SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 22474/06 Turgut ȘEREFOULU împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 9 aprilie 2013 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Francoise Elens-Passos, graffière de secțiune f.f., având în vedere cererea formulată anterior la 15 mai 2006 Având în vedere declarația depusă de guvern la 2 martie 2012 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, pronunța următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Turt Șerefolu, este un resortisant turc născut în 1954 și rezident în Kocaeli. Guvernul turc a fost reprezentat de agentul său. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 24 ianuarie 1994, reclamantul a introdus în fața instanței de muncă o acțiune în despăgubire împotriva angajatorului său în vederea obținerii unei despăgubiri care rezultă dintr-un accident de muncă. Prin intermediul unei cereri din data de 11 La 16 decembrie 2003, Tribunalul a acordat reclamantei despăgubiri. La 15 decembrie 2005, Curtea de Casație și-a reafirmat jurisprudența bine stabilită cu privire la principiul inechitabilității prejudiciului moral, confirmând hotărârea de primă instanță, rectificând în același timp cuantumul despăgubirii acordate pentru prejudiciul moral. GRIFS Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii în fața instanțelor interne. De asemenea, el se plânge de lipsa de echitate a procedurii civile. În acest context, el subliniază că cererea criptată inițială în ceea ce privește prejudiciul moral a suferit o depreciere foarte puternică din cauza încetinirii excesive a procedurii și se referă la echitatea procedurii introduse în fața Curții de Casație. Reclamantul susține că durata procedurii civile a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție, ale cărui pasaje relevante sunt astfel formulate: mai exact, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În urma eșecului negocierilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 2 martie 2012, guvernul a informat Curtea că intenționează să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de această parte a cererii. I declare that the Government of the Republic of Turkey offers to pay to the applicant, dle Turgut Șerefouilu, the amount of 7,200 (seven thousand and two hundred) Euros in respect of the aplication reglemented under no 22474/06. Acest sum, which is considered to be aptate in the light of the jurisprudence of the Court, covers any pecuniary and moraly damage as well as costs, and shall be paid in Turkish Liras, free of any tax that may be applicable. The sum shall be plata within three months from the data of delivery of the decision by the Court pursuant to Article 37§ 1 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. The Government considers that in the present case, the length of the proceseedings was not in acordance with the requirements established by the case-law of the Court, failed to meet standards enshrined in Article 6/1 of the European Convention on Human Rights (Daneshpayeh c. Turcia , nr. 21086/04, 16 July 2009). The Government respectfully invitates the Court to declaration that it is not justited anymore to continue the examination of the application and to strike the case out of its lists in acordance with Article 37 of the Convention. Prin scrisoarea din 19 martie 2012, reclamantului i s-a solicitat să își prezinte observațiile cu privire la declarația unilaterală a guvernului și nu s-a primit niciun răspuns din partea reclamantului în termenul stabilit. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze cu atenție declarația în lumina principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007, Karal c. Turcia (dec.), n 44655/09, 29 martie 2011 și Bar 20315/10, 24 mai 2011). Curtea a stabilit într-o serie de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Turciei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi audiat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 46, CEDH 2000 VII Tendik și alte c. Turcia, n 23188/02, § 31, 22 decembrie 2005 Ebru și Tayfun Engin étolak c. Turcia , n 60176/00, § 80-81, 30 mai 2006 Ay În speță, în declarația sa, guvernul recunoaște că durata procedurii civile a depășit termenul rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție, și propune plata sumei de 7 200 EUR (șapte mii două sute de euro) ca despăgubiri pentru daune morale, materiale și cheltuieli de judecată. Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul taxei propuse, care este în conformitate cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine] În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Invocând art. 6, reclamantul se plânge, de asemenea, de la data procedurii. În acest context, el susține că cererea inițială cuantificată în ceea ce privește prejudiciul moral a suferit o foarte mare depreciere din cauza încetinirii excesive a procedurii. În plus, el contestă legalitatea procedurii în fața Curții de Casație. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și cu condiția ca aceasta să aibă competența de a cunoaște afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. Prin urmare, această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act termenii declarației guvernului cu privire la art. 6 alin. (1) din Convenție, sub aspectul duratei procedurii și a modalităților prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate, decid să elimine această parte din cererea de rol în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție Declar restul cererii inadmisibile. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Ministru adjunct f.f. președinte
Requête n
o
22474/06
Turgut ȘEREFOĞLU
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 9 avril 2013 en un comité composé de
:
Dragoljub Popović,
président,
Paulo Pinto de Albuquerque,
Helen Keller,
juges,
et de Françoise Elens-Passos,
greffière adjointe de section f.f.,
Vu la requête susmentionnée introduite le 15 mai 2006
;
Vu la déclaration déposée par le gouvernement le 2 mars 2012 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse du requérant à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Turgut Șerefoğlu, est un ressortissant turc né en 1954 et résidant à Kocaeli. Il a été représenté devant la Cour par M
e
Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 24 janvier 1994, le requérant introduisit devant le tribunal de travail une action en dommages et intérêts contre son employeur tendant à obtenir une indemnité résultant d’un accident de travail.
Par une requête datée du 11
juin 2003, il présenta une demande de réévaluation de sa demande chiffrée au titre du préjudice matériel et moral qui fut accueillie.
Le 16
décembre 2003, le tribunal accorda des dommages et intérêts à la requérante.
Le 15 décembre 2005, rappelant sa jurisprudence bien établie concernant le principe de l’indivisibilité du préjudice moral, la Cour de cassation confirma le jugement de première instance tout en rectifiant le montant de l’indemnité allouée au titre du préjudice moral. Elle considéra que, quant aux dommages et intérêts pour préjudice moral, le tribunal de travail était lié par la demande initiale.
Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de la procédure devant les juridictions internes.
Il se plaint également du défaut d’équité de la procédure civile. Dans ce contexte, il souligne que la demande chiffrée initiale au titre du préjudice moral a subi une très forte dépréciation à raison de la lenteur excessive de la procédure et il conteste l’équité de la procédure intentée devant la Cour de cassation.
Le requérant allégue que la durée de la procédure civile a méconnu l’article 6 § 1 de la Convention, dont les passages pertinents sont ainsi libellés :
« Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) »
Suite à l’échec des négociations de règlement amiable, par une lettre du 2
mars 2012, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par cette partie de la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
I declare that the Government of the Republic of Turkey offers to pay to the applicant, Mr Turgut Șerefoğlu, the amount of 7,200 (seven thousand and two hundred) Euros in respect of the application registered under no 22474/06.
This sum, which is considered to be appropriate in the light of the jurisprudence of the Court, covers any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and shall be paid in Turkish Liras, free of any tax that may be applicable. The sum shall be payable within three months from the date of delivery of the decision by the Court pursuant to Article 37§ 1 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case.
The Government considers that in the present case, the length of the proceedings was not in accordance with the requirements established by the case-law of the Court, failed to meet standards enshrined in Article 6/1 of the European Convention on Human Rights (
Daneshpayeh c. Turquie
, no. 21086/04, 16 July 2009). The Government respectfully invites the Court to declare that it is not justified anymore to continue the examination of the application and to strike the case out of its lists in accordance with Article 37 of the Convention.
»
Par une lettre du 19 mars 2012, le requérant a été invité à soumettre ses observations sur la déclaration unilatérale du Gouvernement. Aucune réponse de la part du requérant n’a été obtenue dans le délai imparti.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
A cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI
,
WAZA Spółka z
o.o. c.
Pologne
(déc.) n
o
11602/02, 26 juin 2007,
Karal
c. Turquie
(déc.), n
o
44655/09, 29
mars 2011
, et
Barıș
Inan c. Turquie
(déc.), n
o
20315/10, 24 mai 2011).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Turquie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à être entendu dans un délai raisonnable (voir, par exemple,
Frydlender
c. France
[GC], n
o
2000
‑
VII
,
Tendik et autres c. Turquie
, n
o
23188/02, § 31, 22
décembre 2005
,
Ebru et Tayfun Engin Çolak c.
Turquie
, n
o
60176/00, §§ 80-81, 30 mai 2006
,
Ayık c.
Turquie
, n
o
10467/02, § 26, 21 octobre 2008
,
Daneshpayeh c. Turquie
, n
o
21086/04, §§ 28-29, 16 juillet 2009, et
Ümmühan Kaplan c. Turquie
, n
o
24240/07, §§ 45-48, 20 mars 2012).
En l’espèce, dans sa déclaration, le Gouvernement reconnaît que la durée de la procédure civile a dépassé le délai raisonnable, au sens de l’article 6 §
1 de la Convention, et propose de payer la somme de 7 200 EUR (sept mille deux cents euros) à titre de réparation pour dommage moral, matériel et frais et dépens.
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 §
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
Invoquant l’article 6 le requérant se plaint également de l’iniquité de la procédure. Dans ce contexte, il allègue que la demande chiffrée initiale au titre du préjudice moral a subi une très forte dépréciation à raison de la lenteur excessive de la procédure. Il. En outre, il conteste l’équité de la procédure devant la Cour de cassation.
Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et pour autant qu’elle ait compétence pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles.
Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement concernant l’article 6 § 1 de la Convention sous l’aspect de la durée de la procédure et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer cette partie de la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention
;
Déclare
le restant de la requête irrecevable.
Françoise Elens-Passos
Dragoljub Popović
Greffière adjointe f.f.
Président