CtEDO 08.09.2009 AI

NENCHEVA ET AUTRES c. BULGARIE

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
08.09.2009
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
NENCHEVA ET AUTRES c. BULGARIE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 48609/06

depusă de Gina NENCHEVA și alții

împotriva Bulgariei

introdusă pe 31 octombrie 2006

Reclamanții sunt părinți ai șapte dintre cei paisprezece copii și adulți cu vârsta sub 22 de ani decedați în cursul iernii 1996-1997 în casa de copii pentru copii cu tulburări psihice grave din satul Dzhurkovo (casa de copii Dzhurkovo), comuna Laki. Ultimul reclamant este o asociație bulgară denumită Asociația pentru Integrarea Europeană și Drepturile Omului.

Reclamanții persoane fizice sunt Gina Assenova Nencheva, născută în 1953 și Ivan Yankov Nenchev, născut în 1955, amândoi locuind la Dragor, Sehare Ismail Darinova, născută în 1952 și locuind la Isperih, Iliya Ivanov Stoyanov, născut în 1942 și Velichka Ilieva Stoyanova, născută în 1944, amândoi locuind la Elhovo, Fani Filipova Evtimova, născută în 1961 și locuind la Kacelovo, Maria Hristova Atanasova, născută în 1970 și locuind la Yambol, Georgi Vasilev Georgiev, născut la o dată nespecificată și locuind la Plovdiv și Ivan Dechkov Ivanov, născut în 1950 și locuind la Smin. Sunt cetățeni bulgari. Toți reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de av. M. Ekimdzhiev, avocat la Plovdiv.

A.

Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamanti, pot fi rezumate după cum urmează.

1.

Cazurile de deces la casa de copii Dzhurkovo

În majoritatea cazurilor expuse mai jos, dosarele medicale nu conțineau informații despre tratamentele și evenimentele care au precedat decesele. Un medic a intervenit o singură dată, în cazul Dianei Dechkova. Certificatele de deces au fost întocmite pentru unii, cu mai multe zile după deces. Nici o autopsie a corpurilor nu a fost realizată, ținând seama că dreptul intern prevede că autopsia se practică numai în cazul deceselor într-o instituție spitalicească și nu în casele sociale.

a)

Maria Sofronieva

Maria Sofronieva, născută pe 15 mai 1978, a fost plasată în casa de copii Dzhurkovo în 1990. De la naștere, suferea de paralizie cerebrală care i-a afectat toate capacitățile mentale și fizice. În 1996, cântărea 18 kg și măsura 1m 15. Pe 3 decembrie 1996, medicul ofițer al casei de copii a constatat că Maria suferea de mai multe zile de o pneumonie și a prescris un tratament cu antibiotice timp de cinci zile. A fost examinată din nou pe 13 decembrie 1996. Carnetul de sănătate al Mariei nu conținea detalii despre continuarea tratamentului și starea ei de sănătate.

A decedat pe 15 decembrie 1996 la vârsta de 18 ani. Actul de deces nu indica cauzele acestuia.

b)

Radka Assenova

Radka Assenova, născută pe 6 februarie 1978, suferea de paralizie cerebrală și hipotrofie, și prezenta infecții pielii. Cântărea 35 kg și măsura 1m 46. Circumstanțele precise ale decesului Radkei, survenit pe 24 decembrie 1996, nu sunt clare. Se pare totuși că din lipsă de resurse financiare, nu i se aplica tratamentul specific recomandat și nu primea alimentele necesare pentru îmbunătățirea stării ei de sănătate.

c)

Janeta Stefanova

Janeta Stefanova, născută pe 4 noiembrie 1979, suferea de paralizie cerebrală și epilepsie. A fost plasată în casa de copii Dzhurkovo în 1990. A avut ultimul examen medical pe 3 decembrie 1996, când a fost prescris un tratament antiepileptic. Actul de deces, emis la o dată nespecificată, indica că Janeta a decedat pe 29 decembrie 1996 la 5 ore în urma unei crize cardiace. Circumstanțele decesului nu sunt cunoscute.

d)

Mitko Durov

Mitko Durov, născut pe 5 ianuarie 1991, suferea de encefalopatie, retarduri grave ale dezvoltării psihice și hipotrofie. A fost instalat în casa de copii Dzhurkovo pe 9 martie 1995. Se pare că la începutul anului 1996, Mitko cântărea 12 kg și că la sfârșitul anului, și-a pierdut jumătate din greutate. Ultimul examen medical al lui Mitko a avut loc pe 4 octombrie 1996. Un tratament specific pentru o durată de cinci zile a fost prescris. Nu a existat alte examene după această dată. Copilul a decedat pe 30 ianuarie 1997. Circumstanțele înconjurătoare decesului lui Mitko nu sunt cunoscute.

e)

Neli Hristeva

Neli Hristeva, născută pe 20 iunie 1982, a fost plasată în casa de copii Dzhurkovo în 1994. Suferea de retarduri ale dezvoltării mentale. Carnetul ei de sănătate indică că în 1996, a avut examene medicale în martie, aprilie, septembrie și octombrie. Examenul următor a avut loc pe 9 februarie 1997 la 21 ore 45. Un medic a constatat că avea febră și tuse. Neli a decedat în aceeași zi la 21 ore 55.

f)

Marian Atanasov

Marian Atanasov, născut pe 29 iunie 1989, a fost transferat la casa de copii Dzhurkovo pe 21 ianuarie 1997 după ce a avut o ședere într-o altă casă care găzduia copii cu tulburări psihice grave. Suferea de o formă de oligofrenie. Niciun dosar medical nu a fost deschis pe numele lui la casa de copii Dzhurkovo. A decedat pe 22 februarie 1997 la 10 ore dimineața. Se pare că cu câteva zile înainte de decesul lui, Marian lua medicamente pentru durerile la nivelul stomacului. Actul de deces indica că moartea s-a produs în urma unei crize cardiace acute.

g)

Rositza Nedelcheva

Rositza Nedelcheva, născută pe 23 septembrie 1992, a fost plasată în casa de copii Dzhurkovo pe 24 ianuarie 1997. Suferea de paralizie cerebrală. La sosirea sa în casa de copii, medicul ofițer a diagnosticat o bronșită acută cu febră ridicată la Rozitza și a prescris un tratament cu medicamente. Pe 10 februarie 1997, boala persista și tratamentul cu medicamente a fost prelungit cu cinci zile. Carnetul de sănătate nu conținea informații despre urmărirea Rositzei după această dată. A fost găsită decedata în patul ei, pe 23 februarie 1997 la 8 ore 10.

h)

Milcho Milchev

Milcho Milchev, născut pe 24 iulie 1992, a fost plasat în casa de copii Dzhurkovo pe 22 ianuarie 1997. Înainte de această dată, se afla într-o altă casă de copii cu tulburări psihice. Suferea de o boală cromozomică. Ultimele note privind evoluția bolii lui Milcho sunt din 22 ianuarie 1997. A fost găsit decedat în patul lui pe 23 februarie 1997 la 8 ore dimineața. Dosarul de urmărire zilnică ținut la casa de copii nu conținea nicio mențiune a zilei de 22 februarie 1997.

i)

Angelina Atanasova

Angelina Atanasova, născută pe 25 iulie 1988, suferea de mai multe malformații congenitale. A fost instalată în casa de copii Dzhurkovo pe 28 august 1992. Pe 13 ianuarie 1997, medicul ofițer a observat că avea o inflamație a gâtului, apoi pe 3 februarie 1997, a constatat simptome de bronșită. Angelina a urmat un tratament cu medicamente. Ultimele note despre starea ei de sănătate erau din 17 februarie 1997. Angelina a fost găsită decedata în patul ei, pe 25 februarie 1997 la 14 ore.

j)

Diana Dechkova

Diana Dechkova, născută pe 14 septembrie 1978, a fost plasată în casa de copii Dzhurkovo pe 10 martie 1994. Suferea de paralizie cerebrală, dar se deplasa în mod autonom. Pe 23 februarie 1997, medicul ofițer a constatat că prezenta o degerare a picioarelor de gradul I. Diana a fost instalată în infirmerie, a primit comprese calde și a fost vaccinată împotriva tetanosului. Medicul ofițer a indicat în carnetul ei de sănătate îngrijirile care trebuiau aplicate de asistentele medicale pentru orele următoare. Patul Dianei a fost mutat lângă radiator. Pe 25 februarie 1997 la 16 ore, medicul ofițer a constatat că Diana avea hipotermie și temperatura corpului ei era de 34 de grade. Un medic urgentist a fost apoi chemat de la Sofia. Acesta a sosit la 23 ore 45 și a constatat starea de hipotermie gravă a Dianei. A prescris un tratament medical. Spitalizarea nu a fost recomandată. Diana a decedat câteva ore mai târziu.

k)

Donka Stoyanova

Donka Stoyanova, născută pe 30 martie 1989, a fost plasată în casa de copii Dzhurkovo pe 22 ianuarie 1997. Suferea de o boală cromozomică congenitală. Două zile după sosirea sa, medicul ofițer a constatat că avea o rinofaringită și a prescris un tratament timp de cinci zile. Dimineața din 4 martie 1997, a examinat-o pe Donka și a descoperit că avea escare de decubit la nivelul regiunii lombare și a prescris un tratament. Donka a decedat la 13 ore în aceeași zi.

l)

Vasil Georgiev

Vasil Georgiev, născut pe 4 august 1986, suferea de retarduri în dezvoltarea psihică. A fost îngrijit până la vârsta de unsprezece ani de părinții lui. Se deplasa într-un scaun cu rotile. La începutul toamnei 1996, a fost plasat în casa de copii Dzhurkovo, mama lui fiind căzut grav bolnavă și tatăl lui neputând mai avea grijă de el. Doi ani mai târziu, părinții lui Vasil au fost informați că acesta era bolnav. Tatăl lui l-a luat atunci acasă. Un an mai târziu, Vasil a fost din nou plasat în casa de copii. A decedat pe 14 martie 1997 în urma unei infecții respiratorii acute. Circumstanțele care au înconjurat decesul, precum și îngrijirile aplicate lui Vasil nu erau cunoscute. Dimineața din 15 martie 1997, tatăl lui Vasil, informat în noaptea decesului fiului lui, s-a prezentat la casa de copii. Corpul lui Vasil, învelit într-o pătură, i-a fost predat. Tatăl lui Vasil a cerut un act de deces de la primărie. Acesta indica că copilul a decedat din cauza unei boli de inimă. Conform medicului care l-a urmarit pe Vasil în timp ce era îngrijit de părinții lui, acesta nu a suferit niciodată de o boală a inimii.

m)

Tatiana Hristova

Tatiana Hristova, născută pe 15 mai 1974, a intrat în casa de copii Dzhurkovo la vârsta adultă. A decedat pe 14 martie 1997, la vârsta de 22 de ani, în urma unei infecții acute a căilor respiratorii. Circumstanțele decesului ei nu sunt cunoscute.

n)

Malina Ivanova

Malina Ivanova, născută la o dată nespecificată, a decedat în casa de copii Dzhurkovo pe 12 martie 1997. Motivele decesului ei, precum și circumstanțele care au înconjurat acesta nu sunt cunoscute.

2.

Statutul casei de copii Dzhurkovo și contextul general în țară

Casa de copii Dzhurkovo era o instituție socială care depinde de Ministerul Muncii și Afacerilor Sociale. Era în totalitate subvenționată de Stat. Bugetul ei anual era aprobat de ministerul în chestiune care îl versa în bugetul comunei Laki. Aceasta din urmă asigura gestionarea administrativă și financiară a instituției. Numărul de personal era stabilit printr-o hotărâre a Ministerului Muncii și Politicii Sociale și era apoi aprobat de serviciul încărcat cu politica socială a comunei și în final, de primarul.

De altfel, în cursul perioadei în cauză, Bulgaria a cunoscut o gravă criză economică, financiară și socială. Inflația depășea 1.000%, restricții au fost impuse asupra combustibililor, schimburile și circulația între orașe și regiunile țării au fost semnificativ reduse. Într-un astfel de context, bugetul acordat casei de copii Dzhurkovo a suferit o devaluare semnificativă și comuna nu mai putea suporta costurile pentru mâncare și alte produse necesare. De altfel, reiese că în cursul iernii 1996-1997, casa de copii Dzhurkovo dispunea de aproximativ 1,62 leva bulgară nouă (BGN), adică aproximativ 0,80 euro (EUR), pe copil și pe zi destinate să acopere nevoile în termeni de mâncare, încălzire, îngrijiri medicale și îmbrăcăminte.

3.

Condițiile în casa de copii Dzhurkovo în cursul iernii 1996-1997

Satul Dzhurkovo se află în munții Rhodope la o altitudine de 1.300 de metri și la 15 km de orașul Laki. Condițiile de acces la sat în iarnă sunt foarte dificile.

