VAN HOUT v. THE NETHERLANDS
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
VAN HOUT v. THE NETHERLANDS (CtEDO, 2009)
Decizia nr. 20500/07 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), depusă la 30 iunie 2009 ca Cameră compusă din: Josep Casadevell, Președintele, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 11 mai 2007, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Bas van Hout, este un național olandez care s-a născut în 1959 și trăiește în Zandvoort. El este reprezentat în fața Curții de către dl R.V. de Lauwere, un avocat practicant în Hilversum. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 și 6 septembrie 1996, reclamantul, care este jurnalist de profesie, a convocat șase părți să apară la divizia civilă a Curții regionale ( arrondissementsrechtbank ) din Haga la 14 ianuarie 1997. Reclamantul a susținut că a suferit daune din cauza publicațiilor celorlalte părți – care sunt, respectiv, scriitori, co-editori și editori –, care au susținut că a fost de caracter difamat împotriva persoanei sale. În cursul procedurii dinainte de Curtea Regională, reclamantul a soluționat disputa cu trei dintre cele șase părți convocate. La 17 februarie 1999, Curtea Regională a pronunțat hotărârea și a ordonat celor trei părți rămase să elimine publicația care conține declarațiile difamatorii de pe piață în termen de o lună de la eliberarea hotărârii, pe condamnarea unei amenzi. Apoi, a apărut un nou litigiu între reclamant și una dintre cele trei părți opozite rămase – editorul E. – supus ordinului Curții Regionale. Reclamantul și E. nu au putut conveni dacă aceasta și-a îndeplinit sau nu obligația de a elimina publicația în conformitate cu respectiva hotărâre. Prin urmare, E. A convocat reclamantul – în conformitate cu reclamantul – la Curtea Regională de la Haga, cerând o hotărâre declarativă în ceea ce privește îndeplinirea ordinii acesteia din 17 februarie 1999. Curtea regională și-a pronunțat hotărârea la 30 mai 2001 în favoarea reclamantului. La 23 iulie 2001 E. a recurs împotriva deciziei și, în consecință, a notificat reclamantului o convocare pentru a se prezenta la Curtea de Apel ( Gerechtshof ) din Haga la 9 august 2001. Curtea de Apel a dictat hotărâri interlocutorii ( tussenarresten ) la 23 decembrie 2003 și 27 aprilie 2006. La 20 februarie 2007, Curtea de Apel a informat avocatul reclamantului că își va emite hotărârea finală la 28 aprilie 2008. În aceeași zi, avocatul reclamantului a trimis o scrisoare Curții de Apel în care s-a opus la data stabilită și a solicitat Curții de Apel să pronunțe hotărârea în termen de șase săptămâni. Curtea de Apel și-a emis hotărârea la 1 martie 2007, constatarea împotriva reclamantului. Reprezentantul reclamantului a prezentat în formularul de cerere că această hotărâre anterioară s-a constatat ca urmare a scrisorii sale din 20 februarie 2007 și a inițierii procedurii interioare (kort geding ) împotriva statului Țărilor de Jos pentru a impune o hotărâre într-un caz diferit pe calea aceeași Curte de Apel, care a stat în aceeași compoziție a judecătorilor. Reclamantul nu a depus un recurs la Curtea Supremă (Hoge Raad ), încrezând că un astfel de pas nu ar avea nici o șansă de succes, deoarece această chestiune a fost prea legată de circumstanțele factuale și nu a pus întrebări cu privire la punctele de drept. COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție cu privire la durata procedurii și lipsa unui remediu eficace în temeiul dreptului civil olandez. La 1 octombrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Eu, Roeland Böcker, agent al Guvernului Țărilor de Jos, declară că Guvernul Țărilor de Jos oferă să plătească 6.000 de euro domnului Bas van Hout în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 6 octombrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Eu, Robert de Laure, avocat, observă că Guvernul Țărilor de Jos sunt dispus să plătească suma de 6.000 de euro domnului Bas van Hout, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Țărilor de Jos în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului