CASE OF TALABER v. HUNGARY

Reclamantul s-a născut în 1953 și trăiește în Budapesta. În noiembrie 2003 Procurorul public din districtul I/XII din Budapesta a acuzat reclamantul de conduită dezordonată și vandalism, pedepsit cu trei ani de închisoare. Curtea Centrală din Budapesta a avut audieri la 22 ianuarie, 28 martie și 28 aprilie 2004. În ultima dată a constatat că reclamantul a fost vinovat de vandalism și i-a amendat 90.000 de forinti maghiari (HUF) (aproximativ 337 euro (EUR). Curtea de District se bazează pe dovezi documentare, opinia unui expert și mărturia martorilor și a reclamantului. Reclamantul a apelat, cerând achitarea pe baza faptului că hotărârea a fost nefondată și a solicitat instanței să desfășoare o audiere publică.

Procurorul-șef din Budapesta a apelat și a solicitat instanței să anuleze hotărârea de primă instanță și să trimită cazul Curții de District din cauza deficiențelor în constatarea faptelor. Curtea Regională de Budapesta a notificat avocatul reclamantului că va determina apelul în camera. În răspuns, avocatul a prezentat argumente suplimentare și a cerut din nou instanței să organizeze o audiere publică. 10. La 7 aprilie 2005, Curtea Regională a avut o sesiune în camera și a susținut condamnarea reclamantului. Curtea regională a analizat integralitatea procedurii și a stabilit licența lor, în plus, a considerat că constatările de fapt de către instanța de primă instanță nu au fost nefondate în sensul articolului 351 alineatul (2) din Noul Cod de procedură penală și, prin urmare, au fost adecvate pentru o reexaminare a apelurilor fără a lua dovezi suplimentare.

12. Cu toate acestea, Curtea Regională, care se bazează pe dosarul existent, a modificat concluziile de fapt stabilite de instanța de primă instanță, care se bazează pe faptele modificate. 13. Legea nr. XIX din 1998 privind noul cod de procedură penală prevede, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „... (3) Un recurs poate face obiectul unor întrebări de fapt sau de drept.” (1) Curtea de a doua instanță își bazează hotărârea pe faptele stabilite de instanța de primă instanță, cu excepția cazului în care hotărârea de primă instanță este nefondată… (2) Hotărârea de primă instanță este nefondată dacă: a) faptele nu au fost examinate; b) instanța de primă instanță nu a reușit să stabilească faptele sau constatările de fapt sunt deficiente; c) constatările de fapt sunt în contradicție cu conținutul documentelor; d) instanța de primă instanță a obținut concluzii incorecte din concluziile de fapt cu privire la un alt fapt.

„... (2) Pentru a elimina nefondarea hotărârii de primă instanță, se pot lua dovezi în cazul în care constatările de fapt nu au fost stabilite sau sunt deficiente… în cadrul unei audieri.” (1) În termen de 30 de zile de la primirea dosarului, președintele comitetului responsabil programează, pentru a face față unui apel, deliberări în camera (tanácsülés), o sesiune publică (nyilvános ülés) sau o audiere (tárgyalás)… ” (1) Curtea de a doua instanță organizează o sesiune publică, în cazul în care – hotărârea din prima instanță care este nefondată – constatările complete și/sau corecte de fapt pot fi stabilite din conținutul dosarului sau prin tragerea de concluzii factuale, sau dacă acuzatul trebuie să fie auzit pentru a clarifica circumstanțele relevante pentru impunerea sentinței.

(2) Curtea de a doua instanție va convoca la sesiunea publică persoanele ale căror audiere consideră necesară ...” (1) Curtea de a doua instanție informează procurorul public și – dacă nu sunt convocate – ... inculpatul și avocatul său al sesiunii publice… ” (2) Pentru a obține dovezi, o audiere (tárgyalás) ... „(1) Hotărârea finală a instanței cu privire la fond este susceptibilă unei revizuiri [Curtea Supremă] (felülvizsgálat) dacă ... c) hotărârea a fost adoptată printre nereguli procedurale în sensul punctului 373 alineatul (1) paragrafele II-IV.”

5. The applicant was born in 1953 and lives in Budapest. 6. In November 2003 the Budapest I/XII District Public Prosecutor charged the applicant with disorderly conduct and vandalism, punishable by three years of imprisonment. 7. The Budapest Central District Court held hearings on 22 January, 28 March and 28 April 2004. On the latter date it found the applicant guilty of vandalism and fined him 90,000 Hungarian forints (HUF) (approximately 337 euros (EUR)). The District Court relied on documentary evidence, the opinion of an expert, and the testimony of witnesses and the applicant. 8. The applicant appealed, seeking acquittal on the ground that the judgment was ill-founded, and requested the court to hold a public hearing.

The Budapest Chief prosecutor also appealed, and requested the court to quash the first-instance judgment and remit the case to the District Court because of shortcomings in the finding of facts. 9. The Budapest Regional Court notified the applicant’s lawyer that it would determine the appeal sitting in camera. In reply, the lawyer put forward supplementary arguments and again requested the court to hold a public hearing. 10. On 7 April 2005 the Regional Court held a session in camera and upheld the applicant’s conviction. The applicant, his lawyer and the prosecutor were absent. 11. The Regional Court reviewed the entirety of the proceedings and established their lawfulness. Furthermore, it considered that the findings of fact by the first-instance court were not ill-founded within the meaning of section 351(2) of the New Code of Criminal Procedure, and were thus suitable for an appellate review without taking further evidence.

12. However, the Regional Court, relying on the existing case file, modified the findings of fact as established by the first-instance court. When delivering its judgement, it relied on the modified facts. 13. Act no. XIX of 1998 on the [New] Code of Criminal Procedure provides, in so far as relevant, as follows: “... (3) An appeal may concern questions of fact or law.” “(1) The second-instance court shall base its decision on the facts as established by the first-instance court unless the first-instance judgment is ill-founded…

(2) The first-instance judgment is ill-founded if: a) the facts have not been explored; b) the first-instance court has failed to establish the facts or the findings of fact are deficient; c) the findings of fact are in contradiction with the contents of the documents; d) the first-instance court has drawn incorrect conclusions from the findings of fact in regard to a further fact.” “... (2) In order to eliminate the ill-foundedness of the first-instance judgment, evidence may be taken if the findings of fact have not been established or are deficient. Evidence shall be taken ... at a hearing.” “(1) Within 30 days of receiving the file, the president of the panel in charge shall schedule, in order to deal with an appeal, deliberations in camera (tanácsülés), a public session (nyilvános ülés) or a hearing (tárgyalás)…

” “(1) The second-instance court shall hold a public session, if – the first-instance judgment being ill-founded – the complete and/or correct findings of fact may be established from the contents of the file or through drawing factual conclusions, or if the defendant must be heard in order to clarify the circumstances relevant for imposing the sentence. (2) The second-instance court shall summon to the public session those persons whose hearing it deems necessary ...” “(1) The second-instance court shall notify the public prosecutor and – if they are not summoned -– ... the defendant and his lawyer of the public session… ” “(2) In order to take evidence, a hearing (tárgyalás) ... shall be scheduled.” “(1) The court’s final decision on the merits is susceptible to a [Supreme Court] review (felülvizsgálat) if ... c) the decision has been adopted amidst procedural irregularities within the meaning of section 373(1) subparagraphs II to IV.”