Katic împotriva Serbiei

DECIZIE PRIVIND RESTAURAREA cererii nr. 13920/04, de către Tomislav KATIVA și Branislav KATIVA împotriva Serbiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care stă la 7 iulie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președintele Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsotsoria, judecători, Françoise Tulkens, Președintele, Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 2 aprilie 2004, având în vedere hotărârea Curții din 4 martie 2008, având în vedere observațiile ulterioare ale Guvernului contestat, precum și reprezentantul reclamanților, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Tomislav Katić și dl Branislav Katić, sunt resortisanți sârbi născuți în 1948 și, respectiv, 1953. În prezent, locuiesc în Markovac și sunt reprezentați în fața Curții de dl M. Bogosavljević, avocat practicant în Velika Plana.

Guvernul contestat era reprezentat de agentul lor, dl S. Carić. Ambele solicitanți sunt dezactivați mental, de aceea erau total dependenți de sprijinul financiar al tatălui lor atâta timp cât a trăit. La 28 iunie 1983, totuși, tatăl reclamanților a murit într-un accident de trafic, iar reclamanții au rămas fără venituri proprii. În 1987, reclamanții au depus o cerere civilă împotriva unei companii de asigurări sârbe majore. Au căutat întreținere acumulată și continuă, împreună cu dobânda legală, recuperarea cheltuielilor funerare și a costurilor juridice ale tatălui lor. La 2 februarie 2005, Centrul de Asistență Socială ( Centar za socijalni rad ) în Velika Plana („Centrul”) a emis o decizie care a privat reclamanții de capacitatea lor legală ( Poslovne sposobnosti ), și la 31 martie 2005, acesta a numit dl B.M.

ca gardian al acestora. După șapte mandate, la 14 octombrie 2008, Curtea Municipală a hotărât parțial în favoarea reclamanților. În special, societatea de asigurări a fost ordonată să plătească fiecare dinar reclamant 803.174 (aproximativ 9.900 euro) împreună cu dobânzile legale începând cu 1 iulie 2008, precum și un total de 943.587,50 dinari (aproximativ 11.650 euro) pentru costurile juridice. La o dată neespecificată după aceea, reprezentantul reclamantului a depus un recurs în numele lor, ceea ce ar părea încă în suspensie, în ciuda faptului că societatea contestată pare să fi plătit reclamanților sumele atribuite în primă instanță. B. Procedura în fața Curții La 19 iunie 2007, Președintele Camerei a hotărât să invite Guvernul să își prezinte observațiile scrise în acest caz.

La 7 ianuarie 2008, Curtea a primit de la Guvern oferta de decontare prietenoasă semnată. La 11 ianuarie 2008, reprezentantul reclamanților a acceptat această ofertă. La 4 martie 2008, Curtea a anulat cazul din lista de cazuri. La 30 aprilie 2008, guvernul, astfel cum este specificat în decontarea prietenoasă, a plătit 6.000 de euro unui cont bancar deschis în numele reclamanților, iar Centrul a desemnat un gardian intern (pritremeni statelj ) pentru a gestiona cheltuielile acestei sume. În ciuda faptului că respectivul cont bancar a fost deschis în numele reclamanților, ei nu au putut accesa în mod independent banii în funcție de statutul lor legal. În plus, tutorul special în cauză este în sine un angajat al Centrului și, astfel, sub supravegherea sa directă.

Până în noiembrie 2008 au fost cheltuite doar 33.000 de dinari (aproximativ 400 de euro) din 6.000 de euro pentru sustentarea reclamanților. Prin urmare, reclamanții trăiesc în condiții foarte dificile, având un acoperiș de scurgere, instalații electrice periculoase inadecvate și fără aparate de aparare funcționale. Se pare că s-au făcut anumite eforturi pentru repararea acestor instalații, dar că, în cele din urmă, Centrul a sfătuit reclamanții să se ocupe de situația înșiși. Se pare că gardianul permanent al reclamanților a solicitat Centrului să numească nașul reclamantului ca gardian responsabil cu gestionarea celor 6.000 euro în cauză, dar că această cerere a fost ignorată. La 10 iunie 2008 și 25 iulie 2008, reprezentantul reclamantului a informat Curtea cu privire la problemele inițiale cu soluționarea.

La 4 noiembrie 2008, Guvernul contestat a fost invitat să răspundă la cererile reclamanților. La 1 decembrie 2008, Guvernul a prezentat observațiile sale. Ei au informat Curtea cu privire la evoluția cazului civil încurcat, dar nu a răspuns la chestiunea Centrului, precum și a tutorelui special, presupus inactivitate. La 14 ianuarie 2009, reprezentantul reclamanților a prezentat observații scrise suplimentare. COMPLAINTE Reclamanții au invocat articolele 6 § 1, 13 și 14 din Convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1. Totuși, în substanță, s-au plâns de echitatea și lungimea generală a procedurii de mai sus.

Curtea reamintește că, în cazul în care un stat interesat nu respectă condițiile unei soluții prietenoase într-un caz care a fost anulat, cererea poate fi restituită la lista de cazuri a Curții în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Aleksantseva și 28 altele c. Rusia (dec.), nr. 750025/01, CEDO, 23 martie 2006). În ceea ce privește prezentul caz, Curtea remarcă transferul în timp util al Guvernului contestat a sumei de decontare la contul reclamanților, subliniind în continuare că, în diferite circumstanțe, acest transfer ar satisface în general condițiile unei soluții prietenoase. În acest caz, totuși, acest lucru nu poate fi suficient singur.

În special, având în vedere handicapul reclamanților și statutul juridic al acestora, faptul că până în noiembrie 2008 au fost cheltuite doar 400 de euro pentru sustentul lor și, în sfârșit, că situația lor de locuință rămâne foarte dificilă, se pare că gardianul special și/sau Centrul nu au reușit într-adevăr să se asigure că suma de decontare a fost utilizată în interesul cel mai bun al reclamanților. Prin urmare, Curtea consideră justificabil, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, restabilirea prezentului caz în lista de cazuri și suspendarea examinării plângerilor reclamantelor. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să restabilească cererea la lista de cazuri; decide să suspende examinarea plângerilor reclamanților și Reînceperea negocierilor prietenoase de decontare; hotărăște să acorde prioritate cazului.

F. Elens-Passos Françoise Tulkens Președintele adjunct al secțiunii grefier

SECOND SECTION

DECISION

AS TO THE RESTORATION OF

Application no. 13920/04 by Tomislav KATIĆ and Branislav KATIĆ against Serbia The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 7 July 2009 as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, judges, Françoise Tulkens, President, Françoise Elens-Passos, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 2 April 2004, Having regard to the Court's decision of 4 March 2008, Having regard to the subsequent submissions of the respondent Government as well as the applicants' representative, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Tomislav Katić and Mr Branislav Katić, are Serbian nationals who were born in 1948 and 1953, respectively.

They currently live in Markovac and are both represented before the Court by Mr M. Bogosavljević, a lawyer practicing in Velika Plana. The respondent Government were represented by their Agent, Mr S. Carić. A. Facts that gave rise to the application Both applicants are mentally disabled, which is why they were totally dependant on their father's financial support for as long as he lived. On 28 June 1983, however, the applicants' father died in a traffic accident and the applicants were thus left with no income of their own. In 1987 the applicants filed a civil claim against a major Serbian insurance company. They sought accrued and ongoing maintenance, together with statutory interest, recovery of their father's funeral expenses and legal costs.

On 2 February 2005 the Social Care Centre ( Centar za socijalni rad ) in Velika Plana (“the Centre”) issued a decision depriving the applicants' of their legal capacity ( poslovne sposobnosti ), and on 31 March 2005 it appointed Mr B.M. as their guardian. Following seven remittals, on 14 October 2008 the Municipal Court ruled partly in favour of the applicants. In particular, the insurance company was ordered to pay each applicant 803,174 dinars (approximately 9,900 euros) together with statutory interest as of 1 July 2008, as well as a total of 943,587.50 dinars (approximately 11,650 euros) for legal costs. On an unspecified date thereafter the applicants' representative lodged an appeal on their behalf.

The proceedings would therefore appear to be still pending, notwithstanding the fact that the respondent company seems to have paid to the applicants the sums awarded at first instance. B. Proceedings before the Court On 19 June 2007 the President of the Chamber decided to invite the Government to submit their written observations in the case. On 7 January 2008 the Court received the signed friendly settlement offer from the Government. On 11 January 2008 the applicants' representative accepted this offer. On 4 March 2008 the Court struck the case out of its list of cases. On 30 April 2008 the Government, as specified in the friendly settlement, paid the 6,000 euros to a bank account opened on behalf of the applicants, and the Centre appointed an interim guardian ( privremeni staratelj ) to manage the spending of this sum.

Despite the fact that the said bank account has been opened in the applicants' name, they could not independently access their money in view of their legal status. Moreover, the special guardian in question is herself an employee of the Centre, and, as such, under its direct supervision. By November 2008 only 33,000 dinars (approximately 400 euros) of the 6,000 euros were spent for the applicants' subsistence. The applicants are thus still living in very difficult conditions. They have a leaking roof, dangerously inadequate electric installations, and no functional home appliances. It seems that certain efforts were made towards repairing the said installations, but that ultimately the Centre had advised the applicants to deal with the situation themselves.

It would appear that the applicants' permanent guardian requested the Centre to appoint the applicants' godfather as their guardian in charge of the management of the 6,000 euros in question, but that this request has been ignored. On 10 June 2008 and 25 July 2008 the applicants' representative informed the Court about the initial problems with the settlement. On 4 November 2008 the respondent Government was asked to respond to the applicants' claims. On 1 December 2008 the Government provided its observations. They informed the Court about the developments in the impugned civil case, but failed to respond to the issue of the Centre's, as well as the special guardian's, alleged inactivity. On 14 January 2009 the applicants' representative provided additional written comments.

COMPLAINTS The applicants invoked Articles 6 § 1, 13 and 14 of the Convention, as well as Article 1 of Protocol No. 1. In substance, however, they complained about the overall fairness and length of the above proceedings. THE LAW The Court recalls that should a respondent State fail to comply with the terms of a friendly settlement in a case which has been struck out, the application may be restored to the Court's list of cases in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (see Aleksentseva and 28 Others v. Russia (dec.), no. 75025/01, ECHR, 23 March 2006). As regards the present case, the Court notes the respondent Government's timely transfer of the settlement sum to the applicants' account.

It further notes that, in different circumstances such a transfer would generally satisfy the terms of a friendly settlement. In the present case, however, this alone cannot suffice. In particular, given the applicants' disability and their legal status, the fact that by November 2008 only 400 euros have been spent for their subsistence, and, lastly, that their housing situation remains very difficult, it seems that the special guardian and/or the Centre have indeed failed to make sure that the settlement sum was being used in the applicants' best interest. The Court therefore considers it justifiable, pursuant to Article 37 § 2 of the Convention, to restore the present case to its list of cases and adjourn the examination of the applicants' complaints.

For these reasons, the Court unanimously, Decides to restore the application to its list of cases; Decides to adjourn the examination of the applicants' complaints and re-start the friendly settlement negotiations; Decides to grant priority to the case. F. Elens-Passos Françoise Tulkens Deputy Section Registrar President