L v. THE NETHERLANDS

Cererea nr. 68613/13 împotriva Țărilor de Jos, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 2 mai 2017 în calitate de cameră compusă din: Helena Jäderblom, președintele, Branko Lubarda, Luis López Guerra, Helen Keller, Pere Pastor Vilanova, Georgios A. Serghides, Jolien Schukking, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 23 octombrie 2013, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 29 decembrie 2016, care solicită Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTS ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dna L, este un național din Zimbabwe, născut în 1979 și locuiește în Haga. Președintele a acordat reclamantului reclamantului să nu fie divulgat publicului (art. 47 § 4). Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna G. Mai târziu, un avocat practicant la Haga. Guvernul Țărilor de Jos („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna K. Adhin, a Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție despre o căutare completă a corpului la care a fost supusă, și în temeiul articolului 13 despre modul în care a fost tratată plângerea. Cererea a fost comunicată guvernului. Prin scrisoarea din 29 decembrie 2016, guvernul a făcut o declarație unilaterală în următoarele termeni, după negocierile încheiate în mod nerecunoscător: „Guvernul constată că încercarea de a asigura o soluționare prietenoasă a chestiunii a eșuat. Având în vedere aceasta, Guvernul, prin intermediul unei declarații unilaterale, recunoaște că, având în vedere circumstanțele individuale ale reclamantului, căutarea completă a organismului pe care reclamantul a trebuit să o facă pe 7 martie 2012 în timpul detenției imigrației, de către doi membri ai personalului feminin din [sic] ] asistența a doi membri ai personalului masculin, a constituit tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție. Guvernul regretă acest curs de evenimente și este dispus să ofere reclamantului o sumă pentru o justă satisfacție de 3,600 EUR și să ramburseze costurile efectuate atât în ceea ce privește procedura internă, cât și în ceea ce privește procedura în fața Curții, cu condiția ca acestea să fie specificate și rezonabile și să fie efectuate în mod necesar și în conformitate cu tarifele interne, astfel cum se prevede în decretul privind plățile pentru asistență juridică ( Besluit Vergoedingen Rechtsbijstand ).” La 3 februarie 2017, Curtea a primit o scrisoare din partea reclamantului informand Curtea că este dispusă să accepte termenele declarației guvernamentale, cu condiția ca aceasta să facă “parte dintr-o hotărâre a Curții sau să fie cunoscută publicamente altfel”. HOTĂRÂREA Întrucât textul declarației guvernamentale este prezentat în prezenta decizie, așa cum este practică obișnuită a Curții, Curtea constată că condiția de a acorda reclamantului termenii declarației făcute de guvern a fost îndeplinită. Prin urmare, cazul ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între părți. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să scoată cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 24 mai 2017. Fatoș Aracı Helena Jäderblom Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 68613/13

L

against the Netherlands

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 2

May

2017 as a Chamber composed of:

Helena Jäderblom,

President,

Branko Lubarda,

Luis López Guerra,

Helen Keller,

Pere Pastor Vilanova,

Georgios A. Serghides,

Jolien Schukking,

judges,

and Fatoș Aracı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 23 October 2013,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 29 December 2016 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Ms L, is a Zimbabwean national, who was born in 1979 and lives in The Hague. The President granted the applicant’s request for her identity not to be disclosed to the public (Rule 47 § 4). She was represented before the Court by Ms G. Later, a lawyer practising in The Hague.

2.

The Netherlands Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms K. Adhin, of the Ministry of Foreign Affairs.

3.

The applicant complained under Articles 3 and 8 of the Convention about a full body search to which she had been subjected, and under Article

13 about the way in which her complaint was handled.

4.

The application was communicated to the Government.

5.

After unsuccessful friendly-settlement negotiations, by letter dated 29

December 2016 the Government made a unilateral declaration in the following terms:

“The Government notes that the attempt to secure a friendly settlement of the matter has failed. In view hereof, the Government, by means of a unilateral declaration, acknowledges that, in the light of the applicant’s individual circumstances, the full body search that the applicant had to undergo on the 7

th

of March 2012 during immigration detention, by two female staff members in [

sic

] the assistance of two male staff members, amounted to treatment in violation of Article 3 of the Convention.

The Government regrets this course of events and is willing to offer the applicant an amount for just satisfaction of € 3.600 and to reimburse the costs made in relation to both the domestic proceedings and the proceedings before the Court, provided they are specified and reasonable and were necessarily incurred and in line with domestic tariffs as laid down in the Legal Aid Payments Decree (

Besluit Vergoedingen Rechtsbijstand

).”

6.

On 3 February 2017, the Court received a letter from the applicant informing the Court that she was prepared to agree to the terms of the Government’s declaration provided that it be “part of a decision of [the] Court or might be known publicly otherwise”.

THE LAW

7.

Since the text of the Government’s declaration is set out in the present decision, as is the Court’s usual practice, the Court finds that the condition governing the applicant’s agreement to the terms of the declaration made by the Government has been met. Consequently, the case should be treated as a friendly settlement between the parties.

8.

It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application.

9.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases pursuant to Article

39 of the Convention.

Done in English and notified in writing on 24 May 2017.

Fatoș Aracı

Helena Jäderblom

Deputy Registrar

President