CtEDO 08.09.2009 Auto

GUDEK ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
08.09.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
GUDEK ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 31552/07 prezentate de Mevlüt GÜDEK și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 8 septembrie 2009 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președintă, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, judecători; și Francoise Elens-Passos, asistentă de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 12 iulie 2007, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie FĂCÂND-O pe reclamanții, dl Mevlüt Güdek (născut în 1959), dl Mes. Șaziye Güdek (născută în 1961) și Neriman Y.L.D. Güdek (născută în 1987) și domnii Ayhan Güdek (născut în 1980) și Muammer Güdek (născut în 1992) sunt tatăl, mama, surorile și frații domnului Hac În iulie 2004, în timp ce a deținut serviciul militar obligatoriu la comanda jandarmeriei d'AkdaMadeni/Yozgat. Ei își au reședința în Ordu și sunt reprezentați în fața Curții de către domnul A. Bilgin, avocat la Ankara. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. În timpul serviciului său militar, Haci Güdek a început să sufere de o depresie atipică. La 1 martie 2004, a fost transferat la serviciul psihiatric de la spitalul militar din Kütahya, unde medicul a pus un diagnostic de tulburare de reținere a sângelui Între 4 și 8 iulie 2004, domnul Güdek a fost condus în mod repetat la spitalul militar din cauza unei înrăutățiri a stării sale de sănătate și a unei tulburări mentale însoțite de crize recurente. La 9 iulie 2004, în jurul orei 15:00, domnul Güdek s - a întors de la spital la garnizoană. La 20 iunie 2005, procurorul militar al lui Ankara, care a ajuns la concluzia că Hac a fost sinucis Güdek, a emis un ordin de nejudiciare. A se vedea art. 230 din Codul penal. Prin hotărârea din 3 mai 2006, Tribunalul Militar l-a condamnat pe sergentul M. Ö. pentru insuficiență de probe. În schimb, el l-a declarat vinovat pe sergentul F. Ç. de faptele reproșate și l-a condamnat la o pedeapsă de închisoare de 20 de zile cu suspendare. Reclamanții nu au formulat recurs împotriva acestei decizii. La 20 iulie 2005, reclamanții au atacat ordonanța de refuz. La o dată nespecificată, tribunalul a confirmat hotărârea atacată. La 15 noiembrie 2006, Curtea Administrativă a decis să acorde reclamanților o sumă totală de 13 500 de lire turce (TRL) (aproximativ 7 300 de euro la momentul faptelor) pentru daune materiale și morale. Aceasta a precizat că, în cazul în care, potrivit jurisprudenței sale bine stabilite, în cazul sinuciderii unui soldat, nu se putea acorda nici o despăgubire rudelor sale în lipsa unei abateri datorate administrației militare, administrația ar trebui, în schimb, să fie obligată să repare prejudiciul care a fost rezultatul neglijenței agentului său care nu a adoptat măsurile corespunzătoare pentru a preveni incidentul fatal. La 28 martie 2007, Curtea Administrativă a respins recursul în rectificarea hotărârii pronunțate de solicitanți. Dreptul și practica internă relevantă Dreptul și practica internă relevantă sunt dezvoltate în Hotărârile Salg Invocând art. 2 din Convenție, reclamanții susțin că Hac. Güdek s-a sinucis atunci când a fost responsabil pentru acest lucru. Înțeles că erau conștienți de starea de sănătate a dlui Güdek, ei reproșează autorităților militare că nu au luat măsurile necesare pentru a garanta dreptul la viață al soldatului. Invocând art. 6 din Convenție, ei susțin, de asemenea, că cauza lor nu a fost ascultată în mod echitabil de tribunalul militar care l-a achitat pe unul dintre cei doi sergenți recunoscuți ca responsabili de incident și condamnați cu suspendare pe al doilea. Reclamanții se plâng de încălcarea articolelor 2 și 6 din convenție, care se citesc astfel în partea lor relevantă în speță art. 2 Dreptul oricărei persoane la viață este protejat prin lege. (...)art. 6 Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă, publică și într-un termen rezonabil, a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege (...) În ceea ce privește chestiunea referitoare la art. 2, rezultă din jurisprudența constantă a Curții