"BLONDJE" v. THE NETHERLANDS
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
"BLONDJE" v. THE NETHERLANDS (CtEDO, 2009)
Reclamantul, cunoscut sub numele de „Blondje”, “NN cel 07” și “Nn.PI09.m.2008110101.1100”, susține că este un național olandez care s-a născut la o dată neespecificată în Țările de Jos. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl J. Hemeaar, un avocat care practică în Leiden. La 30 octombrie 2008, reclamantul a fost arestat pe suspect că a comis infracțiuni penale. Pentru că a refuzat să se identifice, el a fost reținut în conformitate cu art. 61a din Codul de Procedură Penală (Wetboek van Strafvordering) pentru a fi stabilită identitatea sa. La 31 octombrie 2008, el a fost eliberat și predat Poliției Extraterestre (Vreemdelingenpolitie), care l-a ținut (ofouding) în același scop, în conformitate cu art. 50 §§ 2 și 4 din Actul privind extraterestrii din 2000 (Vreemdelingenwet 2000). După prelungirea acestei măsuri de patruzeci și opt de ore, reclamantul a fost plasat în detenție extraterestară în vederea expulzării sale (Vreemdelingenbewaring). În cursul unui interviu cu Poliția Extraterestră la 3 noiembrie 2008, reclamantul a declarat că are cetățenie olandeză, dar că nu este pregătit să-și arate pașaportul sau un alt document de identitate – ambele deținute – pentru a-și dovedi cetățenia. La 5 noiembrie 2008, reclamantul a fost eliberat. Reclamantul a depus apeluri împotriva detenției sale, care au fost respinse de Curtea Regională (Rechtbank) din Haga, care a stat în Utrecht, prin decizia din 2 decembrie 2008. La 15 ianuarie 2009, Divizia de Jurisdicție Administrativă (Afdeling Bestuursrechtspraak) a Consiliului de Stat (Raad van State) a declarat un recurs suplimentar (hoger beroep) de către reclamant inadmisibil, susținând că nu a îndeplinit cerințele articolului 6 § 5 din Legea Administrativă Generală (Algemene Wet Bestuursrecht) prin neincluderea denumirii sale în avizul de recurs. Deoarece nici formularul de cerere, autoritatea de a acționa (care a fost semnată „X”) și documentele justificative nu conțin nici o mențiune a numelui reclamantului, reprezentantul reclamantului a fost solicitat la 9 martie 2009 să furnizeze Curții o copie a unui document de identitate valabil pentru clientul său, astfel cum legislația internă impune. În răspunsul său din 30 martie 2009, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că nu a fost disponibil niciun document de identitate valabil, subliniind că cazul în care se referă la detenția extraterestră și că legislația olandeză nu a solicitat depunerea unui document de identitate în astfel de cazuri. În plus, având în vedere tinerea reclamantului, nu a existat, de asemenea, nici o necesitate sau obligație de a deține un document care să-l permită să treacă granițele internaționale.