OSMANOV v. AZERBAIJAN
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
OSMANOV v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2009)
Reclamantul, dl Bakhtiyar Osmanov, este un național azerian și israelian care s-a născut în 1952 și trăiește în Baku. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl I. Aliyev, un avocat practicant în Baku. Guvernul azerian („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Ç. Asgarov. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 ianuarie 2002, reclamantul a încheiat un acord de investiții cu M., un reprezentant al societății de răspundere limitată RMB („RMB”). Potrivit informațiilor furnizate reclamantului de M., RMB a fost o filială a Teletrade D.J. International Consulting Ltd („Teletrade”), o societate internațională de investiții și de stoc-trading din Hong Kong. De asemenea, a susținut că este un reprezentant oficial al Teletradei în Azerbaidjan. Reclamantul a investit 29.993 dolari SUA (USD). În schimb, i s-a promis un profit ridicat din operațiunile internaționale de schimb de valori să fie efectuat de distribuitorii RMB. În august 2002, reclamantul a fost informat că toți banii pe care i-a investit au fost pierduti datorită achizițiilor de tranzacționare de stocuri care nu au avut succes. Reclamantul a cerut rapoarte financiare care dovedesc acest lucru, dar nu i-au fost puse la dispoziție. Reclamantul a luat o acțiune împotriva M., RMB și Teletrade, cerând compensații pentru prejudiciu material și morale. La 19 martie 2003, Tribunalul de district Khojaly a respins cererea, declarând că RMB și M. personal, nu a putut fi considerat responsabil pentru pierderea banilor reclamantului deoarece contractul a fost încheiat oficial între reclamant și Teletrade. Potrivit termenilor contractuali, toate litigiile trebuiau rezolvate în temeiul legii Hong Kong. Curtea a recomandat reclamantului să depună un proces împotriva Teletradei din Hong Kong. Reclamantul a depus un recurs. La 3 iunie 2003, Curtea de Apel a pronunțat o hotărâre interimar (qṣrardad) care a ordonat Procurorului din orașul Baku să investigheze dacă acțiunile RMB și M. personal, au implicat orice element al infracțiunilor penale, cum ar fi fraudă, afaceri ilegale, publicitate falsă și falsificarea sigiliilor și a documentelor oficiale. Curtea de Apel a rămas la procedura civilă în așteptarea încheierii anchetei penale. La 3 februarie 2004, Procurorul din orașul Baku a refuzat să invoce proceduri penale, constatand că această chestiune nu a susținut probleme în temeiul dreptului penal. Această decizie a fost susținută la 8 aprilie 2004 și 12 mai 2004 de Curtea de district Sabail și, respectiv, de Curtea de Apel. După aceea, Curtea de Apel a reluat procedura civilă suspendată. În urma unei examinări de experți ordonate de instanță, s-a stabilit că anumite documente referitoare la tranzacția reclamantului și la acordurile de parteneriat dintre RMB și Teletrade au fost falsificate. La 17 martie 2005, Curtea de Apel a anulat hotărârea Tribunalului de district Khojaly din 19 martie 2003. Curtea a constatat că, în momentul respectiv, RMB nu a fost înființată în mod corespunzător ca entitate juridică în Azerbaidjan, că Teletrade nu are filiale în Azerbaidjan, că documentele „partnership” dintre RMB și Teletrade sunt false și că presupusele sigilii oficiale ale Teletrade utilizate în acordul de investiții semnat cu reclamantul sunt, de asemenea, false. Curtea a susținut parțial cererea reclamantului, ordonând ca M. să-l compenseze pentru prejudiciu material în valoare de 29.993 USD. Curtea a respins cererea reclamantului pentru prejudiciu moral. Hotărârea Curții de Apel din 17 martie 2005 a devenit operativă imediat după livrarea sa. La 1 aprilie 2005, Curtea de Apel a emis o scrisoare de execuție a hotărârii. Atât reclamantul și M. La 22 iulie 2005, Curtea Supremă a susținut hotărârea. La 6 septembrie 2005, Procurorul din orașul Baku a instituit o procedură penală pentru falsificarea documentelor de către RMB. În urma procedurii de aplicare a procedurii de executare, departamentul Nasimi de ofițeri de aplicare a măsurilor aferente diverselor autorități publice, inclusiv biroul de înregistrare a inventorizării tehnice și a drepturilor de proprietate din orașul Baku, Ministerul Afacerilor Interne și Comitetul de Stat pentru gestionarea proprietăților de stat, cerând informații privind proprietatea M... Cu toate acestea, în conformitate cu scrisorile respective din 1 iunie, 13 iulie și 26 decembrie 2005 ale autorităților publice menționate mai sus, M. nu a deținut niciun bun în Azerbaidjan. În plus, s-a stabilit că M. nu a avut o reședință permanentă în Azerbaidjan și, conform declarației tatălui său, a fost în străinătate din iulie 2004. La cererea Departamentului Nasim de Ofițeri de Execuție, la 20 decembrie 2006 M. a fost răspândit în absență de către Curtea de District Nasim în temeiul articolului 313 (neexecuție a hotărârilor judecătorești) din Codul de infracțiuni administrative din cauza continuării neexecuției hotărârii din 17 martie 2005. Potrivit informațiilor furnizate de Guvern, hotărârea a fost executată integral la 28 februarie 2007 și reclamantul a primit 29.993 USD.