LAZAREVIC v. SERBIA

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 23978/07, de către Privislav LAZAREVI în fața Serbiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 21 octombrie 2008 ca Cameră compusă din: Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișıl Karakaș, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 28 mai 2007, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Privislav Lazarević, este un național sârb care s-a născut în 1937 și locuiește în Valjevo. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl S. Aleksić, un avocat care practică în același oraș. Guvernul sârb (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Carić. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În 1984, reclamantul a depus o cerere la Tribunalul Muncii (Osnovni sud udruženog rada ) la Šabac, cerând compensații pentru utilizarea neautorizată a inovației sale tehnice de către angajatorul său. În urma unei hotărâri parțiale și a trei mandate ale cauzei, la 27 iunie 2006, Curtea Municipală ( Opštinski sud) în Valjevo a renunțat la jurisdicția în favoarea Curții de District ( Okružni sud ) la Valjevo. La 24 ianuarie 2008, Curtea de District a decis în favoarea reclamantului. La 16 iulie 2008, Curtea Supremă a Serbiei a susținut această hotărâre în apel. Se pare că i-a interpus recurs asupra punctelor de drept împotriva acestei hotărâri. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. La 23 iulie 2008, reclamantul a acceptat o ofertă de soluționare prietenoasă, prin care Guvernul a recunoscut că a existat o încălcare a cerinței de „temps motivabil” prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție și a promis să-i plătească echivalentul de 3.100 de euro în dinari sârbi, din cauza prejudiciilor morale suferite, precum și a cheltuielilor suportate. Reclamantul, în schimb, a fost de acord să își retragă cererea după ce s-a plătit această sumă și a renunțat la orice alte cereri în ceea ce privește acest caz. În aceeași zi, Statul pârât a plătit suma specificată anterior. La 24 iulie 2008, reclamantul a informat Curtea că și-a retras cererea. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamantul nu mai dorește să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cazului. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să scoată cererea din lista de cazuri.

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 23978/07

by Privislav LAZAREVIĆ

against Serbia

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 21

October 2008 as a Chamber composed of:

Françoise Tulkens,

President,

Ireneu Cabral Barreto,

Vladimiro Zagrebelsky,

Danutė Jočienė,

Dragoljub Popović,

András Sajó,

Ișıl Karakaș,

judges,

and Sally Dollé,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 28 May 2007,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Privislav Lazarević, is a Serbian national who was born in 1937 and lives in Valjevo. He was represented before the Court by Mr S. Aleksić, a lawyer practising in the same town. The Serbian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

S.

Carić.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

In 1984 the applicant filed a claim with the Labour Court (

Osnovni sud udruženog rada

) in Šabac, seeking compensation for the unauthorised use of his technical innovation by his employer.

Following a partial decision and three remittals of the case, on 27 June 2006 the Municipal Court (

Opštinski sud)

in Valjevo relinquished jurisdiction in favour of the District Court (

Okružni sud

) in Valjevo.

On 24 January 2008 the District Court ruled in favour of the applicant.

On 16 July 2008 the Supreme Court of Serbia upheld this judgment on appeal.

It would appear that the respondent filed an appeal on points of law against this judgment.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings.

THE LAW

On 23 July 2008 the applicant accepted a friendly settlement offer, whereby the Government acknowledged that there had been a violation of the “reasonable time” requirement contained in Article 6 § 1 of the Convention and promised to pay him the equivalent of 3,100 euros in Serbian dinars on account of the non-pecuniary damage suffered, as well as any expenses incurred. The applicant, in return, agreed to withdraw his application once this sum was paid, and waived any further claims in respect of the present case.

On the same day the respondent State paid the above-specified amount.

On 24 July 2008 the applicant informed the Court that he withdrew his application.

In view of the above, the Court considers that the applicant no longer wishes to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

For these reasons, the Court unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Sally Dollé

F. Tulkens

Registrar

President