SAFIRA v. LATVIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SAFIRA v. LATVIA (CtEDO, 2009)
Decizia nr. 18507/06 a Iveta ŠAFIRA împotriva Letoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 1 septembrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Elisabet Fura, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 26 aprilie 2006, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Iveta Šafira, este un cetățean leton care s-a născut în 1965 și care în prezent îndeplinește o condamnare în închisoarea din Rīga, Letonia. Guvernul leton (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna I. Reine. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 februarie 1999 au fost instituite proceduri penale împotriva reclamantului. La 10 februarie 1999 a fost arestată, iar la 19 februarie 1999 a fost eliberată. La 30 iunie 1999 a fost elaborată o acuzație pentru un episod de fraudă agravată care a avut loc în septembrie 1998, ulterior, au fost descoperite alte episoade de fraudă și reclamantul a fost reținut între 19 și 22 martie 2001, între 30 ianuarie și 18 martie 2004, între 30 iunie și 2 iulie 2004, și între 6 aprilie 2005 și procesul. La 22 iunie 2005, Camera Penală a Curții Regionale de la Rīga a condamnat-o pentru patru conturi de fraudă și a condamnat-o la 8 ani de închisoare. La 22 noiembrie 2005, Camera Penală a Curții Supreme a recalificat condamnarea prin unirea de două episoade sub un număr, a redus condamnarea globală la 6 ani, dar nu a acceptat-o pe nici un număr. La 28 februarie 2006, Senatul Curții Supreme a hotărât să refuze examinarea recursului reclamantului în privința punctelor de drept. 2. Reclamantul s-a mai plângut de rezultatul procedurii penale împotriva ei, că nu i-a fost acordată amnistia, că anumite casete nu au fost acceptate ca probă, pălăria a fost refuzată să examineze doi martori în timpul procedurii de apel, iar ea s-a bazat pe art. 6 § 1 și § 3 litera (d) în acest sens. 3. De asemenea, reclamantul s-a plâns, invocand articolele 2 și 4 din Protocolul nr. 7 că a fost negată un drept de recurs și că a fost pedepsită de două ori. DREPTUL din 24 iunie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „I, Inga Reine, Agentul Guvernului, declară că Guvernul Letoniei propune să plătească exgrație. 1 800 de euro către dna Iveta Šafira, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, care urmează să fie susținute în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în latele letone [LVL] la rata aplicabilă la data plății și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Iveta Šafira, reține că Guvernul Letoniei sunt dispus să-mi plătească ex-grația suma de 1.800 de euro în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în late leton [LVL] la rata aplicabilă la data plății și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Letoniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului