El Sayed Eliwa împotriva Regatului Unit

Cea decizia nr. 21061/05 de El Sayed Eliwa împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 2 martie 2010 ca Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președintele, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al Secției având în vedere cererea depusă la 7 iunie 2005, având în vedere decizia de examinare a admisibilității și a fondurilor cazului împreună (art. 29 § 3 din Convenție), având în vedere termenii declarației prezentate de guvernul contestat la 9 decembrie 2009 solicitând Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, Având în vedere răspunsul reclamantului la declarația unilaterală a Guvernului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl El Sayed Eliwa, este un național egiptean, care s-a născut în 1964 și trăiește în Birmingham.

El este reprezentat în fața Curții de Tyndallwoods, o firmă de avocati cu sediul în Birmingham. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul general este prezentat în A. și alții c. Regatul Unit [GC], nr. 3455/05, 19 februarie 2009. Reclamantul a solicitat azil în Regatul Unit la 27 martie 2000 și la 30 martie 2001 a primit concediu nedefinit pentru a rămâne. La 18 decembrie 2002, secretarul de stat a certificat reclamantul ca terorist internațional suspectat în temeiul articolului 21 din Legea antiterrorism, crimă și securitate 2001 („Legea 2001”) și a pronunțat o decizie de deportare împotriva acestuia. În ziua următoare, reclamantul a fost arestat și reținut la HMP Woodhill.

Reclamantul a fost parte la procedura de derogare menționată la punctele 14-23 din A. și alții , citat mai sus. În plus, la 29 octombrie 2003, el a apelat la Comisia Specială de Apel pentru Immigrație (SIAC) împotriva hotărârii Secretarului de Stat de a-l certifica în temeiul articolului 21 din Legea 2001 și de a adopta o decizie de deportare împotriva lui. SIAC a respins apelul reclamantului, susținând că secretarul de stat a avut motive rezonabile pentru a suspecta reclamantul de a fi liderul jihadului islamic egiptean în Regatul Unit și de a fi implicat în fraudă pentru a sprijini activitatea teroristă. La 31 ianuarie 2005, certificatul emis în temeiul articolului 21 din Legea 2001 a fost revocat și reclamantul a fost eliberat din HMP Woodhill fără închidere sau condiții.

Reclamantul se plânge, în conformitate cu art. 5 § 1 din Convenție, luat singur și coroborat cu art. 14, că detenția sa este ilegală și discriminatorie. La 7 mai 2008, guvernul contestat a primit notificarea cererii și a fost solicitat să își prezinte observațiile scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cazului în ceea ce privește plângerile reclamantului în temeiul articolului 5 din convenție. Prin scrisoarea din 9 decembrie 2009, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală și a solicitat Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție.

Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Regatului Unit recunoaște că reclamantul a fost reținut în temeiul competențelor prevăzute de Legea antiterrorism, crimă și securitate din 2001 și că, având în vedere raționarea hotărârii Marei Camere în cazul A și alții împotriva Regatului Unit, detenția constituie o încălcare a dreptului reclamantului de a nu fi privată de libertate, cu excepția unuia dintre cazurile prevăzute la art. 5 alineatul (1) din convenție.

În aceste circumstanțe și având în vedere faptele specifice ale cauzei, Guvernul declară că propune să plătească ex-gratie pentru reclamant valoarea de 2,250 EUR în ceea ce privește pierderea pecuniară și morală și 900 EUR în ceea ce privește cheltuielile juridice ale reclamantului, aceste sume trebuie plătite în kilograme de sterline (conversite la rata aplicabilă la data decontare) la un cont bancar numit de reclamant în termen de trei luni de la data hotărârii de anulare a Curții în temeiul articolului 37 din convenție. Această plată va constitui soluționarea finală a acestui caz. Într-o scrisoare din 27 ianuarie 2010 reclamantul a declarat: „Preferința dlui Ilewah este încă de a primi o hotărâre de la Curte, dar el va accepta termenii declarației propuse de Oficiul Externo & Commonwealth atâta timp cât acesta este emis în numele său și nu în mod anonim…

