Broniowski împotriva Poloniei

Rezoluția finală CM/ResDH(2009)89 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Broniowski împotriva Poloniei (Declarația nr. 31443/96, hotărârea din 22 iunie 2004 – Marea Camere și hotărârea din 28 septembrie 2005 – Resoluție prietenoasă, art. 41) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile finale transmise de Curtea Comitetului; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la absența unui mecanism eficace de realizare a dreptului reclamantului – reafirmat și încorporat în legislația poloneză în 1985 și ulterior în 1997 – să primească compensații pentru proprietatea abandonată ca urmare a modificărilor limită în urma celui de-al doilea război mondial (violația articolului 1 din Protocolul nr. 1) (a se vedea detaliile din apendice); reamintind faptul că Curtea, în aprobarea evaluării autorităților judiciare poloneze, a concluzionat că faptele cazului au dezvăluit existența, în cadrul sistemului juridic polonez, a unui defect sistemic ca urmare a cărui întregătură de persoane a fost negată bucuria pașnică a bunurilor lor,

și a constatat că deficiențele din legislația și practicile naționale identificate în cazul individual al reclamantului ar putea da naștere la numeroase cereri ulterioare bine fundamentate în viitor; Amintind de asemenea că, având în vedere această situație, având în vedere Rezoluția Comitetului de Miniștri din 12 Mai 2004 privind hotărârile care dezvăluie o problemă sistemică subjacente [Res(2004) 3] și recomandarea Comitetului privind îmbunătățirea remediilor interne [Rec(2004) 6] din aceeași dată, Curtea pentru prima dată, indicată în partea operativă a hotărârii sale din 22 iunie 2004, tipul de măsuri generale pe care statul contestat ar trebui să le ia, sub supravegherea Comitetului de Miniștri și în conformitate cu principiul subsidiarității, pentru a împiedica un număr mare de cazuri similare să fie prezentate în fața Curții; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, statul contestat a plătit reclamantului satisfacția justă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice); reamintind că la 5 iulie 2005, Comitetul a adoptat o rezoluție intermediară ResDH(2005)58 în acest caz, în care, printre altele, , a reamintit că adoptarea măsurilor de executare necesare a fost deosebit de urgentă în cazurile în care s-a eliberat o hotărâre care indică deficiențe sistemice sau generale în legislația sau practicile naționale,

iar un număr mare de noi cereri în fața Curții cu privire la aceeași problemă era în așteptare sau probabil în fața Curții; Amintind că Comitetul a subliniat că necesitatea adoptării măsurilor necesare este de o îngrijorare deosebită, deoarece persoanele afectate de situația impușită de Curte nu au fost în măsură să obțină soluții fie prin căi de recurs interne, fie de către Curte în sine, deoarece a decis să suspende examinarea unor plângeri similare în așteptarea soluției problemei de bază în Polonia; după ce a salutat în rezoluția sa interimar măsurile de executare deja luate, în special în ceea ce privește faptul că mai multe dispoziții legislative contestate de hotărâre au fost declarate neconstituționale, și a solicitat autorităților poloneze să intensifice eforturile lor în vederea finalizării reformei legislative în curs, pentru a crea condițiile necesare pentru punerea în aplicare eficace a acesteia și pentru a produce un plan de acțiune cuprinzător, inclusiv un interval de timp cu privire la modul în care acestea prevăd să asigure această punere în aplicare; după ce s-a hotărât să continue să acorde prioritate examinării acestui caz până când hotărârea privind fondul a fost executată pe deplin; după observarea evoluțiilor pozitive care au avut loc în urma acestei rezoluții intermediare; De asemenea, constatând că, începând cu 4 decembrie 2007,

Curtea a început să pună în aplicare cererile în cazuri similare din lista sa de cauze și că, la 23 septembrie 2008, a decis să încheie „procedură de judecată pilot”, susținând că nivelul de compensare (20% din valoarea originală a proprietății) stabilită în sfârșit prin noul lege din iulie 2005 privind realizarea dreptului la compensare pentru bunuri abandonate dincolo de actualele frontiere ale Republicii Polonia (denumite mai mult „Legea din iulie 2005”) a îndeplinit obligațiile Poloniei în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 și faptul că procedurile de compensare instituite funcționează eficient; constatând că nu este necesară nicio altă măsură de punere în aplicare în acest caz, DECLARA, după examinarea măsurilor luate de statul contestat (a se vedea apendicele) că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în cazul instantaneu și DECIDE pentru a încheia examinarea acestuia.

