Katic împotriva Serbiei

DECIZIE NR. 13920/04, de către Tomislav și Branislav KATI , împotriva Serbiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 29 aprilie 2010 în calitate de Cameră compusă de: Françoise Tulkens, Președintele, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsotsoria, Kristina Pardalos, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 2 aprilie 2004, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, având în vedere decizia de a acorda prioritate cererii de mai sus în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dl Tomislav și Borislav Katić, sunt resortisanți sârbi născuți în 1948 și, respectiv, 1953, și trăiesc în Mrakovac.

Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl M. Bogosavljević, un avocat practicant în Velika Plana. Guvernul sârb (“ Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl S. Carić. La 19 iunie 2007, președintele Camerei a hotărât să invite Guvernul să își prezinte observațiile scrise în acest caz. La 4 martie 2008, Curtea a exclus cererea din lista sa, în timp ce părțile au ajuns la o soluție prietenoasă, acordând o sumă de 6.000 de euro în compensație care să fie utilizată pentru beneficiile reclamanților. Având în vedere că suma de decontare nu a fost utilizată în interesul cel mai bun al reclamanților, Curtea a hotărât să restabilească cererea pe lista sa, acordând tratamentul prioritar al cererii (a se vedea Katić c. Serbia (dec.), nr. 13920/04, 7 iulie 2009). FACTELE Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

Ambele solicitanți sunt cu handicap mental, motiv pentru care erau total dependenți de sprijinul financiar al tatălui lor în timp ce era în viață. La 28 iunie 1983, însă, tatăl reclamanților a murit într-un accident de trafic și reclamanții au rămas fără venituri proprii. Începând cu 1987, reclamanții au urmărit cererea de accident împotriva unei companii de asigurări sârbe majore. Au căutat întreținere acumulată și în curs, împreună cu dobânzile legale, recuperarea cheltuielilor funerare ale tatălui lor și costurile legale. La 2 februarie 2005, Centrul de Asistență Socială (Centar za socijalni rad ) în Velika Plana ( „Centrul”) a emis o decizie care a privat reclamanții de capacitatea lor juridică ( poslovna sposobnost ), iar la 31 martie 2005, a numit dl B.M.

ca gardian al acestora. La 30 aprilie 2008, guvernul, astfel cum se specifică în decontarea prietenoasă, a plătit 6.000 de euro unui cont bancar deschis în numele reclamanților, iar Centrul a numit un tutor interimar ( privatemeni statelj ) pentru a gestiona cheltuielile acestei sume. Tutorele în cauză este în sine un angajat al Centrului, și, astfel, sub supravegherea sa directă. După șapte mandate, la 14 octombrie 2008, Curtea Municipală a hotărât parțial în favoarea reclamanților. În special, societatea de asigurări a fost ordonată să plătească fiecare dinar reclamant 803.174 (aproximativ 9.900 euro) împreună cu dobânzile legale începând cu 1 iulie 2008, precum și un total de 943.587,50 dinari (aproximativ 11.650 euro) pentru costurile juridice.

Se pare că hotărârea din 14 octombrie 2008 este încă în curs de apel, chiar dacă societatea de asigurări pare să fi plătit sumele acordate. COMPLAINTE Reclamanții au invocat articolele 6 § 1, 13 și 14 din Convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1. Totuși, în substanță, s-au plâns cu privire la echitatea și lungimea generală a procedurii de mai sus. La 5 noiembrie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Serbiei sunt dispuși să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că restul sumei de 6.000 euro, deja plătite reclamanților ca parte a unei soluții prietenoase anterioare în cazul de mai sus, se utilizează în interesul lor cel mai bun.

În special, în termen de patru luni de la data semnării prezentei declarații, suma respectivă se cheltuiește pentru a se asigura că: (i) locuința reclamanților (inclusiv acoperișul, instalațiile electrice, etc.) este reparată în mod adecvat; (ii) baia este renovată și/sau echipată în mod corespunzător; (iii) aparatele de bază pentru domiciliu sunt achiziționate și instalate; (iv) toate fondurile rămase sunt cheltuite pentru substanța reclamanților, cum ar fi alimentele și îmbrăcămintele, fie printr-o alocație lunară, fie altfel în timp util. Guvernul revizuiește, de asemenea, tutorele reclamanților și pune în aplicare un sistem mai receptiv care să țină seama de circumstanțele speciale ale reclamanților.

În acest scop, Guvernul numește fie un nou tutore dintre familia și prietenii reclamanților, fie se asigură că actualul tutore își îndeplinește datoria cu un standard de îngrijire corespunzător. La 28 ianuarie 2010, reprezentantul reclamanților a acceptat oferta de sus a guvernului în numele reclamanților. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să scoatem cazul din listă. Din aceste motive, Curtea cu majoritate decide să scoată cererea din lista de cazuri.

Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens

SECOND SECTION

DECISION Application no. 13920/04 by Tomislav and Branislav KATIĆ against Serbia The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 29 April 2010 as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, judges, and Sally Dollé, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 2 April 2004, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having regard to the decision to grant priority to the above application under Rule 41 of the Rules of Court, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The applicants, Mr Tomislav and Borislav Katić, are Serbian nationals who were born in 1948 and 1953, respectively, and live in Mrakovac.

They were represented before the Court by Mr M. Bogosavljević, a lawyer practising in Velika Plana. The Serbian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr S. Carić. On 19 June 2007 the President of the Chamber decided to invite the Government to submit their written observations in the case. On 4 March 2008 the Court struck the application out of its list as the parties reached a friendly settlement, agreeing on a sum of 6,000 euros in compensation to be used for the applicants' benefit. As it appeared that the settlement sum had not been used to the best interest of the applicants, the Court decided to restore the application to its list, granting the application priority treatment (see Katić v. Serbia (dec.), no. 13920/04, 7 July 2009). THE FACTS The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

Both applicants are mentally disabled, which is why they were totally dependant on their father's financial support while he was alive. On 28 June 1983, however, the applicants' father died in a traffic accident and the applicants were left with no income of their own. Since 1987 the applicants had pursued the accident claim against a major Serbian insurance company. They sought accrued and ongoing maintenance, together with statutory interest, recovery of their father's funeral expenses and legal costs. On 2 February 2005 the Social Care Centre ( Centar za socijalni rad ) in Velika Plana (“the Centre”) issued a decision depriving the applicants of their legal capacity ( poslovna sposobnost ), and on 31 March 2005 it appointed Mr B.M.

as their guardian. On 30 April 2008 the Government, as specified in the friendly settlement, paid the 6,000 euros to a bank account opened on behalf of the applicants, and the Centre appointed an interim guardian ( privremeni staratelj ) to manage the spending of this sum. The guardian in question is herself an employee of the Centre, and, as such, under its direct supervision. Following seven remittals, on 14 October 2008 the Municipal Court ruled partly in favour of the applicants. In particular, the insurance company was ordered to pay each applicant 803,174 dinars (approximately 9,900 euros) together with statutory interest as of 1 July 2008, as well as a total of 943,587.50 dinars (approximately 11,650 euros) for legal costs.

It would appear that the judgment of 14 October 2008 is still pending on appeal, even though the insurance company appears to have paid the sums awarded. COMPLAINTS The applicants invoked Articles 6 § 1, 13 and 14 of the Convention, as well as Article 1 of Protocol No. 1. In substance, however, they complained about the overall fairness and length of the above proceedings. THE LAW On 5 November 2009 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Serbia are willing to take all necessary steps in order to ensure that the remainder of the sum of 6,000 Euros, already paid to the applicants as part of a prior friendly settlement in the above case, shall be used in their best interests.

In particular, within four months as of the date of signature of this declaration, the said sum shall be spent so as to ensure that: (i) the applicants' home (including roofing, electrical installations, etc.) is adequately repaired; (ii) the bathroom is appropriately renovated and/or equipped; (iii) the basic home appliances are bought and installed; (iv) any remaining funds are spent for the applicants' subsistence, such as food and clothing, either by means of a monthly allowance or otherwise in a timely fashion. The Government shall also review the applicants' guardianship and put in place a more responsive system which would take into account the applicants' special circumstances. To that end the Government shall either appoint a new guardian from among the applicants' family and friends, or make sure that the current guardian performs her duties with a due standard of care.

The above undertakings shall constitute the final resolution of the case pending before the European Court of Human Rights.” On 28 January 2010 the applicants' representative accepted the Government's above offer on the applicants' behalf. The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court by a majority Decides to strike the application out of its list of cases.

Sally Dollé Françoise Tulkens Registrar President