ATANASOV AND OTHERS v. BULGARIA

A cincea secțiune decizia nr. 40423/04, de către Konstantin Ivanov ATANASOV și alții împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 9 iunie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazareva Trajkovska, judecători, Pavlina Panova, judecător ad hoc și Claudia Westerdiek, Secțiunea Grefier Având în vedere cererea depusă la 1 noiembrie 2004, având în vedere corespondența cu părțile, deliberat, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Reclamanții, dl Konstantin Ivanov Atanasov, dna Anna Vladimirova Poptomova și dl Vladimir Konstantinov Atanasov, sunt resortisanți bulgari născuți în 1922, 1928 și respectiv 1956 și trăiesc în Sofia. Acestea au fost reprezentate în fața Curții de către dl V. Kremenski, un avocat practicant la Sofia. Guvernul bulgar (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna M. Dimova, Ministerul Justiției. Zdravka Kalaydjieva, judecătorul ales în privința Bulgariei, s-a retras din ședere în acest caz. La 30 ianuarie 2009, Guvernul a numit în locul ei dna Pavlina Panova drept judecător ad hoc (art. 27 § 2 din Convenție și art. 29 § 1 din Regulamentul Curții). Reclamanții se plângeau, în baza articolului 6 § 1 din Convenție, că au fost arbitrar privați de proprietatea unui apartament pe care l-au primit din stat în 1968. Plăcerea este similară cu plângerile privind privarea arbitrară a proprietăților examinate de Curte în hotărârea Velikovi și alții c. Bulgaria (n. 43278/98, 45437/99, 48014/99, 48380/99, 51362/99, 53367/99, 60036/00, 73465/01 și 194/02, 15 martie 2007). La 26 martie 2008, Curtea a trimis o scrisoare reclamanților informându-i că au fost comunicate guvernului Bulgariei. Prin scrisoarea din 10 septembrie 2008, observațiile Guvernului au fost trimise reclamanților, care au fost invitați să prezinte, până la 4 noiembrie 2008, orice observație în răspuns, împreună cu orice reclamație de satisfacție echitabilă. Prin două scrisori din 12 decembrie 2008, trimise prin post înregistrat reclamanților și avocatului acestora, reclamanților au fost notificați că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor lor a expirat și au fost solicitate să indique dacă doresc să mențină cererea. art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. Ambele scrisori au fost returnate cu notă că reclamanții și avocatul lor nu mai au trăit pe adresele indicate. Ultima comunicare a reclamanților cu Curtea datează din noiembrie 2004. HOTĂRÂREA Curții consideră că, în aceste circumstanțe, reclamanții pot fi considerați că au pierdut interesul și că nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar Președintele

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 40423/04

by Konstantin Ivanov ATANASOV and Others

against Bulgaria

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 9 June 2009 as a Chamber composed of:

Peer Lorenzen,

President,

Rait Maruste,

Karel Jungwiert,

Renate Jaeger,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

judges,

Pavlina Panova,

ad hoc

judge,

and Claudia Westerdiek,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 1 November 2004,

Having regard to the correspondence with the parties,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The applicants, Mr Konstantin Ivanov Atanasov, Mrs Anna Vladimirova Poptomova and Mr Vladimir Konstantinov Atanasov, are Bulgarian nationals who were born in 1922, 1928 and 1956 respectively and live in Sofia. They were represented before the Court by Mr V. Kremenski, a lawyer practising in Sofia. The Bulgarian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs M. Dimova of the Ministry of Justice. Zdravka Kalaydjieva, the judge elected in respect of Bulgaria, withdrew from sitting in the case. On 30 January 2009 the Government appointed in her stead Ms Pavlina Panova as an ad hoc judge (Article 27 § 2 of the Convention and Rule 29 § 1 of the Rules of the Court).

The applicants complained, relying on Article 6 § 1 of the Convention, that they had been arbitrarily deprived of the property of an apartment they had received from the State in 1968. The complaint is similar to the complaints about arbitrary deprivation of property examined by the Court in its

Velikovi and Others v. Bulgaria

judgement

(nos. 43278/98, 45437/99, 48014/99, 48380/99, 51362/99, 53367/99, 60036/00, 73465/01 and 194/02, 15 March 2007).

On 26 March 2008 the Court sent a letter to the applicants informing them that notice of the application had been given to the Government of Bulgaria.

By letter dated 10 September 2008 the Government’s observations were sent to the applicants, who were invited to submit, by 4 November 2008, any observations in reply together with any claims for just satisfaction.

By two letters dated 12 December 2008, sent by registered post to the applicants and to their lawyer, the applicants were notified that the period allowed for submission of their observations had expired and were requested to indicate whether they wished to maintain the application. Their attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. Both letters were returned with notes that the applicants and their lawyer no longer lived on the addresses indicated.

The applicants’ latest communication with the Court dates back to November 2004.

THE LAW

The Court considers that, in these circumstances, the applicants may be regarded to have lost interest and no longer wishing to pursue their application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Registrar

President