Kenedi împotriva Ungariei

Reclamantul s-a născut în 1947 și trăiește în Budapesta. Reclamantul, un istoric, se specializa în funcționarea serviciilor secrete ale dictaturii, studii comparative ale forțelor de poliție politică ale regimurilor totalitare și funcționarea statelor de tip sovietic. El a publicat mai multe lucrări în acest domeniu. În vederea publicării unui studiu privind funcționarea, în anii 1960, a Serviciului de Securitate de stat maghiar al Ministerului Internului, la 21 septembrie 1998, reclamantul a solicitat Ministerului să-i acorde accesul la anumite documente depuse. Cererea sa a fost respinsă la 10 noiembrie 1998; Ministerul a făcut trimitere la o decizie din 29 octombrie 1998 de clasificare a documentelor ca secrete de stat până în 2048. La 10 decembrie 1998, reclamantul a introdus o acțiune împotriva Ministerului, bazand afirmația sa pe art. 21 din Legea nr. 63 din 1992 privind protecția datelor personale și natura publică a datelor de interes public.

La 19 ianuarie 1999, Curtea Regională de Budapesta a constatat pentru reclamant accesul la documente în scopuri de cercetare. Acesta a observat că documentele în cauză au fost, într-adevăr, clasificate în cursul epocii comuniste. Cu toate acestea, în conformitate cu art. 28 alineatul (2) din Legea nr. 65 din 1995 privind secretele de stat și de servicii, acestea ar fi trebuit să fie caracterizate din nou ca acestea înainte de 30 iunie 1996. Întrucât această caracterizare nu a avut loc, documentele și-au pierdut natura clasificată ipso iure până la 1 iulie 1996, indiferent de decizia din 29 octombrie 1998. 11. La 20 aprilie 1999, Curtea Supremă a respins recursul reclamantului, deoarece a fost introdus în afara termenului legal.

12. La 1 noiembrie 1999, Ministerul a propus accesul la reclamant dacă a semnat o întreprindere de confidențialitate. 13. La 10 octombrie 2000, reclamantul a solicitat executarea hotărârii, susținând că impunerea unei condiții de confidențialitate a contestat-o a fost inacceptabilă. La 21 decembrie 2000, procedura de executare a fost inițiată și a fost eliberată o procedură de executare. În raționamentul său, Curtea Regională de Budapesta a remarcat că contestatorul nu are dreptul de a solicita confidențialitate de la reclamant ca condiție pentru accesul acordat de hotărârea executivă. 14. La 21 noiembrie 2001, Curtea Supremă a susținut în apel decizia din 21 decembrie 2000, dar a eliminat din raționamentul observației confidențiale.

15. Între timp, la 12 iunie 2001, Ministerul a încheiat o acțiune în vederea încheierii procedurii de executare. La 25 februarie 2002, Curtea Centrală de District a respins acțiunea, susținând că propunerea acestuia din 1 noiembrie 1999 nu era satisfăcător și că, prin urmare, inițiarea procedurii de executare a fost legală. La 15 octombrie 2002, Curtea Regională a respins apelul Ministerului. 16. La 29 octombrie 2002, Ministerul a eliberat reclamantul cu permis de acces la documente, dar l-a respins să publice informațiile astfel achiziționate în măsura în care „securii de stat” erau vizate. 17. În lipsa unui permis de acces nereglementat la toate documentele în cauză, instanța a constatat că nu s-a respectat ordinul de executare și, la 23 iunie 2003, Ministerul a fost amendat cu 100 000 de forinti maghiari (HUF) (aproximativ 400 euro (EUR)).

18. La 18 decembrie 2003, toate documentele, cu excepția unuia dintre acestea, au fost transferate în Arhivele Naționale și au devenit astfel publice. 19. La 22 octombrie 2004 a fost impusă o amendă de executare suplimentară de 300 000 HUF (aproximativ 1.200 EUR) în ceea ce privește un document clasificat rămas. Ministerul a depus o obiecție, susținând că documentul nu mai era la dispoziția sa de când a fost transferat în Arhivele Ministerului Apărării la 6 februarie 2004. 20. La 26 ianuarie 2005, Curtea de District a respins obiecția acestuia, declarând că o modificare a locației fizice a documentului nu a eliberat Ministerul din obligația sa de a acorda accesul reclamantului. 21. La 10 iunie 2005, Curtea de District a respins cererea Ministerului de a stabili că arhivele au fost succesorul său în această chestiune.

22. La 24 ianuarie 2006, Curtea Regională a anulat hotărârile din 22 octombrie 2004, 26 ianuarie 2005 și 10 iunie 2005, și a trimis cazul la instanța de primă instanță. 23. La 21 aprilie 2006, Curtea de District a respins din nou cererea Ministerului de a stabili că arhivele au fost succesorul său în această chestiune. Cu toate acestea, la 4 iulie 2006, a observat că noul Minister al Guvernului Local și Dezvoltării Regionale a fost, într-adevăr, succesorul, iar la 20 octombrie 2006, a respins cererea noului Minister de a întrerupe procedurile în așteptarea acordurilor de succesiune. 24. La 5 iunie 2007, Curtea Regională a respins apelurile noului Minister împotriva hotărârilor din 21 aprilie, 4 iulie și 20 octombrie 2006. Cererea Ministerului de reexaminare a Curții Supreme nu a avut niciun folos.

25. Până în prezent, reclamantul nu a avut acces nereglementat la restul documentului în cauză. 26. Secțiunea 21 din Legea nr. 63 din 1992 privind protecția datelor personale și natura publică a datelor de interes public prevede următoarele: „(1) În cazul în care cererea unui reclamant de date de interes public este refuzată, el sau ea are acces la o instanță. (2) Sarcina dovezii privind licența și fondanța refuzului se referă la organul care gestionează datele. (3) Acțiunea se introduce în termen de 30 de zile de la notificarea refuzului împotriva organului care a refuzat informațiile solicitate… (6) Curtea acordă prioritate acestor cazuri.

(7) Dacă instanța acceptă cererea reclamantului, aceasta emite o decizie care ordonă organului care gestionează datele pentru a comunica informațiile de interes public solicitate.” 27. Secțiunea 28 alineatul (2) din Legea nr. 65 din 1995 privind secretele de stat și de serviciu (care a intrat în vigoare la 1 iulie 1995) prevede următoarele: „Revizuirea clasificării documentelor clasificate originare de înainte de 1980 se încheie în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului Lege. Odată ce a trecut acest termen, documentele încetează să fie clasificate.”

5. The applicant was born in 1947 and lives in Budapest. 6. The applicant, a historian, specialises in the functioning of the secret services of dictatorships, comparative studies of the political police forces of totalitarian regimes and the functioning of Soviet-type States. He has published several works in this field. 7. With a view to publishing a study concerning the functioning, in the 1960s, of the Hungarian State Security Service of the Ministry of the Interior, on 21 September 1998 the applicant requested the Ministry to grant him access to certain documents deposited with it. 8. His request was denied on 10 November 1998; the Ministry made reference to a decision of 29 October 1998 classifying the documents as State secrets until 2048. 9. On 10 December 1998 the applicant brought an action against the Ministry, basing his claim on section 21 of Act no. 63 of 1992 on the Protection of Personal Data and the Public Nature of Data of Public Interest.

Claiming a right of unrestricted access to the documents, he submitted that the data he sought were necessary for the purposes of his ongoing historical research. 10. On 19 January 1999 the Budapest Regional Court found for the applicant, granting him access to the documents for research purposes. It observed that the documents in question had indeed been classified during the Communist era. However, according to section 28(2) of Act no. 65 of 1995 on State and Service Secrets, they would have had to have been characterised as such again before 30 June 1996. Since this characterisation had not taken place, the documents had lost their classified nature ipso iure by 1 July 1996, irrespective of the decision of 29 October 1998. 11. On 20 April 1999 the Supreme Court rejected the respondent’s appeal as it had been introduced outside the statutory time-limit.

12. On 1 November 1999 the Ministry proposed access to the applicant if he signed a confidentiality undertaking. 13. On 10 October 2000 the applicant requested the enforcement of the judgment, arguing that the respondent’s imposition of a condition of confidentiality was unacceptable. On 21 December 2000 the enforcement procedure was initiated and an enforcement order issued. In its reasoning, the Budapest Regional Court observed that the respondent did not have the right to require confidentiality from the applicant as a precondition to the access granted by the enforceable judgment. 14. On 21 November 2001 the Supreme Court upheld on appeal the decision of 21 December 2000 but deleted from the reasoning the confidentiality observation.

15. Meanwhile, on 12 June 2001 the Ministry brought an action with a view to having the enforcement proceedings terminated. On 25 February 2002 the Pest Central District Court dismissed the action, holding that the respondent’s proposal of 1 November 1999 was unsatisfactory and that, therefore, the initiation of enforcement proceedings had been lawful. On 15 October 2002 the Regional Court dismissed the Ministry’s appeal. 16. On 29 October 2002 the Ministry issued the applicant with a permit for access to documents, but restricted him from publishing the information thus acquired to the extent that “State secrets” were concerned. 17. In the absence of a permit granting unrestricted access to all the documents concerned, the court found that there had not been compliance with the enforcement order, and on 23 June 2003 the Ministry was fined 100,000 Hungarian forints (HUF) (approximately 400 euros (EUR)).

18. On 18 December 2003 all but one of the documents were transferred to the National Archives and thus became public. 19. A further enforcement fine of HUF 300,000 (approximately EUR 1,200) was imposed on 22 October 2004 in respect of the one remaining classified document. The Ministry filed an objection, arguing that the document was no longer at its disposal since it had been transferred to the Archives of the Ministry of Defence on 6 February 2004. 20. On 26 January 2005 the District Court dismissed the respondent’s objection, holding that a change in the physical whereabouts of the document did not exempt the Ministry from its obligation to grant the applicant access. 21. On 10 June 2005 the District Court dismissed the Ministry’s request to have it established that the Archives were its successor in the matter.

22. On 24 January 2006 the Regional Court quashed the decisions of 22 October 2004, 26 January 2005 and 10 June 2005, and remitted the case to the first-instance court. 23. On 21 April 2006 the District Court again dismissed the Ministry’s request to have it established that the Archives were its successor in the matter. However, on 4 July 2006 it observed that the newly founded Ministry of Local Government and Regional Development was indeed the successor. On 20 October 2006 it rejected the new Ministry’s request to have the proceedings interrupted pending the succession arrangements. 24. On 5 June 2007 the Regional Court dismissed the new Ministry’s appeals against the decisions of 21 April, 4 July and 20 October 2006. The Ministry’s petition for a review by the Supreme Court was to no avail.

25. To date, the applicant has not had unrestricted access to the remaining document in question. 26. Section 21 of Act no. 63 of 1992 on the Protection of Personal Data and the Public Nature of Data of Public Interest provides as follows: “(1) If an applicant’s request for data of public interest is denied, he or she shall have access to a court. (2) The burden of proof concerning the lawfulness and well-foundedness of the refusal shall rest with the organ handling the data. (3) The action shall be brought within 30 days from the notification of the refusal against the organ which has denied the information sought… (6) The court shall give priority to these cases.

(7) If the court accepts the applicant’s claim, it shall issue a decision ordering the organ handling the data to communicate the information of public interest which has been sought.” 27. Section 28(2) of Act no. 65 of 1995 on State and Service Secrets (which entered into force on 1 July 1995) provides as follows: “The review of the classification of classified documents originating from before 1980 shall be terminated within one year from the entry into force of this Act. Once this time-limit has passed, the documents shall cease to be classified.”