HUMARTAȘ v. TURKEY

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 38714/04 de Selahattin HUMARTAȘ împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 1 septembrie 2009 în calitate de cameră compusă din: Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 20 iulie 2004, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, având în vedere decizia parțială din 18 noiembrie 2008, având în vedere deliberarea, hotărârea după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Selahattin Humartaș, este un cetățean turc născut în 1972 și locuiește în Diyarbakır. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl K. Sidar, un avocat practicant în Diyarbakır. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns că durata procedurii penale împotriva acestuia a depășit termenul rezonabil (procedura penală a durat unsprezece ani și două luni înainte de două nivele de jurisdicție). DREPTUL Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească exgrație. suma de 7.700 (sapte mii șapte sute) de euro (7.200 euro în ceea ce privește prejudiciile morale și 500 euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile) către dl Selahattin Humartaș, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională a guvernului contestat la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Turciei sunt dispus să plătească exgrația suma de 7.700 (sapte mii șapte sute) de euro (7.200 euro în ceea ce privește prejudiciile morale și 500 euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile) către dl Selahattin Humartaș, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională a guvernului contestat la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. După consultarea clientului meu, vă informez că acceptă propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. El declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să scoatem cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri. Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 38714/04

by Selahattin HUMARTAȘ

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 1

September 2009 as a Chamber composed of:

Françoise Tulkens,

President,

Ireneu Cabral Barreto,

Vladimiro Zagrebelsky,

Danutė Jočienė,

András Sajó,

Nona Tsotsoria,

Ișıl Karakaș,

judges,

and Sally Dollé,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 20 July 2004,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having regard to the partial decision of 18 November 2008,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Selahattin Humartaș, is a Turkish national who was born in 1972 and lives in Diyarbakır. He was represented before the Court by Mr K. Sidar, a lawyer practising in Diyarbakır. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent. Relying on Article

6

§

1 of the Convention, the applicant complained that the length of the criminal proceedings brought against him had exceeded the reasonable time requirement (the criminal proceedings lasted eleven years and two months before two levels of jurisdiction).

THE LAW

The Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Turkey offer to pay

ex gratia

the sum of 7,700 (seven thousand seven hundred) euros (7,200 euros in respect of non-pecuniary damage and 500 euros in respect of costs and expenses) to Mr Selahattin Humartaș with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency of the respondent government at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court received the following declaration signed by the applicant:

“I note that the Government of Turkey are prepared to pay

ex gratia

the sum of 7,700 (seven thousand seven hundred) euros (7,200 euros in respect of non-pecuniary damage and 500 euros in respect of costs and expenses) to Mr Selahattin Humartaș with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency of the respondent government at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Having consulted my client, I would inform you that he accepts the proposal and waives any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application. He declares that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Sally Dollé

Françoise Tulkens

Registrar

President