CtEDO 29.09.2009 Auto

CASE OF SANDOR LAJOS KISS v. HUNGARY

RESPONDENT
HUN
HOTĂRÂRE
29.09.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Remainder inadmissible;Violation of Art. 6-1+6-3-c;Non-pecuniary damage - award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF SANDOR LAJOS KISS v. HUNGARY (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1976 și trăiește în Vác. În ianuarie 2002, Curtea Centrală de District Pest a constatat că reclamantul, un infractor recidivist, a fost vinovat de tentativă de șantaj și de jefuire și l-a condamnat la opt ani de închisoare. La recurs, Curtea Regională de la Budapesta, la 15 mai 2003, a redefinit acțiunile sale ca infracțiuni de „a lua legea în propriile mâini”, a încercat o agresiune agravată și o încălcare a libertății personale, dar și-a redus condamnarea la cinci ani de închisoare. În februarie 2003 reclamantul a fost acuzat de agresiune agravată. În cadrul procedurii care au urmat, reclamantul a fost asistat de avocatul de apărare desemnat de instanță. După organizarea de trei audieri, Curtea Centrală de District de Pest a constatat că reclamantul a fost vinovat la 26 februarie 2004. Curtea de District a luat în considerare protracția procedurii ca factor de atenuare și l-a condamnat la patru ani de închisoare. Curtea de District s-a bazat pe dovezi documentare, pe opinia unui expert medical forense și pe mărturia mai multor martori, precum și a reclamantului. Reclamantul a apelat, cerând achitarea pe motiv că hotărârea a fost nefondată. Curtea regională de Budapesta a anunțat avocatul reclamantului că va determina apelul la deliberări în camera. În răspuns, avocatul și-a prezentat argumentele în detaliu și a cerut instanței să organizeze o audiere publică. El a afirmat că instanța ar trebui să audă alte martori pentru a stabili pe deplin faptele. 10. La 1 februarie 2005, Curtea Regională a organizat deliberații în camera și a susținut condamnarea reclamantului. Reclamantul, avocatul său și acuzațiile nu au fost prezente. Curtea regională a analizat integralitatea procedurii și a susținut licența acestora. În plus, a considerat că concluziile de fapt de către instanța de primă instanță nu au fost nefondate în sensul articolului 351 alineatul (2) din noul Cod de procedură penală și, prin urmare, au fost adecvate pentru a apela la reexaminare fără a lua dovezi suplimentare. Această analiză a permis instanței să desfășoare deliberări în camera, în conformitate cu art. 360 alin. (1) din Codul de Procedură Penală, fără participarea fie la apărare, fie la urmărire penală. 11. Legea nr. XIX din 1998 privind noul Cod de Procedură Penală prevede, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „... (3) Un recurs poate face obiectul unor întrebări de fapt sau de drept.” (1) Curtea de a doua instanță își bazează hotărârea pe faptele stabilite de instanța de primă instanță, cu excepția cazului în care hotărârea de primă instanță este nefondată.... (2) Hotărârea de primă instanță este nefondată dacă: a) faptele nu au fost examinate; b) instanța de primă instanță nu a reușit să stabilească faptele sau constatările de fapt sunt deficiente; c) constatările de fapt sunt în contradicție cu conținutul documentelor; d) instanța de primă instanță a obținut concluzii incorecte din concluziile de fapt cu privire la un alt fapt. „... (2) Pentru a elimina nefondarea hotărârii de primă instanță, se pot lua dovezi în cazul în care constatările de fapt nu au fost stabilite sau sunt deficiente. ... în cadrul unei audieri.” (1) În termen de 30 de zile de la primirea dosarului, președintele comitetului responsabil programează, pentru a face față unui apel, deliberări în camera (tanácsülés), o sesiune publică (nyilvános ülés) sau o audiere (tárgyalás). ...” (1) Curtea de a doua instanță organizează o sesiune publică, în cazul în care – hotărârea din prima instanță care este nefondată – constatările complete și/sau corecte de fapt pot fi stabilite din conținutul dosarului sau prin tragerea de concluzii factuale, sau dacă acuzatul trebuie să fie auzit pentru a clarifica circumstanțele relevante pentru impunerea sentinței. (2) Curtea de a doua instanție va convoca la sesiunea publică persoanele ale căror audiere consideră necesară ...” (1) Curtea de a doua instanție informează procurorul public și – dacă nu sunt convocate – ... inculpatul și avocatul său al sesiunii publice. ...” (2) Pentru a obține dovezi, o audiere (tárgyalás) ... „(1) Hotărârea finală a instanței cu privire la fond este susceptibilă unei revizuiri [Curtea Supremă] (felülvizsgálat) dacă ... c) hotărârea a fost adoptată printre nereguli procedurale în sensul punctului 373 alineatul (1) paragrafele II-IV.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă