HUSSAIN v. THE UNITED KINGDOM

Cea decizia nr. 5648/04 de Abdulla HUSSAIN împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 29 septembrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președinte, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 12 februarie 2004, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și dorința reclamantului de a retrage cererea, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Abdulla Hussain, este un național sudanez născut în 1980 și trăiește în Longford. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna. J. Savic de Sutovic & Hartigan, avocat practicant la Londra.

Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl D. Walton al Oficiului Extern și Commonwealth. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a sosit în Regatul Unit la 28 august 2002 și a solicitat azil pe motivul în care se temea de persecuție de către milicia arabă, deoarece el este un “musulman african negru” al tribului Massaleit din Darfur de Vest. El a susținut, de asemenea, că, întrucât a refuzat să își completeze serviciul militar, el ar fi fost executat ca dezertor la întoarcere. La 2 octombrie 2002, Secretarul de Stat pentru Departamentul de Acasă a refuzat cererea de azil al reclamantului și, la 9 ianuarie 2003, un judecător și-a respins recursul.

La 27 februarie 2003, Tribunalul de Apel pentru Immigrație a refuzat să acorde permisiunea reclamantului de a face apel, deoarece nu a constatat nicio eroare argumentară a legii în hotărârea Adjudicatorului. La 4 aprilie 2003, Curtea Înaltă a refuzat cererea de reexaminare legală. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în conformitate cu articolele 1, 2, 3, 5, 6 și 8 din Convenție cu privire la propunerea de expulsie în Sudan. DREPTUL Prin scrisoarea din 7 octombrie 2004 observațiile guvernului au fost trimise reprezentantului reclamantului, care a fost solicitat să prezinte orice observații în răspuns până la 8 noiembrie 2004. La 31 august 2004, reprezentanții reclamantului au scris Oficiului Intern și au cerut ca cazul reclamantului să fie considerat de nou.

La 8 noiembrie 2004, Secretarul de Stat a respins cererea reclamantului și i-a acordat un drept de recurs în țară. La 25 august 2005, Curtea a suspendat cererea în așteptarea depunerii cererii în fața instanțelor interne. La 7 mai 2008, reclamantul a fost concediat cu concediu indefinit pentru a rămâne în Regatul Unit. La 5 iunie 2008, reprezentantul reclamantului a scris Curții pentru a confirma faptul că reclamantul a dorit să retragă cererea în fața Curții. Reclamantul a solicitat, de asemenea, ca o ordonanță pentru costuri să fie emise împotriva Guvernului Regatului Unit. Prin scrisoarea din 19 iunie 2008, Curtea a informat reprezentantul reclamantului că o atribuire a costurilor și a cheltuielilor a fost la discreția Curții în temeiul articolului 43 § 4 din Regulamentul de procedură.

Prin urmare, reprezentantul reclamantului a fost solicitat să prezinte cereri privind costurile și cheltuielile cu 3 Iulie 2008. La 20 aprilie 2009, Curtea a scris din nou reprezentantului reclamantului, avertizându-i că, în cazul în care nu au fost primite cererile cu privire la costurile și cheltuielile până la 4 mai 2009, Curtea ar elimina cererea și nu ar face niciun ordin în ceea ce privește costurile. Reprezentantul reclamantului nu a răspuns la scrisorile Curții din 19 iunie 2008 și 20 aprilie 2009. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului.

Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată din listă situația și să nu se pronunțe nici un ordin privind costurile din aceste motive, Curtea hotărește în unanimitate să elimine aplicarea din lista de cazuri. Lawrence Early Lech Garlicki Președintele grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 5648/04 by Abdulla HUSSAIN against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 29 September 2009 as a Chamber composed of: Lech Garlicki, President, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 12 February 2004, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and to the applicant’s wish to withdraw his application, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Abdulla Hussain, is a Sudanese national who was born in 1980 and lives in Longford.

He was represented before the Court by Ms J. Savic of Sutovic & Hartigan, a lawyer practising in London. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr D. Walton of the Foreign and Commonwealth Office. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant arrived in the United Kingdom on 28 August 2002 and claimed asylum on the ground that he feared persecution by Arab militia as he was a “black African Muslim” of the Massaleit tribe from West Darfur. He further submitted that as he had refused to complete his military service, he would be executed as a deserter on return. On 2 October 2002 the Secretary of State for the Home Department refused the applicant’s asylum claim and on 9 January 2003 an Adjudicator dismissed his appeal.

On 27 February 2003 the Immigration Appeal Tribunal refused to grant the applicant leave to appeal as it found no arguable error of law in the Adjudicator’s determination. The applicant was detained on 20 March 2003. On 4 April 2003 the High Court refused his application for statutory review. COMPLAINTS The applicant complained under Articles 1, 2, 3, 5, 6 and 8 of the Convention about his proposed expulsion to Sudan. THE LAW By letter dated 7 October 2004 the Government’s observations were sent to the applicant’s representative, who was requested to submit any observations in reply by 8 November 2004. On 31 August 2004 the applicant’s representatives wrote to the Home Office and asked for the applicant’s case to be considered afresh.

On 8 November 2004 the Secretary of State rejected the applicant’s claim and granted him an in-country right of appeal. On 25 August 2005 the Court adjourned the application pending determination of the claim before the domestic courts. On 7 May 2008 the applicant was granted Indefinite Leave to Remain in the United Kingdom. On 5 June 2008 the applicant’s representative wrote to the Court to confirm that the applicant wished to withdraw his application before the Court. The applicant further requested that an Order for Costs be made against the Government of the United Kingdom. By letter of 19 June 2008 the Court advised the applicant’s representative that an award of costs and expenses was at the discretion of the Court pursuant to Rule 43 § 4 of the Rules of Court.

The applicant’s representative was therefore requested to submit submissions on costs and expenses by 3 July 2008. On 20 April 2009 the Court wrote again to the applicant’s representative, advising her that if the submissions on costs and expenses were not received by 4 May 2009, the Court would strike out the application and make no order as to costs. The applicant’s representative has not replied to the Court’s letters of 19 June 2008 and 20 April 2009. The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list and to make no order as to costs For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Lech Garlicki Registrar President