BAĞIR v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BAĞIR v. TURKEY (CtEDO, 2009)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 37919/04, de Salhattin BĂ usted împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 10 noiembrie 2009 în calitate de cameră compusă de: Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, Kristina Pardalos, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 12 iulie 2004, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Salhattin Bağır, este un cetățean turc născut în 1965 și locuiește în Adıyaman. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna. Demirtaș Gökalp, avocat practicant la Diyarbakır. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns de încălcarea articolelor 3, 5 § 3, 6 § 1 și 7 din Convenție. La 30 ianuarie 2009, Președintele Secțiunii A doua a hotărât să anunte cererea guvernului contestat. La 8 aprilie și 6 iulie 2009, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile prin care reclamantul a acceptat să renunțe la orice nouă reclamație împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-i plăti 5.500 euro (cincă mii cinci sute) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, și fără taxe care ar putea fi aplicabile. Această sumă ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite, plus trei puncte procentuale. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa.