Demir împotriva Turciei

DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 34885/06 de către Nurettin DEMİR și Çiçek DEMİR împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința la 30 iunie 2009 ca Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președintele Ireneu Cabral Barreto, Vladimir Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsotsoria Ișıl Karakaș, judecători și Sally Dolle, Secțiunea Grefier Având în vedere cererea depusă la 11 august 2006, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dl Nurettin Demir și dna Çiçek Demir, sunt resortisanți turci născuți în 1976 și, respectiv, 1975 și locuiesc în Manisa. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl C. Hüseyni, avocat practicant în Manisa.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 31 iulie 2002, fiica reclamanților de trei ani, în timp ce a mers cu al doilea reclamant, a fost grav rănită și a murit mai târziu, după ce un container de gunoi pe care i-a atins-o a căzut deasupra ei. În urma procedurilor penale au fost instigate împotriva celui de-al doilea reclamant și a dlui A.L., un oficial municipal responsabil cu containerele de gunoi, pentru omucidere neglijentă. La 15 septembrie 2003, un raport de experți a susținut că nici o vină nu ar putea fi atribuită acuzatului ca responsabilitate aferente municipalității Turgutlu, pe baza noțiunii de vină de serviciu (hizmet kusuru ), din moment ce roțile containerului de gunoi în cauză au fost rupt și a fost plasat pe un etaj necorespunzător.

La 25 februarie 2002, al doilea reclamant a fost achitat de acuzațiile împotriva ei. Procedura împotriva domnului A.L. a fost oprită deoarece nu a fost obținută autorizație prealabilă de urmărire penală în conformitate cu legislația internă. La 11 noiembrie 2004, Guvernatorul districtului Turgutlu a refuzat să acorde autorizația necesară pentru urmărirea penală a domnului A.L.. În decizia sa, Oficiul Guvernatorului de District a remarcat că, în conformitate cu dispozițiile contractului încheiat între municipalitatea Turgutlu și firma responsabilă pentru colectarea de gunoiuri, a fost responsabilitatea firmei să repare containerul defectuos și să informeze oficialul municipal responsabil cu containerele de gunoi.

La 8 decembrie 2004, Curtea Administrativă Regională Manisa a respins o obiecție a procurorului și a susținut decizia Guvernatorului de district Turgutlu. La 7 februarie 2005, procurorul, menționând că autorizația de a procesa domnului A.L. a fost refuzată, a dat o decizie de a nu-l urmări. Între timp, la 16 ianuarie 2004, reclamanții au solicitat compensații în municipalitatea Turgutlu.

Din moment ce nu s-a primit niciun răspuns, reclamanții au introdus o acțiune de compensare în cadrul Tribunalului de Primă Instanță Turgutlu împotriva Comunității la 13 mai 2004. La 1 iulie 2004, instanța de primă instanță a respins cererea de compensare a reclamanților din cauza faptului că au prezentat-o prea târziu (süre așımı ). În acest sens, instanța se referă la art. 13 din Legea nr. 2577, a remarcat că, din moment ce reclamanții ar fi putut prevedea cu ușurință că responsabilitatea municipiului este angajată, acestea ar fi trebuit să fie aplicate autorității relevante în termen de un an de la moartea copilului lor. La 9 februarie 2005, Curtea Administrativă Supremă, cu majoritate, a susținut hotărârea instanței de primă instanță.

O cerere de rectificare a hotărârii a fost, de asemenea, respinsă de aceeași instanță la 13 februarie 2006. Secțiunea 13 din Legea nr. 2577 (Codul de procedură administrativă) prevede că persoanele care au suferit daune din cauza unui act nedrept al administrației trebuie să se aplice autorității competente pentru rectificarea situației în termen de un an de la data la care au fost notificate sau învățate în alt mod de actul impugnat, înainte de a introduce un proces. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție că, în ciuda faptului că copilul lor a murit ca urmare a neglijenței din partea oficialilor municipali Turgutlu, cei responsabile pentru incidentul nu au fost urmăriți și încercarea lor de a obține compensații în cadrul procedurilor administrative s-a dovedit inutilă.

De asemenea, reclamanții au făcut referire la art. 14 din Convenție fără elaborare suplimentară. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție că, în ciuda faptului că copilul lor a murit ca urmare a neglijenței din partea oficialilor municipali Turgutlu, cei responsabile pentru incidentul nu au fost urmăriți și încercarea lor de a obține compensații în cadrul procedurilor administrative s-a dovedit inutilă. Curtea consideră oportună examinarea acestor plângeri din punctul de vedere al articolelor 2 și 6 din Convenție. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii către guvernul contestat.

