Sandor Lajos Kiss împotriva Ungariei

Reclamantul s-a născut în 1976 și trăiește în Vác. În ianuarie 2002, Curtea Centrală de District Pest a constatat că reclamantul, un infractor recidivist, a fost vinovat de tentativă de șantaj și de jefuire și l-a condamnat la opt ani de închisoare. La recurs, Curtea Regională de la Budapesta, la 15 mai 2003, a redefinit acțiunile sale ca infracțiuni de „a lua legea în propriile mâini”, a încercat o agresiune agravată și o încălcare a libertății personale, dar și-a redus condamnarea la cinci ani de închisoare. În februarie 2003 reclamantul a fost acuzat de agresiune agravată. În cadrul procedurii care au urmat, reclamantul a fost asistat de avocatul de apărare desemnat de instanță. După organizarea de trei audieri, Curtea Centrală de District de Pest a constatat că reclamantul a fost vinovat la 26 februarie 2004. Curtea de District a luat în considerare protracția procedurii ca factor de atenuare și l-a condamnat la patru ani de închisoare.

Curtea de District s-a bazat pe dovezi documentare, pe opinia unui expert medical forense și pe mărturia mai multor martori, precum și a reclamantului. Reclamantul a apelat, cerând achitarea pe motiv că hotărârea a fost nefondată. Curtea regională de Budapesta a anunțat avocatul reclamantului că va determina apelul la deliberări în camera. În răspuns, avocatul și-a prezentat argumentele în detaliu și a cerut instanței să organizeze o audiere publică. El a afirmat că instanța ar trebui să audă alte martori pentru a stabili pe deplin faptele. 10. La 1 februarie 2005, Curtea Regională a organizat deliberații în camera și a susținut condamnarea reclamantului. Reclamantul, avocatul său și acuzațiile nu au fost prezente.

Curtea regională a analizat integralitatea procedurii și a susținut licența acestora. În plus, a considerat că concluziile de fapt de către instanța de primă instanță nu au fost nefondate în sensul articolului 351 alineatul (2) din noul Cod de procedură penală și, prin urmare, au fost adecvate pentru a apela la reexaminare fără a lua dovezi suplimentare. Această analiză a permis instanței să desfășoare deliberări în camera, în conformitate cu art. 360 alin. (1) din Codul de Procedură Penală, fără participarea fie la apărare, fie la urmărire penală. 11. Legea nr. XIX din 1998 privind noul Cod de Procedură Penală prevede, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „... (3) Un recurs poate face obiectul unor întrebări de fapt sau de drept.” (1) Curtea de a doua instanță își bazează hotărârea pe faptele stabilite de instanța de primă instanță, cu excepția cazului în care hotărârea de primă instanță este nefondată…

(2) Hotărârea de primă instanță este nefondată dacă: a) faptele nu au fost examinate; b) instanța de primă instanță nu a reușit să stabilească faptele sau constatările de fapt sunt deficiente; c) constatările de fapt sunt în contradicție cu conținutul documentelor; d) instanța de primă instanță a obținut concluzii incorecte din concluziile de fapt cu privire la un alt fapt. „... (2) Pentru a elimina nefondarea hotărârii de primă instanță, se pot lua dovezi în cazul în care constatările de fapt nu au fost stabilite sau sunt deficiente… în cadrul unei audieri.” (1) În termen de 30 de zile de la primirea dosarului, președintele comitetului responsabil programează, pentru a face față unui apel, deliberări în camera (tanácsülés), o sesiune publică (nyilvános ülés) sau o audiere (tárgyalás)…

” (1) Curtea de a doua instanță organizează o sesiune publică, în cazul în care – hotărârea din prima instanță care este nefondată – constatările complete și/sau corecte de fapt pot fi stabilite din conținutul dosarului sau prin tragerea de concluzii factuale, sau dacă acuzatul trebuie să fie auzit pentru a clarifica circumstanțele relevante pentru impunerea sentinței. (2) Curtea de a doua instanție va convoca la sesiunea publică persoanele ale căror audiere consideră necesară ...” (1) Curtea de a doua instanție informează procurorul public și – dacă nu sunt convocate – ... inculpatul și avocatul său al sesiunii publice… ” (2) Pentru a obține dovezi, o audiere (tárgyalás) ... „(1) Hotărârea finală a instanței cu privire la fond este susceptibilă unei revizuiri [Curtea Supremă] (felülvizsgálat) dacă ... c) hotărârea a fost adoptată printre nereguli procedurale în sensul punctului 373 alineatul (1) paragrafele II-IV.”

5. The applicant was born in 1976 and lives in Vác. 6. In January 2002 the Pest Central District Court found the applicant, a recidivist offender, guilty of attempted blackmail and plunder and sentenced him to eight years’ imprisonment. On appeal, the Budapest Regional Court, on 15 May 2003, re-characterised his actions as offences of “taking the law into one’s own hands”, attempted aggravated assault and a violation of personal liberty, but reduced his sentence to five years’ imprisonment. 7. In February 2003 the applicant was charged with aggravated assault. In the ensuing proceedings the applicant was assisted by court-appointed defence counsel. 8. After holding three hearings, the Pest Central District Court found the applicant guilty as charged on 26 February 2004. The District Court took account of the protraction of the proceedings as a mitigating factor and sentenced him to four years’ imprisonment.

The District Court relied on documentary evidence, the opinion of a forensic medical expert and the testimony of several witnesses as well as the applicant. 9. The applicant appealed, seeking acquittal on the ground that the judgment was ill-founded. The Budapest Regional Court notified the applicant’s lawyer that it would determine the appeal at deliberations in camera. In reply, the lawyer put forward his arguments in detail and requested the court to hold a public hearing. He asserted that the court should hear further witnesses in order to establish the facts fully. 10. On 1 February 2005 the Regional Court held deliberations in camera and upheld the applicant’s conviction. The applicant, his lawyer and the prosecution were not present.

The Regional Court reviewed the entirety of the proceedings and upheld their lawfulness. Furthermore, it considered that the findings of fact by the first-instance court were not ill-founded within the meaning of section 351(2) of the New Code of Criminal Procedure, and were thus suitable for appellate review without taking further evidence. This consideration enabled the court to hold deliberations in camera, pursuant to section 360(1) of the Code of Criminal Procedure, without the attendance of either the defence or the prosecution. 11. Act no. XIX of 1998 on the [New] Code of Criminal Procedure provides, in so far as relevant, as follows: “... (3) An appeal may concern questions of fact or law.” “(1) The second-instance court shall base its decision on the facts as established by the first-instance court unless the first-instance judgment is ill-founded…

(2) The first-instance judgment is ill-founded if: a) the facts have not been explored; b) the first-instance court has failed to establish the facts or the findings of fact are deficient; c) the findings of fact are in contradiction with the contents of the documents; d) the first-instance court has drawn incorrect conclusions from the findings of fact in regard to a further fact.” “... (2) In order to eliminate the ill-foundedness of the first-instance judgment, evidence may be taken if the findings of fact have not been established or are deficient. Evidence shall be taken ... at a hearing.” “(1) Within 30 days of receiving the file, the president of the panel in charge shall schedule, in order to deal with an appeal, deliberations in camera (tanácsülés), a public session (nyilvános ülés) or a hearing (tárgyalás)…

” “(1) The second-instance court shall hold a public session, if – the first-instance judgment being ill-founded – the complete and/or correct findings of fact may be established from the contents of the file or through drawing factual conclusions, or if the defendant must be heard in order to clarify the circumstances relevant for imposing the sentence. (2) The second-instance court shall summon to the public session those persons whose hearing it deems necessary ...” “(1) The second-instance court shall notify the public prosecutor and – if they are not summoned – ... the defendant and his lawyer of the public session… ” “(2) In order to take evidence, a hearing (tárgyalás) ... shall be scheduled.” “(1) The court’s final decision on the merits is susceptible to a [Supreme Court] review (felülvizsgálat) if ... c) the decision has been adopted amidst procedural irregularities within the meaning of section 373(1) subparagraphs II to IV.”