Apendicele la Rezoluția Finală CM/ResDH(2009)89 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cazul Broniowski împotriva Poloniei Rezumatul cazului introductiv Cazul se referă la încălcarea dreptului reclamantului la bucuria pașnică a bunurilor sale (violația articolului 1 din Protocolul nr. 1), în sensul că nu a putut afirma dreptul său la compensare pentru proprietatea abandonată în teritoriile dincolo de râul Bug (provințele de Est ale Poloniei anterioare războiului) în urma celui de-al Doilea Război Mondial. Prin adoptarea atât a Actelor din 1985, cât și a Actelor din 1997 privind administrarea terenurilor, statul polonez a reafirmat și a încorporat în dreptul intern obligația de a compensa „reclamanții râului Bug”, a contractat în temeiul tratatelor internaționale încheiate în 1944 (viz.

acordurile încheiate între Comitetul polonez de Eliberare Națională și fostele Republici Socialiste Sovietice din Ucraina, Belarus și Lituania). Cu toate acestea, autoritățile poloneze, prin impunerea unor limitări succesive privind exercitarea dreptului reclamantului la compensare și prin recurgere la practici care au făcut acest drept neexecutabil în termeni concreti, au făcut-o iluzorie și și-au distrus însăși esența. În plus, dreptul a fost extins prin legislația adoptată în decembrie 2003 în temeiul căreia reclamanții din poziția reclamantului care au primit compensații parțiale, deși neglijabile (2% din valoarea proprietății, în cazul reclamantului) și-au pierdut dreptul la compensații suplimentare.

Dimpotrivă, cei care nu au primit încă compensații au primit o sumă care reprezintă 15% din ceea ce au putut pretinde. Având în vedere consecințele pentru reclamantul legislației privind proprietățile abandonate dincolo de râul Bug, astfel cum s-a aplicat în practică, Curtea a concluzionat că reclamantul a suportat o sarcină disproporționată și excesivă care nu ar putea fi justificată în ceea ce privește interesul comunitar general legitim urmărit de autoritățile. Detalii privind justa satisfacție Hotărârea pecuniară Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Hotărârea totală a 22/06/2004 9591 EUR 9591 EUR Pagată la 09/09/2004 Hotărârea din 28/09/2005 – sumă forfetară de decontare prietenoasă de 213 000 PLN 000 PLN 237 000 PLN Pagată la 12/10/2005 b) Măsuri individuale Părțile au încheiat o decontare prietenoasă prin care o sumă forfetară de 237 000 PLN (aproximativ 60.000 PLN) EUR) ar constitui soluționarea finală a cazului.

Această sumă a fost plătită. Astfel, nu sunt necesare măsuri suplimentare. II. Măsuri generale indicate de Curte în temeiul „procedură de judecată pilot” În acest caz, pentru prima dată, având în vedere rezoluția Comitetului de Miniștri privind hotărârile care dezvăluie o problemă structurală subjacente [Res(2004) 3] și recomandarea sa privind îmbunătățirea măsurilor interne [Rec(2004) 6], Curtea a decis în dispozițiile operative ale hotărârii privind măsurile generale necesare unui stat contestat pentru a remedia neregulile sistemice la răzbunarea încălcării constatate. În acest sens, Curtea a hotărât să indice statului polonez tipul de măsuri care trebuie adoptate, sub supravegherea Comitetului miniștrilor și în conformitate cu principiul subsidiarității, pentru a preveni ca un număr mare de cazuri similare să fie introduse înaintea acestuia.

În consecință, Curtea a reamintit că încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 a apărut într-o problemă generalizată care afectează un număr mare de persoane (aproximativ 80 000) și care ar putea da naștere în viitor la numeroase cereri ulterioare bine fundamentate.

