ORDOG v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
ORDOG v. ROMANIA (CtEDO, 2009)
Decizia nr. 3057/04, de către Ferenc ÖRDÖG împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 6 ianuarie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 17 decembrie 2003, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Prin deliberare, decide după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Ferenc Ördög, este un cetățen român care s-a născut în 1921 și locuiește în Miercurea Ciuc. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 decembrie 1997, reclamantul a introdus o acțiune de răspundere torturată împotriva unui individ privat, și anume locatarul casei reclamantului. Acțiunea a durat mai mult de opt ani și șapte luni timp de trei niveluri de competență, în fața șase instanțe și a fost în cele din urmă stabilit parțial în favoarea reclamantului la 9 decembrie 2003, printr-un hotărâre a Tribunalului județului Harghita. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la întârzierea necorespunzătoare a procedurii. El s-a plâns, de asemenea, cu privire la rezultatul procedurii, în conformitate cu art. 6 și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cu privire la încălcarea dreptului său la proprietate. HOTĂRÂREA La 20 octombrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul României propun să plătească ex gratie 000 de euro dlui Ferenc Ördög în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 4 iulie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Ferenc Ördög, reține că Guvernul României sunt dispus să-mi plătească ex-grația suma de 1 000 de euro în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului