KAZCI c. TÜRKİYE

Publicat pe 5 februarie 2024 Secțiunea a doua Cerere nr. 5321/22 Hafize Kazci împotriva Türkiye introdusă la 10 ianuarie 2022, comunicată la 15 ianuarie 2024 OBIECTUL L De la șef la culpă, la o amendă judiciară de 1 740 de lire turcești (aproximativ 373 de euro la data relevantă) din cauza unui articol, intitulat "Escortă cu escortă pentru fratele ministrului Ș. în schimbul corupției" publicat pe site-ul internet respectiv. Recurenta arată că articolul în cauză fusese preluat de pe site-ul său internet, așa cum a fost deja publicat pe alte site-uri internet și ziare. Tribunalul corecțional, condamnând reclamanta, a considerat că conținutul articolului Invocând art. 6 din Convenție, recurenta susține că instanțele naționale nu și-au motivat suficient hotărârea de condamnare.

Invocând art. 10 din Convenție, recurenta susține, de asemenea, că condamnarea sa penală constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare.

A fost afectată libertatea de exprimare a recurentei și, în special, dreptul acesteia de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție pe motiv de condamnare penală În acest sens, a fost această încălcare prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2), având în vedere în special statutul și funcția recurentei, contextul în care a fost publicat art. 178, CEDO 2015) În special, instanțele naționale au efectuat, în deciziile lor, o balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul recurentei la libertatea de exprimare și dreptul părții care se opune respectării vieții private (Axel Springer AG c. Germania [GC], nr. 39954/08, § 89-95, 7 februarie 2012, Von Hannover c. Germania (n [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 108 113, CEDO 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates France [GC], n 40454/07, § 93, CEDO 2015 (extracturi))

Publié le 5 février 2024

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 5321/22 Hafize KAZCI contre la Türkiye introduite le 10 janvier 2022 communiquée le 15 janvier 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation pénale de la requérante, éditrice du site internet d’information « habersol.org.tr », du chef d’insulte, à une amende judiciaire d’un montant de 1 740 livres turques (environ 373 euros à la date pertinente) en raison d’un article, intitulé « Femme escorte pour le frère du ministre Ș. en contrepartie de la corruption », publié sur le site internet en question. La requérante indique que l’article en question avait été repris sur son site internet tel qu’il avait déjà été publié sur d’autres sites internet et journaux. Le tribunal correctionnel, en condamnant la requérante, a estimé que le contenu de l’article litigieux ne pouvait pas être considéré comme un exercice de la liberté de la presse et renfermait des éléments d’insulte.

Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante allègue que les juridictions nationales n’ont pas suffisamment motivé leur décision de condamnation. Invoquant l’article 10 de la Convention, la requérante allègue en outre que sa condamnation pénale constitue une atteinte à son droit à la liberté d’expression.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression de la requérante, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention à raison de sa condamnation pénale ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2, eu égard notamment au statut et à la fonction de la requérante, au contexte dans lequel l’article litigieux a été publié, à la nature pénale de la sanction adoptée à l’encontre de la requérante et au montant de l’amende judiciaire infligée ( Morice c. France [GC], n o 29369/10, §§ 124 ‑ 178, CEDH 2015) ? En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit de la requérante à la liberté d’expression et le droit de la partie adverse au respect de sa vie privée ( Axel Springer AG c. Allemagne [GC], n o 39954/08, §§ 89-95, 7 février 2012, Von Hannover c. Allemagne (n o 2) [GC], n os 40660/08 et 60641/08, §§ 108 ‑ 113, CEDH 2012 ; voir également Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France [GC], n o 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extraits)) ?