the appeals on cassation. On 13, 16 and 17 December 2002 D.H. had been authorised by the president of the District Court to copy 194 pages from the file in order to prepare an appeal. D.H. was the partner of V.C. (one of the victims’ mother) and presented himself as V.C.’s representative.
Some of those documents were photographs of the applicant in sexually explicit poses with various partners. They were published by newspapers and presented on television channels. On 8 January 2003 the applicant’s counsel lodged a criminal complaint against V.C. and D.H. The prosecutor attached to the Iași Court of Appeal decided not to press charges on the grounds that D.H.’s intention had been to encourage other possible victims to testify and that he had not sought or gained any financial benefit from the publication of the material. The applicant was released at the beginning of 2007 and left for the United States of America. COMPLAINTS 1. Relying on Article 3 of the Convention, the applicant complained of overcrowding and poor sanitary conditions during his detention.
2. Under Articles 6 § 2 and 8 of the Convention, the applicant complained that important parts of the criminal file had been leaked to the media. THE LAW By letter dated 2 October 2008 the Government’s observations were sent to the applicant, who was requested to submit any observations together with any claims for just satisfaction in reply by 14 November 2008. By letter dated 24 November 2008 sent by registered post, the applicant was notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 14 November and that no extension of time had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application.
Likewise, a letter inviting the applicant to hire counsel, dated 30 May 2008 and a reminder sent by the Registry on 24 July 2008 went unanswered. However, no response has been received. The Court notes that the last communication from the applicant dates from 14 March 2007. The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the remainder of the application out of its list of cases. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President