Reclamanții nu au furnizat niciun motiv în sprijinul plângerii din cadrul acestui șef, în urma că această parte a cererii ar trebui respinsă ca fiind, vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a suspenda examinarea plângerilor reclamanților în ceea ce privește incapacitatea autorităților de a procesa persoanele responsabile pentru moartea copilului lor și incapacitatea lor de a obține compensații în cadrul procedurii administrative; declară restul cererii inadmisibil.

SECOND SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 34885/06 by Nurettin DEMİR and Çiçek DEMİR against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 30 June 2009 as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President , Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria , Ișıl Karakaș, judges , and Sally Dollé, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 11 August 2006, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Nurettin Demir and Mrs Çiçek Demir, are Turkish nationals who were born in 1976 and 1975 respectively and live in Manisa. They are represented before the Court by Mr C. Hüseyni, a lawyer practising in Manisa.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. On 31 July 2002 the applicants’ three-year-old daughter, while walking with the second applicant, was severely injured and later died, after a rubbish container she had touched fell on top of her. Subsequently criminal proceedings were instigated against the second applicant and Mr A.L., a municipal official in charge of rubbish containers, for negligent homicide. On 15 September 2003 an expert report held that no fault could be attributed to the accused as the responsibility lay with the Turgutlu Municipality, on the basis of the notion of service fault ( hizmet kusuru ), since the wheels of the rubbish container in question were broken and it had been placed on an uneven floor.

On 25 February 2002 the second applicant was acquitted of the charges against her. The proceedings against Mr A.L. were halted since no prior authorisation for prosecution had been obtained in accordance with domestic legislation. On 11 November 2004 the Turgutlu District Governor’s Office declined to grant the necessary authorisation for Mr A.L.’s prosecution. In its decision the District Governor’s Office noted that, under the provisions of the contract concluded between the Turgutlu Municipality and the firm responsible for rubbish collection, it was the responsibility of the firm to repair the faulty container and to inform the municipal official in charge of rubbish containers. On 8 December 2004 the Manisa Regional Administrative Court dismissed an objection by the prosecutor and upheld the decision of the Turgutlu District Governor’s Office.

On 7 February 2005 the prosecutor, noting that authorisation to prosecute Mr A.L. had been refused, gave a decision not to prosecute him. In the meantime, on 16 January 2004, the applicants had applied to the Turgutlu Municipality for compensation. Since no response was received, the applicants brought an action for compensation in the Turgutlu First-Instance Court against the Municipality on 13 May 2004. On 1 July 2004 the first-instance court dismissed the applicants’ claim for compensation on the ground that they had submitted it too late ( süre așımı ). In this connection, the court, referring to section 13 of Law no. 2577, noted that since the applicants could have easily foreseen that the responsibility of the Municipality was engaged, they should have applied to the relevant authority within a year following the death of their child.

On 9 February 2005 the Supreme Administrative Court, by a majority, upheld the judgment of the first-instance court. A request by the applicants for rectification of its judgment was also dismissed by the same court on 13 February 2006. B. Relevant domestic law and practice Section 13 of Law no. 2577 (Code on Administrative Procedure) provides that persons who have suffered damage on account of a wrongful act of the administration must apply to the relevant authority for rectification of the situation within a year from the date on which they were notified or otherwise learned of the impugned act, before bringing a lawsuit.

COMPLAINTS The applicants complained under Articles 6 and 13 of the Convention that, despite the fact that their child had died as a result of negligence on the part of Turgutlu Municipality officials, those responsible for the incident had not been prosecuted and their attempt to obtain compensation in administrative proceedings had proved futile. The applicants also referred to Article 14 of the Convention without any further elaboration. THE LAW 1. The applicants complained under Articles 6 and 13 of the Convention that, despite the fact that their child had died as a result of negligence on the part of Turgutlu Municipality officials, those responsible for the incident had not been prosecuted and their attempt to obtain compensation in administrative proceedings had proved futile.

The Court deems it appropriate to examine these complaints from the standpoint of Articles 2 and 6 of the Convention. The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of these complaints and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government. 2. The applicants also invoked Article 14 of the Convention without any further elaboration. The applicants failed to provide any reasons in support of their complaint under this head. It follows that this part of the application should be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously Decides to adjourn the examination of the applicants’ complaints concerning the authorities’ failure to prosecute those responsible for the death of their child and their inability to obtain compensation in the administrative proceedings; Declares the remainder of the application inadmissible. Sally Dollé Françoise Tulkens Registrar President