AYDIN v. TURKEY

DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 34170/07 de Gökhan AYDIN împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 16 iunie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători și Françoise Elens-Passos, Reclamantul, dl Gökhan Aydın, este un național turc născut în 1983 și este în prezent reținut în închisoarea de tip Tekirdağ F. El este reprezentat în fața Curții de către dl M. Filorinalı și dna Y. Bașara Filorinalı, avocați practicanți la Istanbul. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 noiembrie 2002, reclamantul a fost luat în custodie de către ofițeri de poliție de la Biroul Antiterrorist al sediului poliției din Istanbul cu suspiciune de a fi membru al TKP/ML-TIKKO, o organizație ilegală. La 14 noiembrie 2002, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a ordonat detenția anterioară a reclamantului. La 26 decembrie 2002, procurorul de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a depus un proiect de pronunțare a acuzării reclamantului și a altor zece persoane cu încercarea de a submina ordinul constituțional, o infracțiune pronunțată prin art. 146 § 1 din fostul Cod Penal. În urma promulgării Legii nr. 5190 din 16 iunie 2004, cazul împotriva reclamantului a fost transferat la 10 Camera Curții de la Istanbul Assize. Potrivit informațiilor din dosar, procesul împotriva reclamantului este încă în suspensie în fața Curții de la Assize. Pe parcursul procedurii, tribunalele de primă instanță au examinat detenția continuată a reclamantului la sfârșitul fiecărei audieri, fie pe propunerea lor, fie pe cererea reclamantului. În fiecare ocazie, instanța a ordonat detenția continuată a reclamantului având în vedere natura infracțiunii, starea dovezii, durata actuală a detenției sale și conținutul dosarului. Într-o ocazie, la 26 decembrie 2007, reclamantul a depus o obiecție împotriva ordinului de detenție continuă eliberat de Sala 10 a Curții Assize din Istanbul. La 27 decembrie 2007, camera 11 a aceleași instanțe și-a respins obiecția. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că durata deținerii sale preliminare la judecată a depășit cerința de „tempă rațională”. Reclamantul a susținut, în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție, că nu există remediu în dreptul intern prin care ar putea contesta legalitatea detenției anterioare. El a formulat aceeași afirmație în ceea ce privește detenția sa de poliție. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 5 din Convenție că nu are dreptul executor la compensații pentru detenția sa excesiv de lungă. Reclamantul a susținut, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că procedura penală interzisă împotriva acestuia nu a fost încheiată într-un timp rezonabil. În cele din urmă, el s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 că nu avea acces la asistență juridică în timp ce era în custodie de poliție și că nu a fost judecat de un tribunal independent și imparțial. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că durata detenției sale în așteptarea procedurii penale a fost excesivă. El a susținut în continuare, în temeiul articolului 5 § 4, că nu a existat nici un remediu intern eficace pentru a contesta legalitatea detenției anterioare. În conformitate cu art. 5 § 5, reclamantul s-a plâns că nu a avut dreptul de a beneficia de compensații executive pentru detenția anterioară. În plus, el s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din durata procedurii penale aduse împotriva lui. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție că nu exista nici un remediu în dreptul intern prin care ar putea contesta legalitatea detenției sale în custodie de poliție. Curtea observă că custodia de poliție a reclamantului s-a încheiat la 14 Noiembrie 2002 întrucât această plângere a fost introdusă la 31 iulie 2007, mai mult de șase luni mai târziu. Rezultă că această plângere a fost introdusă din timp și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 1 și 4 din Convenție (a se vedea Bakay c. Turcia (dec.), nr. 9464/02, 28 septembrie 2006). În cele din urmă, reclamantul a susținut, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că nu avea acces la un avocat în timp ce era în custodie de poliție și că nu a fost judecat de un tribunal independent și imparțial. Curtea observă că procesul penal împotriva reclamantului este încă în așteptare în fața Curții din Istanbul. De aceea, plângerea reclamantului în temeiul prezentei dispoziții este prematură. De aceea, acesta trebuie respins în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenția pentru neepuizarea recourslor interne (a se vedea, de exemplu, Koç c. Turcia (dec.), nr. 36686/07, 26 februarie 2008). Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerilor reclamantei privind durata detenției anterioare și a procedurii penale aduse împotriva acestuia, dreptul său de a lua o procedură pentru a contesta legalitatea detenției sale și pentru a avea un drept executor de compensare; declara restul cererii inadmisibil. Françoise Elens-Pasos Françoise Tulkens Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 34170/07

by Gökhan AYDIN

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 16

June 2009 as a Chamber composed of:

Françoise Tulkens,

President,

Ireneu Cabral Barreto,

Vladimiro Zagrebelsky,

Danutė Jočienė,

Dragoljub Popović,

Nona Tsotsoria,

Ișıl Karakaș,

judges,

and Françoise Elens-Passos,

Deputy Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 31 July 2007,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Gökhan Aydın, is a Turkish national who was born in 1983 and is currently detained in Tekirdağ F-type prison. He is represented before the Court by Mr M. Filorinalı and Mrs Y. Bașara Filorinalı, lawyers practising in Istanbul.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 11 November 2002 the applicant was taken into custody by police officers from the Anti-Terrorist Branch of the Istanbul police headquarters on suspicion of membership of TKP/ML-TIKKO, an illegal organisation.

On 14 November 2002 the Istanbul State Security Court ordered the applicant’s pre-trial detention.

On 26 December 2002 the public prosecutor at the Istanbul State Security Court filed a bill of indictment charging the applicant and ten other persons with attempting to undermine the constitutional order, an offence proscribed by Article 146 § 1 of the former Criminal Code.

Following the promulgation of Law no. 5190 of 16 June 2004, the case against the applicant was transferred to the 10

th

Chamber of the Istanbul Assize Court.

According to the information in the case file, the proceedings against the applicant are still pending before the Assize Court.

During the proceedings, the first-instance courts examined the applicant’s continued detention at the end of every hearing, either on their own motion or upon the applicant’s request. On each occasion, the courts ordered the applicant’s continued

detention

having regard to the nature of the offence, the state of the evidence, the current length of his detention and the content of the file. On one occasion, on 26 December 2007, the applicant filed an objection against the order for his continued detention issued by the 10

th

Chamber of the Istanbul Assize Court. On 27 December 2007 the 11

th

Chamber of the same court dismissed his objection.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 5 § 3 of the Convention that the length of his pre-trial detention had exceeded the “reasonable time” requirement.

The applicant contended under Article 5 § 4 of the Convention that there was no remedy in domestic law by which he could challenge the lawfulness of his pre-trial detention. He made the same allegation in relation to his detention in police custody.

The applicant complained under Article 5 § 5 of the Convention that he did not have an enforceable right to compensation for his excessively long detention.

The applicant maintained under Article 6 § 1 of the Convention that the criminal proceedings brought against him were not concluded within a reasonable time.

He finally complained under Article 6 § 1 that he had not had access to legal assistance while in police custody and that he was not tried by an independent and impartial tribunal.

THE LAW

1.

The applicant complained under Article 5 § 3 of the Convention that the length of his detention pending the criminal proceedings had been excessive. He further maintained under Article 5 § 4 that there had been no effective domestic remedy to challenge the lawfulness of his pre-trial detention. Relying on Article 5 § 5, the applicant complained that he had not had an enforceable right to compensation for his pre-trial detention. Moreover, he complained under Article 6 § 1 of the length of the criminal proceedings brought against him.

The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of these complaints and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

2.

The applicant complained under Article 5 § 4 of the Convention that there was no remedy in domestic law by which he could challenge the lawfulness of his detention in police custody.

The Court observes that the applicant’s police custody ended on 14

November 2002 whereas this complaint was introduced on 31 July 2007, more than six months later. It follows that this complaint has been introduced out of time and must be rejected in accordance with Article

35 §§

1 and

4 of the Convention (see

Bakay v. Turkey

(dec.), no. 9464/02, 28

September 2006).

3.

Finally, the applicant maintained under Article 6 § 1 of the Convention that he had not had access to a lawyer while in police custody and that he was not tried by an independent and impartial tribunal.

The Court observes that the criminal proceedings against the applicant are still pending before the Istanbul Assize Court. The applicant’s complaint under this provision is therefore premature. It follows that it must be rejected under Article

35 §§

1 and

4 of the Convention for non-exhaustion of domestic remedies (see, for example,

Koç v. Turkey

(dec.), no. 36686/07, 26

February 2008).

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to adjourn

the examination of the applicant’s complaints concerning the length of his pre-trial detention and the criminal proceedings brought against him, his rights to take proceedings to challenge the lawfulness of his detention and to have an enforceable right to compensation;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Françoise Elens-Passos

Françoise Tulkens

Deputy Registrar

President