CtEDO 15.12.2009 Auto

KARISIK v. SERBIA

RESPONDENT
SRB
HOTĂRÂRE
15.12.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KARISIK v. SERBIA (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

DECIZIE A SEGUNDEI DECIZIE Nr. 25377/08 de către Nusret KARIŠIK împotriva Serbiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 15 decembrie 2009 în calitate de Cameră compusă de: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 29 aprilie 2008, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 10 septembrie 2009 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Nusret Karišik, este un național sârb născut în 1942 și locuiește în Novi Pazar. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna M. Popović, un avocat practicant în Novi Pazar. Guvernul sârb („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Carić. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 martie 2001, reclamantul a depus o procedură civilă legată de proprietate împotriva a trei părți private în fața Curții Municipale din Novi Pazar. Curtea Municipală a programat aproximativ 15 audieri în acest caz, multe dintre care nu au avut loc, datorită faptului că instanța nu a eliberat în mod corespunzător convoanțe pentru respondenți. La 19 martie 2009, Curtea Constituțională a constatat că dreptul reclamantului la o audiere a fost încălcat într-un timp rezonabil. Cu toate acestea, reclamantul nu a primit nicio compensație pentru întârzierea în cauză. Se pare că cazul este încă în așteptare în primă instanță. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii. În temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, el s-a plâns în continuare că drepturile sale de proprietate au fost încălcate. HOTĂRÂREA Solicitarea a fost comunicată guvernului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, cu privire la întârzierea procedurală în instanța de proprietate a reclamantului. Prin scrisoarea din 10 septembrie 2009, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor planteate de reclamant. Au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația, semnată de agentul guvernamental, cu condiția ca: „Declar că Guvernul Republicii Serbiei este pregătit să accepte că a existat o încălcare a dreptului reclamantului în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție și să ofere reclamantului, dl Nusret Karišik, suma de 3.000 EUR ex gratie în ceea ce privește cererea înregistrată în temeiul nr. 25377/08 în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costurile, se plătește în contravalor dinar, fără impozite care pot fi aplicabile și la un cont ... [specific] de către solicitant. Suma este plătită în termen de trei luni de la data livrării [deciziei] de către Curte. Această plată va constitui rezoluția finală a cauzei. Guvernul regretă apariția acțiunilor care au condus la introducerea prezentei cereri.” Într-un aviz din 9 octombrie 2009, reclamantul a informat Curtea că nu poate accepta declarația unilaterală, deoarece daunele pe care le-a suferit au fost mult mai mari. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că aceasta poate decide, în orice etapă a procedurii, să excludă o cerere din lista de cazuri. În special, art. 37 § 1 litera (c) permite Curții să elimine o procedură din lista sa dacă constată că „nu mai este justificat să continue examinarea cererii”, iar aceasta a făcut-o în trecut pe baza anumitor declarații unilaterale ale guvernelor contestate, chiar dacă reclamanții își menținuseră cauzele. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația făcută de Guvern în acest caz, având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI). Curtea constată că în mai multe cazuri a precizat natura și amploarea obligațiilor care iese pentru un stat parte în temeiul articolului 6 din Convenție privind dreptul la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, printre altele, Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, CEDH 2006; Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, ECHR 2000 XI; Ilić c. Serbia , nr. 30132/04, 9 Octombrie 2007). În cazul în care Curtea a constatat încălcarea acestei dispoziții, a acordat satisfacție echitabilă, a căror sumă depinde de caracteristicile specifice ale cauzei. Având în vedere natura concesiunilor conținute în declarația unilaterală a guvernului în acest caz, precum și cantitatea de compensare propusă (care poate fi considerată rezonabilă în comparație cu atribuițiile Curții în cazuri similare, atunci când se ține seama de faptul că numai cinci ani și nouă luni ale procedurii încurcate intră în competența Curții. ratione temporis , Serbia care a ratificat Convenția la 3 martie 2004), Curtea constată că nu mai este justificat să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; a se vedea, pentru principiile relevante, Tahsin Acar , citat mai sus; Haran c. Turcia , nr. 25754/94, hotărârea din 26 martie 2002). Curtea este de asemenea convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, nu impune să continue cu această examinare (art. 37 § 1 din amendă ). Cu toate acestea, în circumstanțele particulare ale cauzei, Curtea consideră că statul ar trebui să se asigure că sunt luate toate măsurile necesare pentru a permite procedurile care trebuie încheiate cât mai repede posibil, ținând seama de cerințele bunei administrații a justiției. Prin urmare, această parte a cererii ar trebui eliminată din listă. Având în vedere că procedurile încurcate par să fie încă în suspensie, trebuie remarcat faptul că hotărârea Curții nu aduce atingere meritelor cererii interne ale reclamantului sau, într-adevăr, abilitatea sa de a obține o redresare pentru orice întârziere procedurală suplimentară care poate avea loc după data prezentei decizii. În cele din urmă, Curtea reamintește că, în cazul în care Statul pârât nu respectă termenii declarației sale unilaterale în acest caz, cererea ar putea fi restaurată la lista Curții în temeiul articolului 37 § 2 din Convenție (a se vedea Aleksantseva și 28 altele c. Rusia (dec.), nr. 750025/01, CEDO, 23 martie 2006). În conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 privind încălcarea drepturilor sale de proprietate. Având în vedere că procedura în cauză se pare că este încă în așteptare, Curtea constată că această plângere este prematură și, în acest sens, inadmisibilă pentru neepuizarea recoursurilor interne, în conformitate cu art. 35 §§ § 1 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate decide să scoată din lista de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, acea parte a cererii care se referă la declarație; declară restul cererii inadmisibil. Sally Dolle Françoise Tulkens Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă