KIBRIS TÜRK ORTA EǦITIM ÖǦRETMENLER SENDIKASI v. TÜRKİYE

Publicat pe 5 februarie 2024 Secțiunea a doua Cerere nr. 63471/14 KIBRIS TÜRK ORTA E Cererea se referă la presupusa încălcare a dreptului la libertatea de asociere și la libertatea sindicală a sindicatului reclamant din cauza faptului că hotărârea sa de grevă a fost ineficace printr-o decizie administrativă și a refuzului Curții Administrative Supreme de a examina fondul cauzei. Sindicatul cipriot turc al profesorilor din învățământul secundar ( La 22 noiembrie 2011, sindicatul a decis să facă grevă împotriva deciziei Ministerului Educației Naționale, Tineretului și Sportului din Republica Turcia a Ciprului de Nord, care a decis să modifice programul de învățământ al unui liceu profesionist și să deschidă un departament de teologie.

La 25 noiembrie 2011, ministerul a numit Z.A., profesor de cultură religioasă și de cunoștințe morale, la școala unde se continua greva. În decembrie 2011, după ce Z.A. a fost identificată de către liderii sindicali ca lucrând la școală, aceștia au depus o plângere penală la poliție, și anume că acțiunea administrativă care a făcut greva ineficientă a constituit o infracțiune în sensul legislației naționale, însă nu s-a dat curs acestei plângeri. La 5 și 9 decembrie 2011, sindicatul reclamant a intentat o acțiune în fața Curții Administrative Supreme, solicitând suspendarea și anularea acțiunii administrative pe motiv că greva a fost ineficace prin numirea unui profesor extern de către minister.

În cererea sa, reclamantul a explicat că procedura de numire a noilor membri ai personalului în timpul grevei era contrară articolului 6 alineatul (3) din Legea nr. 42/1996 și când a angajat Z.A., greva a devenit ineficientă de către administrație. La o dată neidentificată, sindicatul a renunțat la cererea sa de suspendare a executării pentru a proceda la examinarea fondului cauzei într-un termen mai scurt. La 11 martie 2014, Curtea Administrativă Supremă a organizat o ședință în cursul căreia părțile și-au prezentat observațiile. Sindicatul va repeta retragerea cererii sale privind măsurile provizorii, rugându-se la început Curții să accepte reformularea cererii sale, deoarece profesorul Z.A.

a fost transferat la o altă școală la 17 septembrie 2012 și i-a cerut să declare că decizia de numire a unui profesor de afară în timp ce sindicatul era în grevă era nulă și neavenită și să anuleze această decizie. Sindicatul susținea că a avut un interes juridic de a vedea anulat această decizie, că aceaceasta a fost sindicatul care a plătit salariile greviștilor pe toată durata grevei, că în dreptul intern și internațional al drepturilor omului un act ilegal a necesitat o compensație ;că această compensație nu trebuia să fie neapărat pecuniară și că ar putea fi vorba și despre recunoașterea încălcării dreptului în cauză. La sfârșitul instanței, Curtea a respins cererea reclamantului. Septembrie 2012, că interesul juridic în momentul introducerii cauzei ar trebui să existe încă în momentul în care a fost luată o decizie și, prin urmare, nu a avut, în fapt, un interes juridic actual.

Invocând art. 11 din Convenție, sindicatul reclamant susține că faptul că administrația a numit un profesor de afară în timpul grevei pe care o organizase a încălcat drepturile garantate prin art. 11. Acesta explică faptul că, deși A.A. și HG lucrau la școală ca profesori de cultură religioasă și cunoștințe morale în momentul grevei, numirea unei persoane din afara UE ca profesoară în același departament a încălcat art. 6 alineatul (3) din Legea nr. 42/1996 privind negocierea colectivă, grevele și referendumurile în măsura în care acest act administrativ încălca obligația statelor membre de a autoriza și de a permite acțiunile sindicale pentru a-și proteja interesele profesionale. Sindicatul reclamant poate pretinde că are statutul de victimă în timp ce profesorul Z.A.

fusese deja transferat la o altă școală în momentul deciziei Curții Administrative Supreme (a) Numirea unui profesor din exterior în timp ce sindicatul conducea o grevă, în ciuda dispozițiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 42/1996, a constituit el o interferență în dreptul său la libertatea de asociere și dreptul său de a-și exercita activitățile sindicale în sensul art. 11 din Convenție (b) În cadrul art. - această interferență a respectat un echilibru corect între cerințele de interes general ale comunității și imperativele de protecție a drepturilor fundamentale ale reclamantului (c) Cu alte cuvinte, sindicatul reclamant s-a putut bucura pe deplin de libertatea de asociere și de libertatea sindicală în virtutea numirii unui profesor de afară în timp ce membrii săi erau în grevă (a se vedea, mutatis mutandis, Chassagnou și alții c. Franța [GC], nr 25088/94, 28331/95 și 28443/95, § 114, CEDH 1999 III) (d) În plus, instanțele interne au pus în balanță diferitele interese în prezența lor, au furnizat motive pertinente și suficiente privind existența unei ingerințe și justificarea acesteia și-au întemeiat concluziile pe o apreciere acceptabilă a faptelor relevante (a se vedea Makhmudov c. Rusia, nr 35082/04, § 63-65, 26 iulie 2007, Annenkov și altele, cum ar fi Rusia, nr 31475/10, § 131 și 134 139, 25 iulie 2017 și Ödrü și alții, Turcia, n 60087/10 și altele, §§ 64-71,

19 decembrie 2017)

Publié le 5 février 2024

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 63471/14

KIBRIS TÜRK ORTA EǦITIM ÖǦRETMENLER SENDIKASI

contre la Türkiye introduite le 9 septembre 2014 communiquée le 17 janvier 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la violation alléguée du droit à la liberté d’association et à la liberté syndicale du syndicat requérant à raison du fait que sa décision de grève a été rendue inefficace par une décision administrative et du refus de la Cour administrative suprême d’examiner le fond de l’affaire. Le Syndicat chypriote turc des enseignants de l’enseignement secondaire ( Kıbrıs Türk Orta Eğitim Öğretmenler Sendikası ) fut fondé en 1968. Le 22 novembre 2011, le syndicat décida de faire grève contre la décision du Ministère de l’Éducation nationale, de la Jeunesse et des Sports de la « République turque de Chypre du Nord », qui avait décidé de modifier le programme d’enseignement d’un lycée professionnel et d’ouvrir un département de théologie.

Le 25 novembre 2011, le ministère nomma Z.A., professeur de culture religieuse et de savoirs moraux, à l’école où se poursuivait la grève. Le 1 er décembre 2011, après que Z.A. a été identifié par les responsables syndicaux comme travaillant à l’école, ceux-ci déposèrent une plainte pénale auprès de la police, affirmant que l’action administrative qui a rendu inefficace la grève constituait un délit au sens de la législation nationale. Toutefois aucune suite ne fut donnée à cette plainte. Les 5 et 9 décembre 2011, le syndicat requérant intenta une action devant la Cour administrative suprême en demandant la suspension et l’annulation de l’action administrative au motif que la grève avait été rendue inefficace par la nomination d’un enseignant extérieur à l’école par le ministère.

Dans sa requête, le requérant expliqua que la procédure de nomination de nouveaux membres du personnel pendant la grève était contraire à l’article 6 § 3 de la loi n o 42/1996 et qu’en embauchant Z.A., la grève avait été rendue inefficace par l’administration. À une date non identifiée, le syndicat renonça à sa demande de sursis à l’exécution afin de procéder à l’examen au fond de l’affaire dans un délai plus court. Le 11 mars 2014, la Cour administrative suprême tint une audience pendant laquelle les parties soumirent leurs observations. Le syndicat réitéra le retrait de sa demande quant aux mesures provisoires. Il pria la Cour, dans un premier temps, d’accepter la reformulation de sa demande puisque le professeur Z.A.

avait été muté dans une autre école le 17 septembre 2012, et lui demanda de déclarer que la décision de nommer un enseignant de l’extérieur pendant que le syndicat était en grève était nulle et non avenue et d’annuler cette décision. Le syndicat soutint qu’il avait un intérêt juridique à voir cette décision annulée, que c’était le syndicat qui avait payé les salaires de grévistes pendant toute la durée de la grève, qu’en droit interne et international des droits de l’homme un acte illégal nécessitait une compensation ; que cette compensation ne devait pas être forcément pécuniaire et qu’il pourrait s’agir également de la reconnaissance de la violation du droit en question. À l’issue de l’audience, la Cour rejeta la demande du requérant.

Elle nota que l’enseignent Z.A. avait été muté le 17 septembre 2012, que l’intérêt juridique au moment de l’introduction de l’affaire devait exister encore au moment où une décision était prise, et que, par conséquent, il n’avait pas en l’occurrence un intérêt juridique actuel. Invoquant l’article 11 de la Convention, le syndicat requérant soutient que le fait que l’administration a nommé un enseignant de l’extérieur pendant la grève qu’il avait organisé a violé ses droits garantis par l’article 11. Il explique que bien que A.A. et H.G.

travaillaient à l’école en tant qu’enseignants de culture religieuse et de savoirs moraux au moment de la grève, la nomination d’une personne extérieure en tant qu’enseignant dans le même département violait l’article 6 § 3 de la loi n o 42/1996 sur la négociation collective, les grèves et les référendums dans la mesure où cet acte administratif violait l’obligation des États d’autoriser et de permettre les actions syndicales afin de protéger leurs intérêts professionnels.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le syndicat requérant peut-il prétendre avoir le statut de victime alors que le professeur Z.A.

avait déjà été muté dans une autre école au moment de la décision de la Cour administrative suprême ? 2. a) La nomination d’un enseignant de l’extérieur pendant que le syndicat menait une grève, malgré les dispositions l’article 6 § 3 de la loi n o 42/1996, a-t-il constitué une ingérence dans son droit à la liberté d’association et son droit d’exercer ses activités syndicales au sens de l’article 11 de la Convention ? b) Dans l’affirmative : - cette ingérence a-t-elle respecté la condition « prévue par la loi », au sens de l’article 11 de la Convention ? - l’ingérence poursuivait-elle un but légitime ? - cette ingérence a-t-elle respecté un juste équilibre entre les exigences de l’intérêt général de la communauté et les impératifs de sauvegarde des droits fondamentaux du requérant ? c) Autrement dit, le syndicat requérant a-t-il pu jouir pleinement de la liberté d’association et de la liberté syndicale à raison de la nomination d’un enseignant de l’extérieur alors que ses membres étaient en grève (voir, mutatis mutandis, Chassagnou et autres c. France [GC], n os 25088/94, 28331/95 et 28443/95, § 114, CEDH 1999 ‑ III) ? d) Par ailleurs, les juridictions internes ont-elles effectué une mise en balance des différents intérêts en présence, ont-elles fourni des motifs pertinents et suffisants relatifs à l’existence de « l’ingérence » et à sa justification,

et ont-elles fondé leurs conclusions sur une appréciation acceptable des faits pertinents (voir Makhmoudov c. Russie , n o 35082/04, §§ 63-65, 26 juillet 2007, Annenkov et autres c. Russie , n o 31475/10, §§ 131 et 134 ‑ 139, 25 juillet 2017, et Öğrü et autres c. Turquie , n os 60087/10 et 2 autres, §§ 64-71, 19 décembre 2017) ?