EROL v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
EROL v. TURKEY (CtEDO, 2009)
SEGUNDA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 45572/04 de Tuncer EROL împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A doua), care a stat la 13 octombrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsotsoria, Ișıl Karakaș, Kristina Pardalos, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 8 octombrie 2004, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, având în vedere decizia parțială din 24 martie 2009, având în vedere deliberarea, după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Tuncer Erol, este un cetățean turc născut în 1981 și locuiește în Istanbul. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Filorinalı și dna F. Köstak, avocați care practică în İstanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. La 24 martie 2009, Curtea a hotărât să comunice plângerile reclamantului cu privire la dreptul său de a fi eliberat în timpul procesului, dreptul său la compensare pentru detenție ilegală și dreptul său la o audiere echitabilă într-un timp rezonabil în temeiul articolului 5 §§ 3 și 5 și al articolului 6 § 1 din Convenție . La 4 iunie 2009 și 27 iulie 2009, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile prin care reclamantul a acceptat să renunțe la orice nouă reclamație împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-i plăti 9.300 euro pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costuri și cheltuieli, care ar fi transformate în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite, plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să ia restul cererii din lista sa. Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens