Z.A. v. TÜRKİYE

Publicat la 13 octombrie 2025 SECȚIUNE Cererea nr. 26454/18 Z.A. împotriva Türkiye depusă la 25 mai 2018 comunicată la 25 septembrie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusa încălcare a articolelor 6 § 1 (lungățimea procedurii în fața Curții Constituționale), 8 și 14 din Convenție. Reclamantul a fost profesor de cultură și morală religioasă ( Din Kültürü ve Ahlak Bilgisi ) până la 3 decembrie 1998, data în care el a fost concediat de la postul său, în urma procedurilor disciplinare. Procedura disciplinară a fost bazată pe acuzații că reclamantul a propus o relație homosexuală cu un ofițer școlar și a avut o conduită similară cu alții din oraș. În raportul de anchetă, au fost citați mai mulți martori care au confirmat relațiile reclamantului cu persoanele locale.

Reclamantul a recunoscut implicarea în conduită homosexuală, dar a refuzat acuzația referitoare la ofițerul școlii. Raportul a concluzionat că reclamantul a provocat tulburări în cadrul școlii și al comunității locale și că comportamentul său a constituit „immoralitate incompatibilă cu profesia de predare” în temeiul articolului 27 § 1 din Legea nr. 1702 privind promovarea și măsurile disciplinare împotriva profesorilor de învățământ primar și secundar ( İlk .ve Orta Tedrisat Muallimlerinin Terfi ve Tecziyeleri Hakkında Kanun ). Pe această bază, s-a recomandat ca reclamantul să fie respins. Înaltul Consiliu disciplinar al Ministerului Educației Naționale a confirmat concedierea. Reclamantul a depus o acțiune de anulare la Curtea Administrativă, susținând că concedierea a fost nefondată.

La 29 iunie 1999, instanța administrativă a respins cererea, referindu-se la rolul exemplar preconizat al profesorilor. Hotărârea a devenit finală. În urma intrării în vigoare a Legii nr. 5525 din 22 iunie 2006 privind Amnistia anumitor sancțiuni disciplinare impuse funcționarilor publici și altor funcționari publici, reclamantul a solicitat Ministerului Educației Naționale care solicită reintegrarea la fosta sa poziție. Solicitarea sa a fost respinsă, având în vedere faptul că reintegrarea nu a fost adecvată având în vedere natura comportamentului său în timpul mandatului său. La 16 noiembrie 2006, reclamantul a depus o a doua acțiune de anulare la Curtea Administrativă din Ankara, susținând că concedierea și refuzul de a-l reafirma se bazează pe afirmații nefondate și l-au interzis în mod eficient să-și continue viața profesională.

Curtea a respins cererea, susținând discreția administrației în ceea ce privește reelecția și citarea naturii comportamentului anterior al reclamantului. Consiliul de stat a susținut această hotărâre. Cererea de rectificare a reclamantului a fost respinsă și decizia finală a fost transmisă la 11 aprilie 2013. În mai 2013, reclamantul a depus o cerere individuală la Curtea Constituțională. El s-a plâns că refuzul de a-l reintegra a fost bazat numai pe orientarea sexuală, în încălcarea dreptului său de a respecta viața privată și a interzicerii discriminării. La 18 octombrie 2017, Curtea Constituțională a examinat plângerea în temeiul articolului 10 (prohibirea discriminării) în legătură cu art. 20 (dreapta de a respecta viața privată) din Constituție, care a efectuat, de asemenea, un examen separat în temeiul articolului 20 singur.

Majoritatea a susținut că decizia de a nu reintegra reclamantul a fost bazată pe comportamentul său în mediul școlar, mai degrabă decât pe orientarea sexuală, și nu a constatat nici o indicație a intenției discriminatorii. Doi judecători au discordat, exprimând opinia că raționarea era discriminatorie. Reclamantul a fost notificat de decizia Curții Constituționale la 14 martie 2018. În baza articolelor 8 și 14 din Convenție, reclamantul se plânge că refuzul de a-l reintegra a fost bazat numai pe orientarea sexuală, în absența unei justificații rezonabile și, prin urmare, a constituit un tratament discriminatoriu și o încălcare a dreptului său de a respecta viața privată. El se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că durata procedurii în fața Curții Constituționale a fost incompatibilă cu cerința unei audieri într-un timp rezonabil.

[GC], nr. 76639/11, §§ 95-117, 25 septembrie 2018; Fernández Martínez c. Spania [GC], nr. 56030/07, § 123-132, ECHR 2014 (extracte); și Özpınar c. Turcia , nr. 20999/04, §§ 67-72, 19 octombrie 2010)? A suferit reclamantul discriminări în exercitarea drepturilor Convenției sale pe baza orientării sexuale, în contravenție cu art. 14 din Convenția a citit coroborat cu art. 8 din Convenție (a se vedea, printre altele, Vallianatos și alții c. Grecia [GC], nos. 29381/09 și 32684/09, §§ 76-77, CEDH 2013 (extracte), și A.K. c. Rusia , nr. 49014/16, §§ 29-34, 7 mai 2024)? A fost durata procedurii în fața Curții Constituționale în încălcarea cerinței de „tempo rațional” prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea, printre altele, Parohie Catolică Greacă Lupeni și alții c. România [GC], nr. 76943/11, §§ 142-43, 29 noiembrie 2016)?