În dispozițiile operative ale hotărârii, Curtea a subliniat că: - încălcarea constatată a rezultat dintr-o problemă sistemică legată de funcționarea defectuoasă a dreptului și practicii interne, cauzată de nefiind înființat un mecanism eficace de punere în aplicare a drepturilor de proprietate recunoscute în ceea ce privește reclamanții Bug River; - statul contestat trebuie, prin măsuri legislative și practici administrative adecvate, să asigure punerea în aplicare a drepturilor de proprietate în cauză pentru reclamanții râului Bug rămas, sau să le ofere reparații echivalente în loc, în conformitate cu principiile de protecție a drepturilor de proprietate prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1; În plus, Curtea a hotărât amânarea examinării tuturor cererilor similare (aproximativ 270 de cereri începând cu 01/12/2007) în așteptarea rezultatului procedurii de hotărâre pilot și adoptarea măsurilor necesare la nivel național.

Măsurile adoptate de autoritățile poloneze a) Înființarea unui nou mecanism de compensare Hotărârea Curții Constituționale din 15 decembrie 2004 La 15 decembrie 2004, Curtea Constituțională a declarat inconstituțională mai multe dispoziții ale Legii din decembrie 2003 (pentru compensarea valorii proprietăților abandonate dincolo de actualele frontiere ale statului polonez, în urma războiului care a izbucnit în 1939, împotriva prețului de achiziție a bunurilor de stat sau a taxei pentru dreptul de utilizare perpetuă a acestora) care au fost contestate în hotărârea Marei Camere. Hotărârea Curții Constituționale se referă, în special, la art. 2 alineatul (4) din lege, potrivit căreia reclamanții din poziția reclamantului care au fost deja acordate compensații parțiale și-au pierdut dreptul la o compensare suplimentară.

Dispoziția de limitare a dreptului reclamanților de a primi compensații peste limita de 50.000 de zloti a fost, de asemenea, declarată contrar Constituției (art. 3 alineatul (2). În conformitate cu legislația națională, dispozițiile legale invalidate de hotărârea Curții Constituționale și-au pierdut forța obligatorie la data publicării acestei hotărâri (27 decembrie 2004), cu excepția articolului 3, alineatul (2) care, în temeiul hotărârii Curții Constituționale, a rămas aplicabilă până la 30 aprilie 2005. În consecință, începând cu decembrie 2004, reclamanții din poziția reclamantului nu au mai confruntat cu obstacole juridice pentru asigurarea dreptului la compensare egală cu cel prescris pentru reclamanții care nu au primit anterior compensații.

Activități ale Agenției de Proprietăți Agricole în conformitate cu legea din decembrie 2003 Între ianuarie și octombrie 2004, Agenția a deținut 30.000 de licitații și a oferit vânzarea de 60.000 de hectare de teren. În această perioadă, persoanele care au dreptul să primească bunuri în compensare în temeiul legii din decembrie 2003 au participat la 60 de licitații și au încheiat 33 de contracte de achiziții cu Agenția. Reforma legislativă La începutul lunii iulie 2005, Comitetul a adoptat Rezoluția interimar ResDH(2005) 58, analizând măsurile adoptate în acel moment și indicând întrebările în curs, în special în ceea ce privește finalizarea reformei legislative în curs.

La scurt timp după aceea, Parlamentul a adoptat Legea din iulie 2005 menționată mai sus privind realizarea dreptului la compensare pentru bunuri abandonate dincolo de actualele consiliere a Republicii Polonia , care a intrat în vigoare la 7 octombrie 2005. În conformitate cu secțiunea 13, compensația pentru proprietatea Bug River poate fi asigurată prin două canale diferite, în funcție de alegerea reclamantului: fie, compensarea valorii indexate a proprietății originale față de prețul de vânzare al proprietății de stat achiziționate prin intermediul unei proceduri de licitație, fie prin primirea unei beneficii pecuniare, adică plata în numerar garantată de Fondul de compensație. Reclamanții titulari ar putea depune cereri de compensare până la sfârșitul anului 2008. plafonul legal pentru compensare în ceea ce privește proprietatea abandonată dincolo de râul Bug a fost stabilit la 20% din valoarea inițială.

