KATIC v. SERBIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
KATIC v. SERBIA (CtEDO, 2010)
DECIZIE NR. 13920/04, de către Tomislav și Branislav KATI , împotriva Serbiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 29 aprilie 2010 în calitate de Cameră compusă de: Françoise Tulkens, Președintele, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsotsoria, Kristina Pardalos, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 2 aprilie 2004, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, având în vedere decizia de a acorda prioritate cererii de mai sus în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dl Tomislav și Borislav Katić, sunt resortisanți sârbi născuți în 1948 și, respectiv, 1953, și trăiesc în Mrakovac. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl M. Bogosavljević, un avocat practicant în Velika Plana. Guvernul sârb (“ Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl S. Carić. La 19 iunie 2007, președintele Camerei a hotărât să invite Guvernul să își prezinte observațiile scrise în acest caz. La 4 martie 2008, Curtea a exclus cererea din lista sa, în timp ce părțile au ajuns la o soluție prietenoasă, acordând o sumă de 6.000 de euro în compensație care să fie utilizată pentru beneficiile reclamanților. Având în vedere că suma de decontare nu a fost utilizată în interesul cel mai bun al reclamanților, Curtea a hotărât să restabilească cererea pe lista sa, acordând tratamentul prioritar al cererii (a se vedea Katić c. Serbia (dec.), nr. 13920/04, 7 iulie 2009). FACTELE Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Ambele solicitanți sunt cu handicap mental, motiv pentru care erau total dependenți de sprijinul financiar al tatălui lor în timp ce era în viață. La 28 iunie 1983, însă, tatăl reclamanților a murit într-un accident de trafic și reclamanții au rămas fără venituri proprii. Începând cu 1987, reclamanții au urmărit cererea de accident împotriva unei companii de asigurări sârbe majore. Au căutat întreținere acumulată și în curs, împreună cu dobânzile legale, recuperarea cheltuielilor funerare ale tatălui lor și costurile legale. La 2 februarie 2005, Centrul de Asistență Socială (Centar za socijalni rad ) în Velika Plana ( „Centrul”) a emis o decizie care a privat reclamanții de capacitatea lor juridică ( poslovna sposobnost ), iar la 31 martie 2005, a numit dl B.M. ca gardian al acestora. La 30 aprilie 2008, guvernul, astfel cum se specifică în decontarea prietenoasă, a plătit 6.000 de euro unui cont bancar deschis în numele reclamanților, iar Centrul a numit un tutor interimar ( privatemeni statelj ) pentru a gestiona cheltuielile acestei sume. Tutorele în cauză este în sine un angajat al Centrului, și, astfel, sub supravegherea sa directă. După șapte mandate, la 14 octombrie 2008, Curtea Municipală a hotărât parțial în favoarea reclamanților. În special, societatea de asigurări a fost ordonată să plătească fiecare dinar reclamant 803.174 (aproximativ 9.900 euro) împreună cu dobânzile legale începând cu 1 iulie 2008, precum și un total de 943.587,50 dinari (aproximativ 11.650 euro) pentru costurile juridice. Se pare că hotărârea din 14 octombrie 2008 este încă în curs de apel, chiar dacă societatea de asigurări pare să fi plătit sumele acordate. COMPLAINTE Reclamanții au invocat articolele 6 § 1, 13 și 14 din Convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1. Totuși, în substanță, s-au plâns cu privire la echitatea și lungimea generală a procedurii de mai sus. La 5 noiembrie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Serbiei sunt dispuși să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că restul sumei de 6.000 euro, deja plătite reclamanților ca parte a unei soluții prietenoase anterioare în cazul de mai sus, se utilizează în interesul lor cel mai bun. În special, în termen de patru luni de la data semnării prezentei declarații, suma respectivă se cheltuiește pentru a se asigura că: (i) locuința reclamanților (inclusiv acoperișul, instalațiile electrice, etc.) este reparată în mod adecvat; (ii) baia este renovată și/sau echipată în mod corespunzător; (iii) aparatele de bază pentru domiciliu sunt achiziționate și instalate; (iv) toate fondurile rămase sunt cheltuite pentru substanța reclamanților, cum ar fi alimentele și îmbrăcămintele, fie printr-o alocație lunară, fie altfel în timp util. Guvernul revizuiește, de asemenea, tutorele reclamanților și pune în aplicare un sistem mai receptiv care să țină seama de circumstanțele speciale ale reclamanților. În acest scop, Guvernul numește fie un nou tutore dintre familia și prietenii reclamanților, fie se asigură că actualul tutore își îndeplinește datoria cu un standard de îngrijire corespunzător. La 28 ianuarie 2010, reprezentantul reclamanților a acceptat oferta de sus a guvernului în numele reclamanților. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să scoatem cazul din listă. Din aceste motive, Curtea cu majoritate decide să scoată cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens