ORDOG v. ROMANIA

Decizia nr. 3057/04, de către Ferenc ÖRDÖG împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 6 ianuarie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 17 decembrie 2003, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Prin deliberare, decide după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Ferenc Ördög, este un cetățen român care s-a născut în 1921 și locuiește în Miercurea Ciuc. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 decembrie 1997, reclamantul a introdus o acțiune de răspundere torturată împotriva unui individ privat, și anume locatarul casei reclamantului. Acțiunea a durat mai mult de opt ani și șapte luni timp de trei niveluri de competență, în fața șase instanțe și a fost în cele din urmă stabilit parțial în favoarea reclamantului la 9 decembrie 2003, printr-un hotărâre a Tribunalului județului Harghita. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la întârzierea necorespunzătoare a procedurii. El s-a plâns, de asemenea, cu privire la rezultatul procedurii, în conformitate cu art. 6 și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cu privire la încălcarea dreptului său la proprietate. HOTĂRÂREA La 20 octombrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul României propun să plătească ex gratie 000 de euro dlui Ferenc Ördög în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 4 iulie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Ferenc Ördög, reține că Guvernul României sunt dispus să-mi plătească ex-grația suma de 1 000 de euro în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 3057/04

by Ferenc ÖRDÖG

against Romania

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 6

January 2009 as a Chamber composed of:

Josep Casadevall,

President,

Corneliu Bîrsan,

Boštjan M. Zupančič,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra,

Ann Power,

judges,

and Santiago Quesada,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 17 December 2003,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Ferenc Ördög, is a Romanian national who was born in 1921 and lives in Miercurea Ciuc. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr. Răzvan-Horațiu Radu.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 18 December 1997, the applicant brought an action for tortious liability against a private individual, namely the tenant of the applicant's house.

The proceedings lasted for more than eight years and seven months for three levels of jurisdiction, before six courts and were finally settled partially in favour of the applicant on 9 December 2003, by a judgement of Harghita County Court.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 of the Convention about the unreasonable delay of the proceedings. He complained also about the outcome of the proceedings, under Article 6 and under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, about the violation of his right to property.

THE LAW

On 20 October 2008 the Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Romania offer to pay

ex gratia

1

000 euro to Mr

Ferenc Ördög with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Romanian lei at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

On 4 July 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I, Ferenc Ördög, note that the Government of Romania are prepared to pay me

ex gratia

the sum of 1

000 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Romanian lei at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Romania in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Registrar

President