« Blondje » împotriva Țărilor de Jos

(...) ÎN FAVOAREA recurentului, alias " Blondje" mai exact, "n..PI09.m.20081101.1100," declară că este un resortisant olandez născut la o dată nespecificată în Țările de Jos. Acesta a fost reprezentat în fața Curții de către J. Hemelaar, avocat la Leiden. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Suspicios că a comis mai multe infracțiuni, reclamantul a fost arestat la 30 octombrie 2008 deoarece a refuzat să-și decline identitatea și a fost încarcerat în temeiul articolului 61a din Codul de procedură penală (Wetboek van Strafvordering), astfel încât identitatea sa să poată fi stabilită.

La 31 octombrie 2008, a fost eliberat și predat poliției străinilor (bueemdelingenpolitie), care l-a pus în detenție ( În același scop, în conformitate cu art. 50 alineatul (2) și art. 4 din Legea din 2000 privind străinii (Vreemdelingenwet 2000). Măsura a fost extinsă timp de 48 de ore, apoi reclamantul a fost plasat într-un centru de detenție pentru străini pentru a fi expulzat. În timpul unui interviu cu poliția străinilor la data de 3 noiembrie 2008, la data de declarație a deține cetățenia olandeză, dar nu a fost dispus să-și prezinte pașaportul sau un alt document de identitate La 15 ianuarie 2009, secțiunea de judecată administrativă (Afdeling Bestuursrechtspraak) a Consiliului de Stat (Raad van State) a declarat o altă acțiune (hoger Beroep) ) reclamantului inadmisibil, … La 9 martie 2009, reprezentantul reclamantului a fost invitat să transmită Curții o copie a unui document de identitate valabil al clientului său, în conformitate cu dreptul intern.

În răspunsul său din 30 martie 2009, reprezentantul reclamantului a indicat Curții că nu putea fi furnizat niciun document de identitate, subliniind că cauza privește deținerea unui străin și că dreptul olandez nu solicita prezentarea unui document de identitate în astfel de cazuri. Avocatul a adăugat că, având în vedere vârsta tânără a reclamantului, nu există nicio necesitate sau obligație pentru el de a fi în posesia unui document care să îi permită să treacă granița. GRIFS Reclamantul susține că menținerea sa în detenție de către poliția străinilor a încălcat drepturile sale în temeiul articolului 5 din Convenție și se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 6 din Convenție, că nu a beneficiat de un proces echitabil.

În cele din urmă, invocând art. 14 din Convenție, acesta a declarat că a fost victima discriminării. Recurentul ridică obiecțiuni în temeiul articolelor 5, 6 și 14 din convenție pe baza deciziilor de a-l pune în detenție în temeiul Legii din 2000 privind străinii. Curtea arată că nu a fost comunicată identitatea reclamantului. Nici unul dintre formularele sau documentele prezentate în fața sa nu face referire la numele persoanei vizate, care este desemnat numai prin termenii NN cel 07 mai mult decât atât, sau Nn.PI09.m.20081101.1100 În consecință, aceaceasta este inadmisibilă în temeiul art. 35 alin. (2) lit. (a) și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4) din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă.

(...) EN FAIT Le requérant, alias « Blondje », « NN cel 07 » ou encore « Nn.PI09.m.20081101.1100 ») déclare être un ressortissant néerlandais né à une date non précisée aux Pays-Bas. Il a été représenté devant la Cour par M e J. Hemelaar, avocat à Leiden. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Soupçonné d’avoir commis plusieurs infractions, le requérant fut arrêté le 30 octobre 2008. Ayant refusé de décliner son identité, il fut incarcéré en vertu de l’article 61a du code de procédure pénale ( Wetboek van Strafvordering ) afin que son identité puisse être établie.

Le 31 octobre 2008, il fut libéré et remis à la police des étrangers ( vreemdelingenpolitie ), qui le mit en détention ( ophouding ) dans le même but, en application de l’article 50 §§ 2 et 4 de la loi de 2000 sur les étrangers ( Vreemdelingenwet 2000). La mesure fut étendue pendant quarante-huit heures, puis le requérant fut placé dans un centre de rétention pour étrangers en vue d’être expulsé. Au cours d’un entretien avec la police des étrangers le 3 novembre 2008, l’intéressé déclara posséder la nationalité néerlandaise, mais n’être pas disposé à présenter son passeport ou un autre document d’identité – qu’il affirmait avoir en sa possession – afin de prouver sa nationalité. Le 5 novembre 2008, il fut relâché.

Le requérant introduisit des recours pour contester sa mise en détention, qui furent rejetés le 2 décembre 2008 par le tribunal d’arrondissement ( rechtbank ) de la Haye, siégeant à Utrecht. Le 15 janvier 2009, la section du contentieux administratif ( Afdeling Bestuursrechtspraak ) du Conseil d’Etat ( Raad van State ) déclara un autre recours ( hoger beroep ) du requérant irrecevable, estimant qu’il ne remplissait pas les conditions posées par l’article 6 § 5 de la loi générale sur le droit administratif ( Algemene Wet Bestuursrecht ) puisque le nom de l’intéressé ne figurait pas dans la déclaration de recours.

B. Les faits postérieurs à l’introduction de la requête Etant donné que ni le formulaire de requête, ni le pouvoir (signé « X ») ni les documents à l’appui de la requête ne mentionnaient le nom du requérant, le représentant de celui-ci fut invité le 9 mars 2009 à transmettre à la Cour une copie d’un document d’identité en cours de validité de son client, conformément au droit interne. Dans sa réponse du 30 mars 2009, le représentant du requérant indiqua à la Cour qu’aucun document d’identité ne pouvait être fourni, soulignant que l’affaire concernait la détention d’un étranger et que le droit néerlandais ne demandait pas la présentation d’un document d’identité en pareil cas. L’avocat ajoutait que, eu égard au jeune âge du requérant, il n’y avait aucune nécessité ou obligation pour lui d’être en possession d’un document lui permettant de franchir les frontières.

GRIEFS Le requérant soutient que son maintien en détention par la police des étrangers a emporté violation de ses droits au titre de l’article 5 de la Convention. Il se plaint également au regard de l’article 6 de la Convention de ne pas avoir bénéficié d’un procès équitable. Enfin, invoquant l’article 14 de la Convention, il dit avoir été victime de discrimination. EN DROIT Le requérant soulève des griefs au regard des articles 5, 6 et 14 de la Convention à raison des décisions de le mettre en détention en vertu de la loi de 2000 sur les étrangers. La Cour relève que l’identité du requérant n’a pas été communiquée.

Aucun des formulaires ou documents produits devant elle ne fait mention du nom de l’intéressé, qui est désigné seulement par les termes « Blondje », « NN cel 07 » ou « Nn.PI09.m.20081101.1100 ». De plus, le pouvoir qui a été soumis est signé de la lettre « X ». Dès lors, étant donné que le dossier de l’affaire ne comporte aucune information de nature à permettre à la Cour d’identifier le requérant, la requête doit être considérée comme anonyme ( X c. Irlande , n o 361/58, décision de la Commission du 1 er septembre 1958, non publiée). En conséquence, elle est irrecevable en application de l’article 35 § 2 a) et doit être rejetée conformément à l’article 35 § 4. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable.