CAMYAR c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
CAMYAR c. TURQUIE (CtEDO, 2010)
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cererea nr. 39896/06 prezentată de Elif CAAMYAR împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 1 iunie 2010 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Dragoljub Poović, Nona Tsotsoria, Ișnal Karakaș, Kristina Pardalos, Guido Raimondi, judecători, și Sally Dolle, graffière de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 27 septembrie 2006, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTă Cererea a fost depusă de dl Elif CAMYAR, un resortisant turc, născut în 1968 și rezident în Dl Filorinali și dl Y. Bașara, avocați în ostașanbul. Guvernul turc este reprezentat de agentul său. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge de durata procedurilor penale inițiate împotriva sa. Curtea constată în lumina documentelor dosarului că această procedură este încheiată. La 15 iulie 2009 și 29 martie 2010, Curtea a primit declarații de soluționare amiabilă semnate de părți. Prin aceste declarații, guvernul s-a angajat să plătească recurentei suma de 3 500 EUR (trei mii cinci sute EUR) și recurenta a renunțat la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza cererii sale. Suma respectivă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în lire turce la rata aplicabilă la data plății și fără nicio taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul respectiv, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale, și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție]. Prin urmare, cauza rolului trebuie eliminată. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Sally Dolle Françoise Tulkens Modulul Președinte