LOSHCHILIN v. RUSSIA

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 14305/03 de către Igor Leonidovich LOSHCHILIN împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 17 septembrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nina Vajić, Președintele, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 11 aprilie 2003, după ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Igor Leonidovich Loshchilin, este un cetățean rus care s-a născut în 1961. El este în prezent condamnat la închisoare în orașul Novoulyanovsk. Guvernul contestat (“ Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La începutul anului 2002, procedurile penale au fost introduse împotriva reclamantului cu suspiciune de trafic ilegal de droguri. La 1 aprilie 2002, Curtea Zasviyashskiy din orașul Ulyanovsk a examinat cazul său, l-a considerat vinovat și l-a condamnat la șapte ani și șase luni de închisoare pentru traficul de droguri. Având în vedere avizul avocatului său, reclamantul nu a reușit să aducă o procedură de recurs în ceea ce privește hotărârea. Mai târziu, în mai multe ocazii, el a încercat fără succes să instituie o procedură de control în legătură cu hotărârea. Se pare că, la mijlocul lunii aprilie 2002, autoritățile au introdus noi proceduri împotriva reclamantului cu privire la suspiciunile de trafic de droguri, de această dată într-un grup organizat. La 16 septembrie 2002, cazul reclamantului și alți nouă co Acuzatul a fost examinat de Curtea de District Leninskiy din orașul Ulyanovsk. Curtea a constatat că reclamantul a fost vinovat de vânzarea de droguri. Având în vedere condamnarea anterioară, reclamantul a fost condamnat cumulativ la treisprezece ani de închisoare. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii la Curtea Regională. La 29 ianuarie 2003, Curtea regională a susținut condamnarea în primă instanță. Curtea a respins recursul reclamantului, după ce a declarat că condamnarea a fost legală, justificată și confirmată de organismul de probe colectat în cursul anchetei și examinat în cadrul procesului. La 19 iunie 2003, un judecător al Curții Regionale a examinat și respins o cerere a reclamantului de supraveghere în acest sens. Reclamantul susține că a dezvoltat un ulcer de stomac din cauza procedurii penale împotriva lui. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că cele două condamnații sale au fost nedreptate, că cazurile împotriva acestuia au fost fabricate și că a dezvoltat un ulcer de stomac ca urmare a procedurii și a detenției. În baza articolelor 5 și 6 din Convenție, reclamantul s-a plâns de cele două condamnații. În ceea ce privește al doilea set de proceduri, el a criticat evaluarea probelor din cauza instanțelor și faptul că nu a putut participa în mod corespunzător la proceduri în ceea ce privește dovezile furnizate de cei doi martori cheie împotriva lui, K. și P... La 20 mai 2008, președintele a anunțat cererea guvernului contestat în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul de procedură. Guvernul a prezentat observațiile lor cu privire la admisibilitatea și meritul cazului la 12 septembrie 2008. Prin scrisoarea din 16 septembrie 2008, reclamantul a fost solicitat să prezinte, până la 18 noiembrie 2008, observațiile sale cu privire la observațiile guvernului. Având în vedere că reclamantul nu a răspuns, prin scrisoarea din 26 ianuarie 2009, trimisă prin corespondență înregistrată, a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa, în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că un reclamant nu intenționează să persecute cererea. Curtea constată că, în ciuda scrisorilor Curții din 16 septembrie 2008 și 26 ianuarie 2009, reclamantul nu și-a prezentat observațiile ca răspuns la cele ale Guvernului și nici nu a formulat alte argumente Curții. În acest context, Curtea consideră că reclamantul a pierdut interesul în urmărirea cererii. Curtea constată că nu există motive privind respectarea drepturilor omului care justifică examinarea în continuare a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să scoată aplicarea din lista de cazuri. André Wampach Nina Vajić Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 14305/03

by Igor Leonidovich LOSHCHILIN

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 17

September 2009 as a Chamber composed of:

Nina Vajić,

President,

Anatoly Kovler,

Elisabeth Steiner,

Khanlar Hajiyev,

Dean Spielmann,

Sverre Erik Jebens,

Giorgio Malinverni,

judges,

and André Wampach,

Deputy Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 11 April 2003,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Igor Leonidovich Loshchilin, is a Russian national who was born in 1961. He is currently serving a sentence of imprisonment in the town of Novoulyanovsk. The respondent Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

In early 2002 criminal proceedings were brought against the applicant on suspicion of illicit drug trafficking.

On 1 April 2002 the Zasviyashskiy District Court of the town of Ulyanovsk examined his case, found him guilty and sentenced him to seven years and six months of imprisonment for drug trafficking.

Acting on the advice of his counsel, the applicant failed to bring appeal proceedings in respect of the judgment. Later, on several occasions he unsuccessfully tried to institute supervisory review proceedings in connection with the judgment.

In appears that in mid-April 2002 the authorities brought further proceedings against the applicant on suspicion of drug trafficking, this time in an organised group.

On 16 September 2002 the case of the applicant and nine other co

‑

accused was examined by the Leninskiy District Court of the town of Ulyanovsk. The court found the applicant guilty of selling drugs. In view of his past sentence, the applicant was sentenced cumulatively to thirteen years of imprisonment.

The applicant appealed against the judgment to the Regional Court.

On 29 January 2003 the first instance conviction was upheld by the Regional Court. The court rejected the applicant’s appeal, having stated that the conviction was lawful, justified and confirmed by the body of evidence collected during the investigation and examined at the trial.

On 19 June 2003 a judge of the Regional Court examined and rejected a request by the applicant for supervisory review in this respect.

The applicant alleges that he has developed a stomach ulcer because of the criminal proceedings against him.

COMPLAINTS

1.

The applicant complained under Article 3 of the Convention that his two convictions had been unjust, that the cases against him had been fabricated and that he had developed a stomach ulcer as a result of the proceedings and detention.

2.

Relying on Articles 5 and 6 of the Convention, the applicant complained about his two convictions. As regards the second set of proceedings, he criticised the courts’ assessment of the evidence in the cases and the fact that he could not properly participate in the proceedings in so far as the evidence given by the two key witnesses against him, K. and P., was concerned.

THE LAW

On 20 May 2008 the President gave notice of the application to the respondent Government under Rule 54 § 2 (c) of the Rules of Court. The Government submitted their observations on the admissibility and merits of the case on 12 September 2008.

By letter of 16 September 2008 the applicant was requested to submit, by 18

November 2008, his comments on the Government’s observations.

As the applicant had not replied, by letter of 26 January 2009, sent by registered mail, his attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court can strike a case out of its list where the circumstances lead to the conclusion that an applicant does not intend to pursue the application.

The Court notes that, despite the Court’s letters of 16 September 2008 and 26 January 2009, the applicant has not submitted his observations in reply to those of the Government. Nor has he made any other submissions to the Court.

Against this background, the Court considers that the applicant has lost interest in pursuing the application. The Court finds no reasons concerning respect for human rights warranting the further examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

André Wampach

Nina Vajić

Deputy Registrar

President