Dl Ilewah este îngrijorat că, pentru ca declarația să aibă valoare pentru el în viața sa viitoare, trebuie să-și arate numele. El solicită, prin urmare, dacă Curtea emite o hotărâre sau dacă chestiunea se încheie cu o declarație de la Oficiul de Externe și Commonwealth care fie să fie eliberată cu ortografia corectă a numelui său, astfel cum se arată în pașaportul său egiptean. Acest lucru este: El Sayed Eliwa Curtea ia act de soluționarea prietenoasă realizată între Guvernul și dl El Sayed Eliwa. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu constată niciun motiv pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă) Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Fatoș Aracı Lech Garlicki Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 21061/05 by El Sayed Eliwa against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 2 March 2010 as a Chamber composed of: Lech Garlicki, President, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 7 June 2005, Having regard to the decision to examine the admissibility and merits of the case together (Article 29 § 3 of the Convention), Having regard to the terms of the declaration submitted by the respondent Government on 9 December 2009 requesting the Court to strike the application out of the list of cases, Having regard to the applicant's response to the Government's unilateral declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr El Sayed Eliwa, is an Egyptian national, who was born in 1964 and lives in Birmingham.

He is represented before the Court by Tyndallwoods, a firm of solicitors based in Birmingham. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The general background is set out in A. and Others v. the United Kingdom [GC], no. 3455/05, 19 February 2009. The applicant claimed asylum in the United Kingdom on 27 March 2000 and on 30 March 2001 he was granted indefinite leave to remain. On 18 December 2002 the Secretary of State certified the applicant as a suspected international terrorist under section 21 of the Anti-Terrorism, Crime and Security Act 2001 (“the 2001 Act”) and made a deportation order against him. The following day the applicant was arrested and detained at HMP Woodhill.

The applicant was a party to the derogation proceedings referred to in paragraphs 14-23 of A. and Others , cited above. In addition, on 29 October 2003 he appealed to the Special Immigration Appeal Commission (SIAC) against the Secretary of State's decision to certify him under section 21 of the 2001 Act and to make a deportation order against him. SIAC dismissed the applicant's appeal, holding that the Secretary of State had reasonable grounds for suspecting the applicant to be the leader of Egyptian Islamic jihad in the United Kingdom and to have been involved in fraud in order to support terrorist activity. On 31 January 2005 the certificate issued under section 21 of the 2001 Act was revoked and the applicant was released from HMP Woodhill without charge or conditions.

B. Relevant domestic law See A. and Others , cited above, paragraphs 87-93. COMPLAINTS The applicant complains, under Article 5 § 1 of the Convention, taken alone and in conjunction with Article 14, that his detention was unlawful and discriminatory. THE LAW On 7 May 2008 the respondent Government were given notice of the application and were requested to submit their written observations on the admissibility and merits of the case in respect of the applicant's complaints under Article 5 of the Convention. By a letter dated 9 December 2009 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration and they requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows: “The Government of the United Kingdom acknowledge that the applicant was detained under powers provided by the Anti-Terrorism, Crime and security Act 2001 and that, in light of the reasoning in the judgment of the Grand Chamber in the case of A and Others v the United Kingdom, that detention amounted to a breach of the applicant's right not to be deprived of his liberty save in one of the cases set out in Article 5(1) of the Convention.

In these circumstances, and having regard to the particular facts of the case, the Government declare that they hereby offer to pay ex gratia to the applicant the amount of EUR 2,250 in respect of pecuniary and non-pecuniary loss, and EUR 900 in respect of the applicant's legal expenses, these amounts to be paid in pounds sterling (converted at the rate applicable on the date of settlement) to a bank account named by the applicant within three months from the date of the striking out decision of the Court pursuant to Article 37 of the Convention. This payment will constitute the final settlement of this case. In a letter of 27 January 2010 the applicant stated: “Mr Ilewah's preference is still to receive a judgment from the Court but he will accept the terms of the Declaration as proposed by the Foreign & Commonwealth Office as long as it is issued in his name and not on an anonymous basis…

Mr Ilewah is concerned that for the declaration to have any value for him in his future life it needs to show his name. He requests therefore that whether the Court issues a Judgment or whether the matter concludes with a Declaration from the Foreign and Commonwealth Office that either be issued with the correct spelling of his name as shown in his Egyptian passport. This is: El Sayed Eliwa ” The Court takes note of the friendly settlement reached between the Government and Mr El Sayed Eliwa. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Fatoș Aracı Lech Garlicki Deputy Registrar President