În soluționarea prietenoasă din 28 septembrie 2005 a ajuns între părți, Curtea a abordat nu numai situația individuală a reclamantului, ci și măsurile generale adoptate pentru punerea în aplicare a hotărârii principale. Potrivit soluției prietenoase, guvernul s-a angajat să adopte măsuri generale suplimentare, care vizează în special îmbunătățirea funcționării noului mecanism de compensare instituit prin reforma legislativă din 2005. De asemenea, Comisia și-a recunoscut obligația de a pune la dispoziția reclamanților râului Bug o formă de compensare pentru orice prejudiciu material sau nepecuniare suportate de acestea din cauza funcționării defectuoase a sistemului legislativ aplicabil înainte de introducerea noului mecanism de compensare.

Curtea a observat că măsurile adoptate în această etapă de către guvern au demonstrat angajamentul tangibile al autorităților de a lua măsuri care vizează remedierea defectelor sistemice constatate. Măsurile care vizează asigurarea punerii în aplicare a noilor regulamente privind mecanismul de compensare privind gestionarea Fondului special de compensare au fost adoptate în decembrie 2005 de către Ministerul Trezorului. În aprilie 2006 s-a încheiat un acord între acest minister și Banca de Proprietăți Naționale cu privire la condițiile de plată a compensației. La începutul lunii iulie 2007, Fondul de compensație avea la dispoziție 126.650.000 EUR. În plus, la începutul anului 2008, sistemul de prelucrare a datelor pentru transferul de informații privind cererile individuale de la registrele locale la registrul central păstrat de Ministerul Trezor la Banca de proprietăți naționale care plătește compensația a devenit complet operațional.

În august 2007, Ministerul Trezorului a creat un site web special pentru difuzarea informațiilor privind punerea în aplicare a Actului din iulie 2005. Conform informațiilor publicate pe acest site, până la sfârșitul lunii iulie 2009 Banca de proprietăți naționale a efectuat 19.444 plăți de compensare pentru reclamanții Bug River, care corespund 825.643.018 PLN (aproximativ 206.500.000 EUR). În ansamblu, peste 19 000 dintre reclamanți au fost în măsură să beneficieze de noul sistem de compensare, numărul total al acestora fiind estimat de către autoritățile la 100 000 EUR. În plus, după intrarea în vigoare a Legii din iulie 2005, s-au îmbunătățit posibilitățile de compensare prin licitarea terenurilor deținute de stat.

Stocul de terenuri alocate pentru licitație a fost considerabil crescut, permițând reclamanților să finalizeze 1 635 vânzări de licitație în perioada 2004-2006. Valoarea totală a cererilor a fost de 1 600 000 EUR în perioada respectivă. b) Remediile specifice pentru obținerea unei compensații Autoritățile poloneze au confirmat în hotărârea de soluționare prietenoasa Broniowski existența unor remedii specifice ale dreptului civil care să permită reclamanților Bug River să solicite recurs în fața instanțelor poloneze pentru orice prejudiciu material și/sau nepecuniar suferit din cauza funcționării defectuoase a legislației interne înainte de introducerea noului mecanism de compensare.

Jurisprudența existente a instanțelor interne a confirmat în continuare disponibilitatea unei acțiuni civile aduse în temeiul articolului 417 sau al articolului 417 În cele două hotărâri din 2004, Curtea Supremă a constatat că autoritățile statului polonez sunt responsabile în temeiul art. 417 din Codul Civil pentru prejudiciu material care rezultă din neîndeplinirea „dreptului de credit” (“prawo zaliczania”) ) din cauza funcționării defectuoase a legislației râului Bug (legislația 30/06/2004, nr. IV CK 491/03 și a hotărârii 06/10/2004, nr. I CK 447/2003). Autoritățile poloneze consideră, de asemenea, că, dacă reclamanții Bug River își doresc acest lucru, acestea pot depune o plângere de prejudiciu moral în fața instanțelor poloneze, se bazează pe art. 448 coroborat cu art. 23 din Codul Civil.

Autoritățile s-au angajat să nu conteze faptul că aceste dispoziții constituie o bază juridică adecvată pentru a aduce o astfel de plângere. evaluarea măsurilor adoptate în cadrul procedurii de judecată pilot Autoritățile poloneze au selectat un grup de cazuri prioritare din rândul celor întârziate în fața Curții, în vederea testării noului mecanism de compensare.

În hotărârile din 4 decembrie 2007 în două cazuri similare, Curtea a constatat că nivelul maxim de compensare prevăzut de noua lege din 2005 îndeplinește cerințele convenției și că procedurile de compensare disponibile reclamanților în temeiul acestei legi au funcționat în mod eficient (deciziile în cazul Wolkenberg și alții c. Polonia, cererea nr. 50003/99 și Witkowska-Tobola De asemenea, Curtea a luat act de remediile specifice de drept civil care permit reclamanților Bug River să solicite recurs în fața instanțelor poloneze pentru orice prejudiciu material și/sau nepecuniare suferite de acestea din cauza defecțiunilor structurale considerate contrar articolului 1 din Protocolul nr. 1 din hotărârea principală.

Pe baza acestor concluzii, Curtea a inițiat procesul de socoteală a cazurilor identice din lista sa. Acesta a depus 112 cereri între decembrie 2007 și septembrie 2008, și 176 alte cereri în septembrie 2008. La 23 septembrie 2008, Curtea a hotărât să încheie procedura de judecată-pilot aplicată cauzelor „Bug River” (cf. hotărârea în cazul E.G. împotriva Poloniei din 23 septembrie 2008). Curtea a subliniat că acestea nu aduceu atingere unei hotărâri pe care le-ar putea lua pentru a restabili cererile lovituri la lista cazurilor sau pentru a se ocupa substanțial de cereri similare ulterioare în cazul în care funcționarea viitoare a mecanismului de compensare instituit prin Legea din iulie 2005 justifică atât de mult (cf. §77 în amenzi de decizia menționată în cazul Wolkenberg și alții c. Polonia, și §29 în amenda decizia menționată anterior E.G.

împotriva Poloniei.). Publicarea Hotărârea Curții a fost publicată pe site-ul Ministerului Justiției www.ms.gov.pl III. Concluzii ale statului contestat Guvernul consideră că plata sumei convenite în soluționarea prietenoasă a ajuns în acest caz a remediat pe deplin consecințele pentru reclamantul încălcării convenției constatate de Curte, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că, prin urmare, Polonia a respectat obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 30 septembrie 2009 la a 1065-a ședință a Deputaților Miniștri

Final Resolution CM/ResDH(2009)89 [1] Execution of the judgments of the European Court of Human Rights Broniowski against Poland (Application No. 31443/96, judgment of 22 June 2004 – Grand Chamber and judgment of 28 September 2005 – Friendly settlement, Article 41) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the final judgments transmitted by the Court to the Committee; Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the absence of an effective mechanism to realise the applicant’s entitlement – reaffirmed and incorporated into Polish law in 1985 and subsequently in 1997 - to receive compensation for property abandoned as a result of boundary changes following the Second World War (violation of Article 1 of Protocol No. 1) (see details in the Appendix); Recalling that the Court, endorsing the Polish judicial authorities’ assessment, concluded that the facts of the case disclosed the existence, within the Polish legal system,

of a systemic defect as a consequence of which a whole class of individuals had been denied the peaceful enjoyment of their possessions, and found that the deficiencies in national law and practice identified in the applicant’s individual case could give rise to numerous subsequent well-founded applications in future; Recalling also that in the light of this situation, having regard to the Committee of Ministers Resolution of 12 May 2004 on judgments revealing an underlying systemic problem (Res(2004)3) and the Committee’s Recommendation on the improvement of domestic remedies (Rec(2004)6) of the same date, the Court for the first time indicated in the operative part of its judgment of 22 June 2004 the type of general measures that the respondent state should take, under the supervision of the Committee of Ministers and in accordance with the principle of subsidiarity, so as to prevent a large number of similar cases from being brought before the Court; Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state had paid the applicant the just satisfaction provided for in the judgments (see details in the Appendix); Recalling that on 5 July 2005, the Committee adopted an interim resolution ResDH(2005)58 in this case, in which, inter alia ,

it recalled that the adoption of the necessary execution measures was particularly pressing in cases where a judgment pointing to systemic or general deficiencies in national law or practice had been delivered, and a large number of new applications to the Court concerning the same problem were pending or likely to be brought before the Court; Recalling that the Committee underlined that the need to adopt the necessary measures was of particular concern since persons affected by the situation impugned by the Court were unable to obtain redress either through domestic remedies or from the Court itself, as it had decided to adjourn the examination of similar complaints pending the solution of the underlying problem in Poland; Having welcomed in its interim resolution the execution measures already taken, particularly in that several legislative provisions challenged by the judgment had been declared unconstitutional, and having called upon the Polish authorities to intensify their efforts rapidly to finalise the legislative reform under way, to create the necessary conditions for its effective implementation and to produce a comprehensive plan of action including a time-table on how they planned to ensure this implementation; Having decided to continue to give priority to the examination of this case until the judgment on the merits was fully executed;

Having noted the positive developments that have occurred following that interim resolution; Noting in addition that from 4 December 2007 onwards the Court began to strike applications in similar cases out of its list of cases and that on 23 September 2008 it decided to terminate the “pilot judgment procedure”, holding that the level of compensation (20% of the original value of the property) finally established by the new Act of July 2005 on realisation of the right to compensation for property abandoned beyond the present borders of the Republic of Poland (further referred to as “the July 2005 Act”) discharged Poland’s obligations under Article 1 of Protocol No. 1 and that the compensation procedures put in place were operating effectively; Noting that no further implementing measure is required in this case, DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix) that it has fulfilled its functions under Article 46, paragraph 2 of the Convention in the instant case and DECIDES to conclude its examination.

Appendix to Final Resolution CM/ResDH(2009)89 Information on the measures taken to comply with the judgments in the case of Broniowski against Poland Introductory case summary The case relates to the violation of the applicant’s right to peaceful enjoyment of his possessions (violation of Article 1 of Protocol No. 1), in that he had been unable to assert his entitlement to compensation for property abandoned in the territories beyond the Bug River (the Eastern provinces of pre-war Poland) in the aftermath of the Second World War. By adopting both the 1985 and the 1997 Land Administration Acts, the Polish state reaffirmed and incorporated into domestic law the obligation to compensate the “Bug River claimants”, it had contracted by virtue of international treaties concluded in 1944 (viz.

the agreements concluded between the Polish Committee of National Liberation and the former Soviet Socialist Republics of Ukraine, Belarus and Lithuania). However, the Polish authorities, by imposing successive limitations on the exercise of the applicant’s right to compensation and by resorting to practices which made that right unenforceable in concrete terms, rendered it illusory and destroyed its very essence. Moreover, the right was extinguished by legislation passed in December 2003 under which claimants in the applicant’s position who had been awarded partial compensation, albeit negligible (2% of the value of the property, in the applicant’s case) lost their entitlement to additional compensation.

On the contrary, those who had not yet received compensation were awarded an amount representing 15% of what they were able to claim. Given the consequences for the applicant of the legislation on property abandoned beyond the Bug River, as applied in practice, the Court concluded that the applicant had been made to bear a disproportionate and excessive burden which could not be justified in terms of the legitimate general community interest pursued by the authorities.

I. Payment of the just satisfaction and individual measures a) Details of the just satisfaction Judgment Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs & expenses Total Judgment of 22/06/2004 - - 9591 EUR 9591 EUR Paid on 09/09/2004 Judgment of 28/09/2005 – friendly settlement lump sum of 213 000 PLN 24 000 PLN 237 000 PLN Paid on 12/10/2005 b) Individual measures The parties concluded a friendly settlement whereby a lump sum of 237,000 PLN (approximately 60,000 EUR) would constitute the final settlement of the case. This sum has been paid. Thus, no additional measures appear necessary. II.

General measures 1) Measures indicated by the Court under the “pilot judgment procedure” In this case, for the first time, having regard to the resolution of the Committee of Ministers on judgments that reveal an underlying structural problem (Res(2004)3) and its Recommendation on the improvement of domestic remedies (Rec(2004)6), the Court ruled in the operative provisions of the judgment on the general measures required of a respondent state in order to remedy in systemic failing at the root of the violation found. In so doing, the Court decided to indicate to the Polish state the type of measures to adopt, under the supervision of the Committee of Ministers and in accordance with the principle of subsidiarity, in order to prevent a large number of similar cases from being brought before it.

Accordingly, the Court recalled that the violation of Article 1 of Protocol No. 1 originated in a widespread problem affecting a large number of persons (almost 80 000) and which might give rise to numerous subsequent well-founded applications in the future.