Published on 13 October 2025

SECOND SECTION

Application no. 26454/18 Z.A. against Türkiye lodged on 25 May 2018 communicated on 25 September 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the alleged violation of Articles 6 § 1 (length of the proceedings before the Constitutional Court), 8 and 14 of the Convention. The applicant was a teacher of Religious Culture and Morals ( Din Kültürü ve Ahlak Bilgisi ) until 3 December 1998, the date when he was dismissed from his post, following disciplinary proceedings. The disciplinary proceedings were based on allegations that the applicant had proposed a homosexual relationship to a school officer and engaged in similar conduct with others in the town. In the investigation report, several witnesses were cited as having confirmed the applicant’s relations with local individuals. The applicant acknowledged engaging in homosexual conduct but denied the allegation concerning the school officer.

The report concluded that the applicant had caused unrest within the school and the local community and that his conduct amounted to “immorality incompatible with the teaching profession” under Section 27 § 1 of Law no. 1702 on the Promotion of, and Disciplinary Measures against Primary and Secondary Education Teachers ( İlk ve Orta Tedrisat Muallimlerinin Terfi ve Tecziyeleri Hakkında Kanun ). On that basis, it was recommended that the applicant be dismissed. The High Disciplinary Board of the Ministry of National Education confirmed the dismissal. The applicant lodged an action for annulment with the Administrative Court, arguing that the dismissal was unfounded. On 29 June 1999 the administrative court dismissed his claim, referring to the exemplary role expected of teachers.

The judgment became final. Following the entry into force of Law no. 5525 of 22 June 2006 on the Amnesty of Certain Disciplinary Sanctions imposed on Civil Servants and Other Public Officials, the applicant applied to the Ministry of National Education seeking reinstatement to his former position. His request was rejected, on the grounds that reinstatement was not appropriate in view of the nature of his conduct during his tenure. On 16 November 2006 the applicant lodged a second action for annulment with the Ankara Administrative Court, arguing that the dismissal and refusal to reinstate him was based on unsubstantiated claims and had effectively barred him from continuing his professional life.

The court dismissed the application, upholding the administration’s discretion in matters of reappointment and citing the nature of the applicant’s previous conduct. The Council of State upheld that judgment. The applicant’s request for rectification was dismissed and the final decision was served on 11 April 2013. In May 2013 the applicant lodged an individual application with the Constitutional Court. He complained that the refusal to reinstate him had been based solely on his sexual orientation, in breach of his right to respect for private life and the prohibition of discrimination. On 18 October 2017 the Constitutional Court examined the complaint under Article 10 (prohibition of discrimination) in conjunction with Article 20 (right to respect for private life) of the Constitution.

It also carried out a separate examination under Article 20 alone. The majority held that the decision not to reinstate the applicant had been based on his conduct in the school environment, rather than his sexual orientation, and found no indication of discriminatory intent. Two judges dissented, expressing the view that the reasoning had been discriminatory in nature. The applicant was notified of the Constitutional Court’s decision on 14 March 2018. Relying on Articles 8 and 14 of the Convention, the applicant complains that the refusal to reinstate him was based solely on his sexual orientation, in the absence of any reasonable justification, and thus amounted to discriminatory treatment and a violation of his right to respect for private life.

He also complains under Article 6 § 1 of the Convention that the length of the proceedings before the Constitutional Court was incompatible with the requirement of a hearing within a reasonable time.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his private life, contrary to Article 8 of the Convention (see, among others, Denisov v. Ukraine [GC], no. 76639/11, §§ 95-117, 25 September 2018; Fernández Martínez v. Spain [GC], no. 56030/07, §§ 123-132, ECHR 2014 (extracts); and Özpınar v. Turkey , no. 20999/04, §§ 67-72, 19 October 2010)? 2. Has the applicant suffered discrimination in the enjoyment of his Convention rights on the ground of his sexual orientation, contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 8 of the Convention (see, among others, Vallianatos and Others v. Greece [GC], nos. 29381/09 and 32684/09, §§ 76-77, ECHR 2013 (extracts), and A.K.

v. Russia , no. 49014/16, §§ 29-34, 7 May 2024)? 3. Was the length of the proceedings before the Constitutional Court in breach of the “reasonable time” requirement laid down in Article 6 § 1 of the Convention (see, among others, Lupeni Greek Catholic Parish and Others v. Romania [GC], no. 76943/11, §§ 142-43, 29 November 2016)?