CtEDO 15.09.2009 Auto

PUZOVIC AND MEDAREVIC v. SERBIA

RESPONDENT
SRB
HOTĂRÂRE
15.09.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
PUZOVIC AND MEDAREVIC v. SERBIA (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

SEGUNDA DECIZIE DECIZIE Nr. 2545/05 de Dragan PUZOVI își adresează Serbiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea II), ședința la 15 septembrie 2009 ca Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimir Zagrebsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 22 decembrie 2004 având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 27 ianuarie 2009 cere Curtea să elimine cererea din lista sa de cazuri și răspunsul reclamanților la aceasta, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dl Dragan Puzović și dna Dragica Medarević, sunt resortisanți sârbi născuți în 1950 și, respectiv, din 1951, și trăiesc în prezent în Raška. Guvernul sârb (“ Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl S Caric. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 august 1994, reclamanții au depus o acțiune la Curtea Municipală ( Opštinski sud ) în Raška, cerând anularea anumitor contracte semnate de tatăl lor, precum și a hotărârii proprietății mamei întârziete. La 14 martie 1995, după moartea tatălui lor, reclamanții au introdus o procedură civilă separată, cerând să fie declarată nulră și nulă și proprietatea sa stabilită. La 12 octombrie 2005, Curtea Municipală din Raška s-a alăturat oficial celor două seturi de procedură și a organizat câteva audieri în cazul respectiv ulterior. La 16 mai 2006, Curtea Supremă a delegat jurisdicția în favoarea Curții Municipale de la Kraljevo. La 6 noiembrie 2006, Curtea Municipală de la Kraljevo a rămas în mod oficial în așteptarea rezultatului cazului reclamanților în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Se pare că procedurile în cauză sunt încă în așteptare în primă instanță. Reclamanții se bazează pe articolele 3, 6, 8, 13, 14 și 17 din Convenție, precum și pe art. 1 din Protocolul nr. 1. Totuși, în principiu, s-au plâns de lungimea și echitatea procedurii și de absența unui remediu intern eficace pentru întârziere procedurală. HOTĂRÂREA A fost comunicată guvernului în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție. Prin scrisoarea din 15 ianuarie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor planteate de cerere. Au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația, semnată de agentul guvernamental, cu condiția ca: „Declar că Guvernul Republicii Serbiei este pregătit să accepte că au existat o încălcare a drepturilor reclamanților în temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 13 din Convenție și că oferă reclamanților să plătească suma de 4.000 de euro exgrația în ceea ce privește cererea înregistrată în temeiul nr. 2545/05 în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costurile, se plătește în contravalor dinar, fără impozite care pot fi aplicabile și la un cont ... [specific] de către solicitant. Suma este plătită în termen de trei luni de la data livrării [deciziei] de către Curte. Această plată va constitui rezoluția finală a cauzei. Guvernul regretă apariția acțiunilor care au dus la introducerea prezentei cereri.” În două concluzii ulterioare din 16 martie 2009, reclamanții au solicitat Curtea să-i acorde 50.000 de euro în daune. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că aceasta poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să facă o cerere din lista sa de cazuri. În special, art. 37 § 1 litera (c) permite Curții să elimine o procedură din lista sa dacă constată că „nu mai este justificat să continue examinarea cererii”, iar aceasta a făcut-o în trecut pe baza anumitor declarații unilaterale ale guvernelor contestate, chiar dacă reclamanții își menținuseră cauzele. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația făcută de Guvern în acest caz, având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI). Curtea constată că în mai multe cazuri a precizat natura și extinderea obligațiilor care iese pentru un stat parte în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție privind dreptul la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, printre altele, Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, CEDH 2006; Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, ECHR 2000 XI; Ilić c. Serbia , nr. 30132/04, 9 Octombrie 2007). În cazul în care Curtea a constatat o încălcare a acestor articole, a acordat satisfacție echitabilă, a căror sumă depinde de caracteristicile specifice ale cauzei. Având în vedere natura concesiunilor conținute în declarația unilaterală a guvernului în acest caz, precum și cantitatea de compensare propusă (care poate fi considerată rezonabilă în comparație cu atribuițiile Curții în cazuri similare, atunci când se ține seama de faptul că numai cinci ani și șase luni ale procedurii încurcate intră în competența Curții. ratione temporis , Serbia care a ratificat Convenția la 3 martie 2004), Curtea constată că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; a se vedea, pentru principiile relevante, Tahsin Acar , citat mai sus; Haran c. Turcia , nr. 25754/94, hotărârea din 26 martie 2002). Curtea este, de asemenea, convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile acestuia, nu solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. Având în vedere că procedurile încurcate par să fie încă în suspensie, trebuie remarcat faptul că hotărârea Curții nu aduce atingere meritelor cererii interne sau, într-adevăr, abilitatea acestora de a obține recurs pentru orice întârziere procedurală suplimentară care poate avea loc după data prezentei decizii. În cele din urmă, Curtea reamintește că, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, Comitetul de Miniștri este competent să supravegheze executarea hotărârilor sale finale numai. Cu toate acestea, în cazul în care Statul pârât nu respectă termenii declarației sale unilaterale în acest caz, cererea ar putea fi restaurată la lista Curții în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Aleksantseva și 28 Alții c. Rusia (dec.), nr. 750025/01, CEDH, 23 martie 2006). Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să scoată aplicarea din lista cazurilor sale. Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă