CASE OF AKHUNDOV v. AZERBAIJAN
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Enforcement proceedings;Article 6-1 - Access to court);Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property (Article 1 para. 1 of Protocol No. 1 - Peaceful enjoyment of possessions)
CASE OF AKHUNDOV v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2011)
Reclamantul s-a născut în 1951 și trăiește în Baku. Reclamantul a lucrat ca inspector la Departamentul de Audit al Baku (Bakıșþhęri üzrŏNṭzarṭt-Tṣftiș İdarćsi - „departamentul” al Ministerului Finanțelor (“ Ministerul”). La 1 mai 1997, reclamantul a fost respins din slujba sa printr-o ordonare a Ministerului pentru performanța de lucru nesatisfăcută. Prin hotărârea din 23 februarie 1998, Curtea de district Sabayil a permis cererea reclamantului, care a ordonat reintegrarea sa în slujba sa anterioară. În plus, instanța a ordonat Ministerului să plătească reclamantului salariul său nejustificat într-o sumă neespecificată pentru perioada cuprinsă între 1 mai 1997 (data concedierii) și 23 februarie 1998 (data eliberării hotărârii). Nu s-au interzis apeluri împotriva hotărârii din 23 februarie 1998 în termenele prevăzute de lege și, în conformitate cu legislația internă în vigoare la momentul material, aceasta a intrat în vigoare juridică la zece zile de la livrarea sa. În ciuda numeroaselor cereri ale reclamantului și a faptului că scrisoarea execuției a fost trimisă de mai multe ori Ministerului pentru execuție, autoritățile competente nu au luat nicio măsură pentru aplicarea hotărârii. Prin scrisoarea din 18 ianuarie 2000, Ministerul a informat reclamantul că, după reorganizarea Ministerului, Departamentul a fost abolit printr-un ordin intern din 28 ianuarie 1999 al Ministerului și că, prin urmare, nu a fost posibil să-l reintroducă în slujba sa anterioară. 10. La 14 noiembrie 2002, reclamantul a depus o acțiune împotriva Ministerului, cerând compensații pentru neexecuție a hotărârii din 23 februarie 1998. La 17 ianuarie 2003, Curtea de district Nasim a pronunțat o hotărâre în favoarea reclamantului. Curtea a remarcat că hotărârea din 23 februarie 1998 era încă în vigoare și a atribuit reclamantului 4.704.000 de manaturi vechi azerbaiyane (AZM, aproximativ 920 euro (EUR)) ca salariu nerambursat calculat între 23 februarie 1998 și 17 ianuarie 2003 (data eliberării acestei hotărâri). Această sumă a fost calculată pe baza salariului mediu anterior al reclamantului. 11. La 17 februarie 2003, reclamantul a apelat împotriva hotărârii din 17 ianuarie 2003, cerând o compensație mai mare. Între timp, rezultă din dosarul că Ministerul a solicitat Curții de Apel să suspende procedurile din cauza recursului de casă a Ministerului depus în fața Curții Supreme împotriva hotărârii din 23 februarie 1998. Prin hotărârea din 10 mai 2006, Curtea de Apel a menținut hotărârea Tribunalului de Primă Instanță, menționând că suma compensației a fost calculată corect. La 15 martie 2007, Curtea Supremă a susținut hotărârea Curții de Apel. 13. La 28 ianuarie 2009, hotărârea din 17 ianuarie 2003 a fost executată și reclamantul a primit suma atribuită prin hotărâre (aproximativ 920). 14. La 8 aprilie 2009, Ministerul a executat hotărârea din 23 februarie 1998: reclamantul a fost reintegrat în postul său anterior și o sumă de AZN 9.155.12 (aproximativ 9.063) a fost plătită ca compensație pentru câștigurile pierdute, în plus față de compensarea acordată de hotărârea din 17 ianuarie 2003.