că, în cazul în care autoritățile naționale au constatat o încălcare și decizia lor constituie o redresare adecvată și suficientă a acestei încălcări, partea în cauză nu mai poate pretinde că este victimă în sensul articolului 34 din convenție (Eckle c. Germania, 15 În iulie 1982, §§ 64-70, seria A n 51. Curtea consideră, prin urmare, că statutul de victimă a unui reclamant poate depinde de dreptul la despăgubiri care i-a fost acordat la nivel național pentru situația de care acesta se plânge în fața Curții (Normann c. Danemarca (dec.), n 4704/98, 14 iunie 2001 și Jensen și Rasmussen c. Danemarca (dec.), 52620/99, 20 martie 2003), precum și faptul că autoritățile naționale au recunoscut, în mod explicit sau în esență, încălcarea Convenției. În cazul în care aceste două condiții sunt îndeplinite, natura subsidiară a mecanismului de protecție a Convenției împiedică examinarea de către Curte (Eckle, menționat anterior, §§ 69 și următoarele, Jensen c. Danemarca (dec.), 48470/99, 20 septembrie 2001 și Cataldo c. Italia (dec.), nr 45656/99, 3 iunie 2004). În speță, Curtea constată în primul rând că Tribunalul Militar a stabilit răspunderea penală a unui militar pentru neglijență în controlul accesului la muniie și că inculpaii nu au recurs la această decizie. În al doilea rând, aceasta observă că, după intentarea unei acțiuni în răspundere pentru administrația militară, i s-a alocat o compensație pentru repararea prejudiciilor cauzate de moartea apropiatului lor (Caraher c. Regatul Unit (dec.), nr. 24520/94, CEDH 2000-I, Hay c. Regatul Unit (dec.), nr. 41894/98, CEDH 2000-XI și Göktepe c. Turcia (dec.), nr. 64731/01, 26 aprilie 2005). Comisia consideră că suma acordată nu poate fi considerată nerațională și subliniază, de asemenea, că Înalta Curte Administrativă Militară a recunoscut în mod expres, în Hotărârea sa din 15 noiembrie 2006, răspunderea administrației militare în sinuciderea lui M. Güdek, care a avut loc la 9 iulie 2004, din cauza faptului că, deși informată de tulburările psihologice ale persoanei chemate, ea nu a manifestat o atenție deosebită pentru a-și garanta dreptul la viață. Astfel, Curtea consideră că a fost adusă o reținere adecvată încălcării suferite (Murillo Saldias și alții c. Spania (dec.), nr. 76973/01, 28 noiembrie 2006). În această privință, Curtea observă că, presupunând că această dispoziție este aplicabilă (Perez c. Franța [GC], n 47287/99, § 70-71, 12 februarie 2004), acesta este strâns legat de partea procedurală a articolului 2 din Convenție. Curtea ajunge la aceeași concluzie în ceea ce privește presupusa încălcare procedurală a articolului 6 din Convenție (a se vedea în același sens, Prin urmare, după decizia Înaltei Curți Administrative Militare, reclamanții nu mai pot pretinde că sunt victime ale încălcării dispozițiilor Convenției, în sensul art. 34 din Convenție. Prin urmare, cererea trebuie respinsă ca fiind vădit nefondată, în conformitate cu art. 34 și 35 alin. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2015-05-26
0,94
YEȘİLKAYA c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 47157/10 Elbeyi et Refika YEŞİLKAYA contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 26 mai 2015 en une chambre composée de : András Sajó, président, Işıl Karak
CtEDO 2019-03-05
0,93
TÜMKAYA c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 11915/12 Yusuf TÜMKAYA et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 5 mars 2019 en un comité composé de : Julia Laffranque, présidente, Stéphanie
CtEDO 2017-11-21
0,93
AYDOĞAN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 459/12 Mehmet AYDOĞAN et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 21 novembre 2017 en un comité composé de : Julia Laffranque, présidente, Jon Fr
CtEDO 2002-07-09
0,93
GÖKDOGAN contre la TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 39333/98 présentée par Kemal GÖKDOĞAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 9 juillet 2002 en une chambre composée de Sir
CtEDO 2012-02-14
0,93
TASTOP ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 23258/09 Hanım TAŞTOP et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 14 février 2012 en une chambre composée de : François
Sursă