Aproximativ 80 de copii erau plasați în casa de copii Dzhurkovo în cursul perioadei în cauză. Erau împărțiți în două categorii - "imobili" și "marchezi". Primii erau în incapacitatea totală de a se deplasa sau de a efectua mișcări elementare și treceau toată viața doar în pat. A doua categorie cuprindea copii care aveau capacități de motricitate mai mult sau mai puțin reduse, dar care puteau să se deplaseze singuri sau cu ajutorul. Toți copii sufereau de handicapuri psihice și fizice grave.

În acea perioadă, instituția angaja un ofițer de sănătate, cinci asistente medicale, patru îngrijitoare și o spălătorie. Reiese că o îngrijitoare se ocupa de douăzeci de copii. În absența asistenților medicali, erau îngrijitorii care administrau medicamentele și urmăreau starea de sănătate a copiilor. Casa de copii Dzhurkovo nu dispunea de un medic.

Spitalul cel mai apropiat se afla la 40 km și nu existau mijloace de transport adecvate pentru copiii bolnavi.

Încălzirea funcționa o oră seara și o oră dimineață, astfel că temperatura în interior era între 12°C și 15°C maxim. Doi-trei radiatori electrici erau dispuși în coridoare și ușile camerelor rămâneau deschise pentru ca aerul cald să circule. Uneori, din lipsă de motorină, localurile nu erau încălzite.

Mâncare era foarte insuficientă, de calitate slabă și puțin variată. Gustările au fost suprimate din lipsă de mâncare.

Condițiile de igienă erau extrem de proaste ținând seama că nu era practic posibil să se spele și să se usuce rufele, hainele, cearșafurile și păturile copiilor. Casa de copii Dzhurkovo dispunea de două mașini de spălat și rufele se uscau cu ajutorul unui radiator electric. Copii erau adesea îmbrăcați și acoperți cu haine și pături ude din lipsă de posibilitate de a le usca. Copii "imobili" nu puteau decât să-și facă nevoile fiziologice în pat și aveau nevoie de schimbare de mai multe ori pe zi, ceea ce era imposibil din lipsă de haine de schimb. Saltele și păturile rămâneau, de asemenea, ude în aceste condiții.

4.

Deschiderea unei proceduri penale

La o dată nespecificată în 1999, serviciile regionale de urmărire penală de la Plovdiv au deschis o informație penală din oficiu asupra cauzelor a treisprezece din cele paisprezece cazuri de deces în casa de copii Dzhurkovo și asupra eventualilor responsabili.

Pe 17 ianuarie 2005, parchetul regional a transmis tribunalului regional de la Plovdiv o actă de acuzare pentru neglijență în serviciu care a provocat moartea mai multor persoane și în circumstanțe deosebit de grave împotriva directorului casei de copii, asistenului medical șef și medicului ofițer. Parchetul a ținut seama de o expertiză medicală care indica că cazurile de deces survenite în casa de copii Dzhurkovo se datorau foarte probabil, pentru o parte, răcirii și condițiilor proaste de viață care au provocat la copii boli cum ar fi pneumonia, bronșita, rinofaringita, răsuciri sub-crepitante, hipotermia sau chiar infecții dermatologice sau hipotrofie. Pentru unele cazuri, experții au considerat că bolile psihice grave erau, în sine, suficiente, în ciuda unui tratament corespunzător, pentru a conduce la deces. În sfârșit, pentru alte cazuri, expertiza expunea că nu era posibil să se identifice cauzele concrete ale decesului din lipsă de documentație medicală suficientă.

În intervalul de 7 la 17 februarie 2005, cinci dintre reclamanti au solicitat să intervină în procedura ca acuzatori și au introdus acțiuni civile în procedura penală. La ședința ținută pe 23 februarie 2005, tribunalul regional i-a constituit părti acuzatrice, dar a refuzat să unească acțiunile civile în cadrul procedurii penale pe motiv că acestea ar complica cauza sau ar conduce la amânarea examinării acesteia pentru a aduna dovezi eventual. Reclamanții nu au introdus acțiuni în despăgubire la instanțele civile.

Prin sentința din 18 mai 2005, tribunalul regional a achitat pe inculpați. Această hotărâre a fost confirmată prin sentința Curții de Apel de la Plovdiv din 15 decembrie 2005. Ambele instanțe au considerat, în special, că nu exista o legătură de cauzalitate între comportamentul inculpaților și cazurile de deces în cauză. Au ținut seama de o a doua expertiză stabilită în faza judiciară a procedurii. Pe baza acestei expertize, Curtea de Apel a constatat că absența unei hrană suficiente și condițiile de viață extrem de grele au contribuit la complicarea bolilor și la accelerarea sfârșitului vieții copiilor. Cu toate acestea, inculpații nu au făcut dovada de neglijență în exercitarea funcțiilor lor și responsabilitatea condițiilor de viață la casa de copii nu le era atribuibilă. În special, directoarea casei de copii Dzhurkovo, constatând dificultățile întâmpinate în iarnă în contextul crizei economice naționale, a alertat, în mai multe rânduri de la septembrie 1996 și fără succes, toate instituțiile publice, inclusiv comuna care avea responsabilitate directă pentru versarea subvențiilor, susceptibile de a acționa pentru a acoperi nevoile în termeni de încălzire, alimentație și medicamente. Curtea de Apel a observat, de altfel, că cei trei inculpați, tot așa cum restul personalului casei de copii Dzhurkovo au angajat cât mai mult posibil mijloacele la dispoziția lor pentru a atenua gravitatea condițiilor din instituție. Nu puteau fi ținuți responsabili de lipsa de mâncare, motorină, mijloace de dezinfecție, precum și de pături și pături, în timp ce instituțiile publice responsabile nu au avut mijloacele de a le asigura sau le-au furnizat în cantități foarte insuficiente. Curtea de Apel a precizat că acestea au fost exact instituțiile publice care, prin neacordarea mijloacelor financiare și materiale adecvate, au condus la degradarea condițiilor la casa de copii, contribuind astfel la cazurile de deces accelerate și la creșterea ratei mortalității în instituție în general.

Pe 9 ianuarie 2007, sentința Curții de Apel a fost confirmată de Curtea Supremă de Casație.

B.

Dreptul și practica internă relevante

1.

Codul Penal

art. 123 alineatul 1 pedepsește cu o pedeapsă cu închisoare de până la cinci ani faptele de omucidere involuntară prin neglijență sau de nerespectare a unei obligații legale de siguranță sau prudență în exercitarea unei profesii sau alte activități periculoase reglementate de lege. Durata acestei pedepse este de trei la opt ani în cazurile în care are loc moartea mai multor persoane și de cinci la cincisprezece ani atunci când faptele sunt comise în circumstanțe deosebit de grave.

2.

Acțiune civilă și procedură penală

În temeiul articolului 60 alineatul 1 al codului de procedură penală, persoana care a suferit o prejudecată din cauza faptelor incriminate poate introduce o acțiune civilă în daune în cadrul procedurii penale. Conform articolului 64 alineatul 2, acțiunea civilă nu poate fi un motiv de prelungire a procedurii penale. Victima poate, de altfel, să angajeze o acțiune în daune și prejudicii la instanțele civile conform codului de procedură civilă.

3.

Răspunderea delictuală a Statului

Legea din 1988 privind răspunderea Statului pentru daunele cauzate persoanelor fizice, cum ar fi aplicabilă la momentul faptelor, prevede în art. 1 alineatul 1:

"Statul este responsabil de daunele cauzate persoanelor fizice din cauza actelor, acțiunilor sau inacțiunilor ilegale ale autorităților sale sau agenților săi în exercitarea funcțiilor lor în materie administrativă. (...)"

Pentru daunele ocazionate în alte circumstanțe, Statul și autoritățile sale sunt supuse regulilor dreptului delictual comun.

GRIEF

1.

Reclamanții se plâng că Statul a eșuat în obligația sa pozitivă de a lua toate măsurile pentru a proteja viața indivizilor plasați în casa de copii Dzhurkovo în iarna 1996-1997. În acest sens, susțin că autoritățile competente au rămas inactive în fața cererilor repetate ale directorului instituției de a asigura îngrijiri medicale adecvate copiilor și că cazurile de deces s-au produs în urma răcirii patologice netratate sau din cauza unei igiene extrem de proaste. Reclamanții expun, de altfel, că nu există un recurs care să permită prezentarea acestor acuzații înaintea autorităților bulgare. Invocă articolele 2 și 13 din Convenție.

2.

Reclamanții se plâng, de asemenea, de condițiile proaste de viață și igienă din casa de copii Dzhurkovo, cum ar fi insuficiența mâncării, absența îngrijirilor medicale și sanitare adecvate, precum și a încălzirii, sau utilizarea rufelor, hainelor și păturilor ude din lipsă de posibilitate de a le usca. Statul ar fi eșuat în obligația sa pozitivă de a proteja o categorie de persoane foarte vulnerabile care se aflau sub responsabilitatea sa imediată, și anume copii cu tulburări psihice și fizice foarte grave, izolând-i într-o instituție puțin accesibilă și fără personal suficient. În plus, Statul ar fi omis să asigure bugetul corespunzător pentru întreținerea instituției. Autoritățile nu au căutat soluții alternative, cum ar fi plasarea copiilor în familii de plasament, în alte instituții sau cu părinții lor biologici oferind ajutoare adecvate. În sfârșit, reclamanții expun că nu există un recurs în dreptul intern pentru a se plânge de violările alegate. Invocă articolele 3, 5 și 13 din Convenție.

3.

Reclamanții se plâng, de altfel, de o încălcare a articolului 14, combinat cu articolele 2 și 3. Estimează în special că tratamentul inadecvat la care copii au fost expuși de Stat, inclusiv izolarea lor într-o casă de copii foarte îndepărtată de privirea populației, are sursa în situația socială foarte slabă și în starea lor de sănătate vulnerabilă. Reclamanții estimează că investigația realizată de autorități nu era eficace, ceea ce nu s-ar fi întâmplat dacă cazurile de deces ar fi privit persoane care nu suferă de boli psihice.

4.

Asociația reclamantă supune plângerile expuse mai sus privind cei șapte alți copii decedați în iarna 1996-1997 la casa de copii Dzhurkovo și ai căror părinți nu au prezentat o cerere în fața Curții. Susține în fapt că părinții lor, fie nu au manifestat interes să prezinte plângerile în cauză, fie nu au putut fi găsiți.

5.

Sub aspectul articolului 6 din Convenție, cei cinci reclamanti care au introdus acțiuni civile în daune în cadrul procedurii penale susțin o încălcare a dreptului lor de acces la un tribunal din cauza refuzului tribunalului regional de a-i constitui părti civile. Se plâng, de altfel, de durata procedurii penale.

1.

Reclamanții, au epuizat caile de atac interne, după cum se cere de art. 35 § 1 din Convenție? În special, puteau să ceară o despăgubire în temeiul legii din 1988 privind răspunderea Statului pentru daunele cauzate persoanelor fizice pentru plângerile bazate pe articolele 2 și 3 din Convenție (Dodov c. Bulgarie, nr. 59548/00, 17 ianuarie 2008)?

2.

Asociația reclamantă poate pretinde că este victimă a unei încălcări a articolelor 2 și 3 din Convenție, în sensul articolului 34, în relație cu circumstanțele acestei cauze (Ada ROSSI, VI.VE ONLUS, FEDERAZIONE NAZIONALE ASSOCIAZIONI TRAUMA CRANICO, ARCO 92, GLI AMICI DI LUCA ȘI GENESIS și alte șapte cereri c. Italia (decizie), nr. 55185/08, 16 decembrie 2008)? Asociația reclamantă este invitată să precizeze numele copiilor ai căror părinți s-au dezinteresat de depunerea unei cereri în fața Curții și circumstanțele în care aceștia și-au exprimat un astfel de dezinteres. Ea este invitată, de altfel, să indice numele copiilor ai căror părinți nu au putut fi găsiți și din care motive.

3.

Dreptul copiilor reclamanților la viață, consacrat de art. 2 din Convenție și dreptul lor de a nu fi supuși tratamentelor inumane sau degradante în sensul articolului 3, au fost încălcate în cauza de față? Reclamanții aveau la dispoziție, după cum se cere de art. 13 din Convenție, un recurs intern efectiv prin care ar fi putut formula plângerile de nerespectare a articolelor 2 și 3?

4.

În cazul în care articolele 2 și 3 ar impune Statelor obligații pozitive de a lua măsuri disciplinare, administrative sau altele în urma circumstanțelor cum ar fi cea a acestei cauze, ce măsuri a luat Statul dat fiind că instanțele penale au clarificat faptele referitoare la evenimentele tragice ale cauzei și au evidențiat carența organizaționale și altele atribuibile instituțiilor publice, în special Ministerului Muncii și Afacerilor Sociale și comunei Laki. Guvernul este invitat să prezinte o copie a documentelor relevante.

5.

Reclamanții sunt invitați să indice relația cu copii lor respectivi printre cei paisprezece copii decedați la Casa de Copii Dzhurkovo.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă