- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 23 iulie 2009
- Stat pârât
- MKD
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Veljanoska împotriva Macedoniei de Nord
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1962 și trăiește în Ohrid. La 16 septembrie 1994, ea a adus la Tribunalul de Primă Instanță Ohrid („Tribunul de Primă Instanță”) o cerere de compensare împotriva Centrului de Sănătate Ohrid („Spitalul”) pentru pierderea pecuniară și morală susținută ca urmare a unei presupuse neglijență medicală în cursul unei intervenții chirurgicale din 1991. La 1 decembrie 1994, instanța de primă instanță a ordonat reclamantului să propună, în termen de zece zile, un expert, astfel încât să evalueze dacă a primit o asistență adecvată în spital. La 27 februarie 1995, reclamantul a formulat o propunere, în timp ce spitalul a consimțit cu dl V.Dz. fiind expert la 19 aprilie 1995. La 8 mai 1995, instanța de primă instanță a ordonat expertului să își prezinte avizul, pe care l-a făcut el la 3 octombrie 1995. În această dată, reclamantul a crescut valoarea cererii sale.
La 14 noiembrie 1995, reclamantul a solicitat o examinare suplimentară a experților. La 7 martie 1996, expertul a solicitat excludere, instanța a ordonat reclamantului să propună un nou expert în termen de 15 zile. Ea a propus un nou expert la 17 decembrie 1996. Expertul a prezentat raportul său numai la 5 noiembrie 1997, în timp ce a fost ordonat să facă acest lucru la 6 martie 1997 10. După ce trei audieri au fost suspendate la cererea reclamantului și patru audieri la cererea spitalului, instanța de primă instanță a hotărât parțial în favoarea reclamantului la 17 martie 1998. 11. La 20 octombrie 1998, Curtea de Apel din Bitola a susținut apelurile părților și a remis cazul pentru o examinare reînnoită.
12. Audierile programate pentru 30 iunie și, respectiv, 9 noiembrie 1999, au fost suspendate din cauza absenței martorilor. 13. La 26 mai 1999, instanța a solicitat un examen suplimentar de experți de către dl V.Dz. La 9 noiembrie 1999, instanța a retras această cerere din cauza absenței repetate ale expertului. 14. La 14 decembrie 1999, instanța de primă instanță a respins cererea reclamantului. La 17 mai 2000, Curtea de Apel Bitola a susținut apelul reclamantului și a remis cazul pentru o nouă examinare. 15. La 16 decembrie 2000, Curtea de Primă Instanță a ordonat Institutului Forensic să elaboreze cel de-al treilea raport de experți. 16. La 27 martie 2002, Institutul Forensic a informat instanța că reclamantul nu a participat la examene medicale stabilite pentru 6, 14 și, respectiv, 25 martie 2002, 17. La 23 aprilie 2002, instanța de primă instanță a respins afirmația reclamantului care se bazează, printre altele, pe faptul că nu a efectuat un examen medical.
Această decizie a fost susținută de decizia Curții de Apel din Bitola și de Curtea Supremă din 5 februarie 2003 și, respectiv, din 28 ianuarie 2004.
4. The applicant was born in 1962 and lives in Ohrid.
On 16 September 1994 she brought before the Ohrid Court of First Instance (“the first-instance court”) a compensation claim against the Ohrid Health Centre (“the hospital”) for pecuniary and non-pecuniary loss sustained as a result of an alleged medical negligence during a 1991 surgery.
On 1 December 1994 the first-instance court ordered the applicant to propose, within ten days, an expert so that to assess whether she had received proper care in the hospital.
On 27 February 1995 the applicant made a proposal, while the hospital consented with Mr V.Dz. being the expert on 19 April 1995.
On 8 May 1995 the first-instance court ordered the expert to produce his opinion, which he did on 3 October 1995. On this latter date, the applicant increased the value of her claim.
On 14 November 1995 the applicant requested additional expert examination. As on 7 March 1996 the expert requested exclusion, the court ordered the applicant to propose a new expert within fifteen days. She proposed a new expert on 17 December 1996. The expert submitted his report only on 5 November 1997, while being ordered to do so on 6 March 1997.
After three hearings being adjourned on the applicant’s request and four hearings on the hospital’s request, the first-instance court ruled partly in favour of the applicant on 17 March 1998.
On 20 October 1998 the Bitola Court of Appeal upheld the parties’ appeals and remitted the case for a renewed consideration.
Hearings scheduled for 30 June and 9 November 1999 respectively, were adjourned due to the absence of witnesses.
On 26 May 1999 the first-instance court requested an additional expert examination by Mr V.Dz.. On 9 November 1999 the court withdrew this request due to the expert’s repeated absence from hearings.
On 14 December 1999 the first-instance court dismissed the applicant’s claim. On 17 May 2000 the Bitola Court of Appeal upheld the applicant’s appeal and referred the case back for a fresh consideration.
On 16 December 2000 the first-instance court ordered the Forensic Institute to draw up the third expert report.
On 27 March 2002 the Forensic Institute informed the court that the applicant had failed to attend medical examinations fixed for 6, 14 and 25 March 2002, respectively.
On 23 April 2002 the first-instance court dismissed the applicant’s claim relying, inter alia, on her failure to undergo medical examination. This decision was upheld by the Bitola Court of Appeal’s and the Supreme Court’s decisions of 5 February 2003 and 28 January 2004, respectively. This latter decision was served on the applicant on 10 April 2004.