CtEDO 15.09.2009 Auto

RAJKOVIC v. SERBIA

RESPONDENT
SRB
HOTĂRÂRE
15.09.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
RAJKOVIC v. SERBIA (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

DECIZIE A SEGUNDEI SECȚIUNE DECIZIE Nr. 48145/06, de către δuro RAJKOVI împotrivă Serbiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 15 septembrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsotsoria, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 24 noiembrie 2006, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 22 octombrie 2008, care solicită Curții să elimine cererea din lista sa de cauze și răspunsul reclamantului la aceasta, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, Dl. S. Carić, este un național sârb, născut în 1937 și locuiește în Petrovaradin. Guvernul sârb (“ Guvernul”) este reprezentat de dl. S. Carić, agent. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 august 1996, o terță parte privată a depus o cerere de compensare împotriva reclamantului în fața Curții Municipale din Novi Sad. La 16 ianuarie 2006, Curtea Municipală din Novi Sad a acordat parțial cererii terței. La 26 martie 2009, Curtea de District din Novi Sad a susținut această decizie. Cererea a fost comunicată guvernului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Prin scrisoarea din 13 ianuarie 2009, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor planteate de reclamant. Declarația, semnată de agentul guvernamental, cu condiția următoarea: „Declar că Guvernul Republicii Serbiei este gata să accepte că a existat o încălcare a drepturilor reclamantului în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție și să ofere reclamantului să plătească suma de 2.000 de euro exgrația în ceea ce privește cererea înregistrată în temeiul nr. 48145/06 în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costurile, se plătește în contravalor dinar, fără impozite care pot fi aplicabile și la un cont ... [specific] de către solicitant. Suma este plătită în termen de trei luni de la data depunerii deciziei ... de către Curte. Această plată va constitui rezoluția finală a cauzei. Guvernul regretă apariția acțiunilor care au condus la introducerea prezentei cereri.” Într-o scrisoare din 3 aprilie 2009, reclamantul a exprimat opinia că o grevă a cazului său nu ar fi justificată. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că aceasta poate decide, în orice etapă a procedurii, să elimine o cerere din lista de cazuri. În special, art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea să ia o procedură din lista sa dacă constată că „nu mai este justificat să continue examinarea cererii”, iar aceasta a făcut-o în trecut pe baza anumitor declarații unilaterale ale guvernelor contestate, chiar dacă reclamanții doresc să își mențină cauzele. În acest scop, Curtea va examina cu atenție prezenta declarație făcută de guvernul contestat în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI). Curtea constată că în mai multe cazuri a precizat natura și amploarea obligațiilor care iese pentru un stat parte în temeiul articolului 6 din Convenție privind dreptul la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, printre altele, Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, CEDH 2006; Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, ECHR 2000 XI; Ilić c. Serbia , nr. 30132/04, 9 Octombrie 2007). În cazul în care Curtea a constatat o încălcare a acestor articole, a acordat satisfacție echitabilă, a căror sumă depinde de caracteristicile specifice ale cauzei. Având în vedere natura concesiunii incluse în declarația unilaterală a Guvernului în acest caz, suma de compensare propusă (care poate fi considerată rezonabilă în comparație cu atribuițiile Curții în cazuri similare), precum și faptul că hotărârea în cauză a fost în cele din urmă executată (după întârziere de peste patru ani), Curtea constată că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 litera (c) din convenție; a se vedea, pentru principiile relevante, Tahsin Acar , citat mai sus , Haran c. Turcia , nr. 25754/94 , hotărârea din 26 martie 2002 . Curtea este de asemenea convinsă că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale nu impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă . În cele din urmă, Curtea reamintește că, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, Comitetul de Miniștri este competent să supravegheze executarea hotărârilor sale finale numai. Cu toate acestea, în cazul în care Statul pârât nu respectă termenii declarației sale unilaterale în acest caz, cererea ar putea fi restaurată la lista Curții în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Aleksantseva și 28 Alții c. Rusia (dec.), nr. 750025/01, CEDH, 23 martie 2006). Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să scoată aplicarea din lista cazurilor sale. Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă