SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE a cererii nr. 12545/03 prezentată de Nadide DÜRÜSTER împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 14 aprilie 2009 într-o cameră compusă din Ireneu Cabral Barreto, președinte, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Iș karakaș, judecători și Françoise Elens-Passos; graffiter adjunct al secțiunii, având în vedere cererea menționată anterior formulată la 10 ianuarie 2003, având în vedere scrisoarea reprezentantului reclamantului, din 27 octombrie 2006, care anunță decesul reclamantei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie: Nadide Dürüster, a fost resortisantă turcă, născută în 1951 și rezidentă în Izmir. A decedat la o dată nespecificată. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul A. Ak La 5 iulie 2002, judecătorul de pace, fără a ține cont de încuviințare, a condamnat-o pe reclamantă la o pedeapsă de 327 156 150 de lire turcești (aproximativ 202 de euro) pentru emiterea unui cec fără provizioane. La 29 iulie 2002, recurenta a formulat o opoziție împotriva acestei decizii în fața tribunalului corecțional d .Izmir. Printr-o hotărâre definitivă din 27 august 2002, acesta din urmă a respins opoziția, întotdeauna fără a ține de cuvânt. GRIEF Invocând în mai multe privințe art. 6 din Convenție, recurenta se plângea că a fost privată de o audiență publică în fața instanelor penale, în măsura în care aceasta nu a fost în măsură să depună sau să își prezinte dovezile cu descărcare de gestiune. Din aceleași motive, aceasta a invocat, de asemenea, o încălcare a articolului 2 din Protocolul nr. Curtea arată că nu mai este necesar să se examineze în continuare acțiunea formulată de reclamantă din următoarele motive. La 11 septembrie 2006, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate reclamantei la 19 septembrie 2006, care a fost invitată să-și transmită răspunsurile înainte de 10 noiembrie 2006. În urma decesului recurentei, la 4 decembrie 2006, avocatul reclamantului a transmis grefei o putere semnată de titularii de drepturi ai defunctului, precum și cererea acestora de a se constitui reclamantă. La 20 decembrie 2006, guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la cerere. Grefa a adresat reclamantului o scrisoare pentru a solicita informații și observații cu privire la acest din urmă aspect, documente indispensabile pentru prelucrarea cererii. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 24 decembrie 2006. În septembrie 2008, Curtea a atras atenția părții reclamante asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai scurt și că nu a fost solicitată nicio prelungire a acestui termen. Aceasta a indicat că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, poate șterge o cerere din rol atunci când, la fel ca în cazul de față, circumstanțele dau de gândit că un reclamant nu intenționează să-și mențină cererea. Aceasta arată că această scrisoare a fost primită de reclamantă la 6 octombrie 2008 și constată că, până în prezent, a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai intenționează să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai mult decât cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Ireneu Cabral Barreto Grefiere Adjunct Președinte
de la requête n
o
12545/03
présentée par Nadide DÜRÜSTER
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 14 avril 2009 en une chambre composée de
:
Ireneu Cabral Barreto,
président,
Vladimiro Zagrebelsky,
Danutė Jočienė,
Dragoljub Popović,
András Sajó,
Nona Tsotsoria,
Ișıl Karakaș,
juges,
et de Françoise Elens-Passos,
greffière adjointe de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 10 janvier 2003,
Vu la lettre du représentant de la partie requérante, datée du 27
octobre 2006, annonçant le décès de la requérante,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Nadide Dürüster, était une ressortissante turque, née en 1951 et résidant à Izmir. Elle est décédée à une date non précisée. Elle était représentée devant la Cour par M
e
le Gouvernement
») était représenté par son agent.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 5 juillet 2002, le juge de paix, sans tenir d’audience, condamna la requérante à une peine d’amende de 327
156
150 livres turques (environ 202
euros) pour émission d’un chèque sans provision. Il se fonda sur l’article
386 du code de procédure pénale prévoyant une procédure simplifiée permettant de délivrer une ordonnance pénale («
ceza kararnamesi
»).
Le 29 juillet 2002, la requérante forma opposition contre cette décision devant le tribunal correctionnel d’Izmir.
Par un jugement définitif du 27 août 2002, ce dernier écarta l’opposition, toujours sans tenir d’audience.
Invoquant à plusieurs égards l’article 6 de la Convention, la requérante se plaignait d’avoir été privée d’une audience publique devant les instances pénales, dans la mesure où elle n’avait pas été en mesure de déposer ni de présenter ses preuves à décharge. Pour les mêmes motifs, elle alléguait également une violation de l’article 2 du Protocole n
o
7.
La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par la requérante pour les motifs suivants.
Le 11 septembre 2006, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 19 septembre 2006, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 10 novembre 2006. A la suite du décès de la requérante, le 4 décembre 2006, l’avocat de la partie requérante a fait parvenir au greffe un pouvoir signé par les ayant-droits de la défunte ainsi que leur demande de se constituer partie requérante. Cette demande n’était pas appuyée de justificatifs. Le 20 décembre 2006, le Gouvernement a introduit ses observations quant à la demande. Le greffe a adressé à la partie requérante une lettre pour lui demander des informations et observations sur ce dernier point, des documents indispensables au traitement de la requête.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 24
septembre 2008, la Cour a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’aucune prorogation de ce délai n’a été sollicité. Elle a indiqué qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. Elle relève que cette lettre a bien été reçue par la partie requérante le 6 octobre 2008 et constate qu’à ce jour elle est restée sans réponse.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que la partie requérante n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Françoise Elens-Passos
Ireneu Cabral Barreto
Greffière adjointe
Président