ȘEKERLİSOY c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 2925/04 prezentată de Ali Turgut ȘEKERLESOY împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 9 septembrie 2008 într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișil Karakaș, judecători, și Sally Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 9 decembrie 2003, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, astfel cum permite art. 29 alineatul (3) din convenție, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie în cunoștință de cauză Reclamantul, dl Ali Turgut Șekerlisoy, este un resortisant turc, născut în 1941 și rezident în Bandirma (Balikesir).

Acesta a fost reprezentat în fața Curții de către dl F La 18 noiembrie 1991, reclamantul a fost victima unui accident de muncă și spitalizat timp de câteva luni. La 16 septembrie 1996, reclamantul a intentat o acțiune în despăgubire din cauza unui accident de muncă în fața instanței de mare instanță din Bandirma. Prin intermediul unei acțiuni complementare intentate în fața aceleiași instanțe, a solicitat, de asemenea, reținerea unei anumite sume în baza dreptului la concediere, precum și a alocațiilor la care se considera că are dreptul. După obținerea mai multor rapoarte de competență cu privire la valoarea daunelor-interese care trebuie acordate, precum și cu privire la indemnizațiile sau alocațiile care pot fi plătite, instanța a acceptat parțial cererea reclamantului la 1 octombrie 2002. 000 TRL pentru daune morale.

Dacă reclamantul nu a precizat, în cererile sale, data la care a început calcularea dobânzilor moratorii, instanța a considerat că aceasta trebuia să curgă de la sesizarea sa. Prin hotărârea din 15 octombrie 2003, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. Fără a invoca niciun articol din Convenție, reclamantul se plânge de la data la care Tribunalul de Primă Instanță a săvârșit o eroare în ceea ce privește data la care a început calcularea dobânzilor moratorii. În cele din urmă, reclamantul susține că durata procedurii în cauză nu a respectat principiul termenului rezonabil ENIH Curtea a primit următoarea declarație din partea agentului guvernamental, declar că guvernul turc oferă domnului Ali Turgut Șekerlisoy, cu titlu gratuit, suma de 5 000 (cinci mii) de euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății, și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale.

Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă, observ că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Ali Turgut Șekerlisoy, cu titlu gratuit, suma de 5 000 (cinci mii) de euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și fără nicio taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului.

De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. De asemenea, dl Ali Turgut Șekerlisoy acceptă această propunere și renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care stau la baza acestei cereri, declarând cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se șteargă cauza din rol.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Sally Dolle Françoise Tulkens modul președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 2925/04 présentée par Ali Turgut ȘEKERLİSOY contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 9 septembre 2008 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, juges, et de Sally Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 9 décembre 2003, Vu la décision de la Cour d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, comme le permet l’article 29 § 3 de la Convention, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Ali Turgut Șekerlisoy, est un ressortissant turc, né en 1941 et résidant à Bandırma (Balıkesir).

Il était représenté devant la Cour par M es F İnal et T. İnal, avocats à Balıkesir. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») était représenté par son agent. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 18 novembre 1991, le requérant fut victime d’un accident de travail et hospitalisé pendant plusieurs mois. Le 16 septembre 1996, le requérant intenta une action en dommages-intérêts pour cause d’accident de travail devant le tribunal de grande instance de Bandırma. Par une action complémentaire intentée devant ce même tribunal, il demanda également le versement d’une certaine somme au titre de l’indemnité de licenciement ainsi que des allocations auxquelles il estimait avoir droit.

Après avoir obtenu plusieurs rapports d’expertise quant aux montants des dommages-intérêts à accorder ainsi qu’à ceux des indemnités ou allocations susceptibles d’être versées, le tribunal fit partiellement droit à la demande du requérant le 1 er octobre 2002. Il lui accorda 20 000 000 livres turques (TRL) pour dommage matériel et 150 000 000 TRL pour dommage moral. Faute pour le requérant d’avoir précisé, dans ses requêtes, la date de départ du calcul des intérêts moratoires, le tribunal considéra que celle-ci devait courir à partir de sa saisine. Par un arrêt du 15 octobre 2003, la Cour de cassation confirma le jugement de première instance. GRIEFS Sans invoquer aucun article de la Convention, le requérant se plaint de l’iniquité de la procédure et allègue que les juridictions internes ont accordé des dommages-intérêts moins importants que ceux qu’il avait demandés.

Il soutient par ailleurs que le tribunal de première instance a commis une erreur concernant la date de départ du calcul des intérêts moratoires. Le requérant prétend enfin que la durée de la procédure en cause a méconnu le principe du « délai raisonnable ». EN DROIT La Cour a reçu de l’Agent du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare que le gouvernement turc offre de verser à M. Ali Turgut Șekerlisoy, à titre gracieux, la somme de 5 000 (cinq mille) euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable.

Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. » La Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante : « Je note que le gouvernement turc est prêt à verser à M. Ali Turgut Șekerlisoy, à titre gracieux, la somme de 5 000 (cinq mille) euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.

Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Dûment consulté par mes soins, M. Ali Turgut Șekerlisoy accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête.

Il déclare l’affaire définitivement réglée. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Sally Dollé Françoise Tulkens Greffière Présidente