In the operative provisions of the judgment, the Court pointed out that: - the violation found resulted from a systemic problem related to the defective operation of domestic law and practice, caused by the failure to set up an effective mechanism to implement the property rights recognised in respect of the Bug River claimants; - the respondent state must, through appropriate legislative measures and administrative practices, secure the implementation of the property rights in question for the remaining Bug River claimants, or provide them with equivalent redress in lieu, in accordance with the principles of protection of the property rights set out in Article 1 of Protocol No. 1; The Court further decided to postpone the examination of all similar applications (some 270 applications as of 01/12/2007) pending the outcome of the pilot judgment procedure and the adoption of the required measures at national level.

2) Measures adopted by the Polish authorities a) Setting up of a new compensation mechanism Constitutional Court decision of 15 December 2004 On 15 December 2004 the Constitutional Court declared unconstitutional several provisions of the December 2003 Law (on offsetting the value of property abandoned beyond the present borders of the Polish state, in consequence of the war that broke out in 1939, against the purchase price of state property or the fee for the right of perpetual use thereof) which had been challenged in the Grand Chamber’s judgment. The Constitutional Court’s decision concerned in particular Article 2, paragraph 4 of the Law, according to which claimants in the applicant’s position who had already been awarded partial compensation lost their entitlement to further compensation.

The provision limiting the right of claimants to receive compensation above the limit of 50,000 zlotys was also declared contrary to the Constitution (Article 3, paragraph 2). In accordance with national law, the statutory provisions invalidated by the Constitutional Court’s judgment lost their binding force on the date of the publication of this judgment (27 December 2004), except for Article 3, paragraph 2 which, by virtue of the Constitutional Court’s judgment, remained applicable until 30 April 2005. Consequently, as from December 2004 claimants in the applicant’s position no longer faced any legal obstacles to securing their entitlement to compensation equal to that prescribed for claimants who had not previously received compensation.

Activities of the Agricultural Property Agency in pursuance of the law of December 2003 Between January and October 2004, the Agency held 30,000 auctions and offered for sale 60,000 hectares of land. During this period, persons entitled to receive property in compensation under the law of December 2003 participated in 60 auctions and concluded 33 purchase contracts with the Agency. Legislative reform In early July 2005 the Committee adopted Interim Resolution ResDH(2005) 58, taking stock of the measures adopted at that time and indicating the outstanding questions, particularly with regard to the finalisation of the ongoing legislative reform.

Shortly afterwards, Parliament passed the July 2005 Act mentioned above on realisation of the right to compensation for property abandoned beyond the present boarders of the Republic of Poland , which entered into force on 7 October 2005. Pursuant to its Section 13, the compensation for the Bug River property may be secured through two different channels, depending on the claimant’s choice: either, offsetting the indexed value of the original property against the sale price of the state property acquired through an auction procedure, or by receiving a pecuniary benefit, i.e. cash payment secured by the Compensation Fund. Entitled claimants could lodge requests for compensation until the end of 2008. The legal ceiling for compensation in respect of property abandoned beyond the Bug River was set at 20% of its original value.

Friendly settlement concluded in the framework of the pilot judgment procedure In the friendly settlement of 28 September 2005 reached between the parties, the Court addressed not only the applicant’s individual situation but also the general measures adopted for the implementation of the principal judgment. According to the friendly settlement, the government undertook to adopt additional general measures, aimed especially at improving the operation of the new compensation mechanism set up by the legislative reform of 2005. It also acknowledged its obligation to make available to the Bug River claimants a form of compensation for any pecuniary or non-pecuniary damage sustained by them on account of the defective operation of the applicable legislative system prior to the introduction of the new compensation mechanism.

The Court observed that the measures adopted at that stage by the government demonstrated the authorities’ tangible commitment to taking measures intended to remedy the systemic defects found. Measures aimed at ensuring the implementation of the new compensation mechanism Regulations on the management of the special Compensation Fund were adopted in December 2005 by the Treasury Ministry. In April 2006 an agreement was concluded between that ministry and the Bank of National Property on the conditions of payment of compensation. At the beginning of July 2007, the Compensation Fund had 126,650,000 EUR at its disposal. Furthermore, early in 2008 the data processing system for transfer of information on individual claims from the local registers to the central register kept by the Treasury Ministry to the Bank of National Property paying the compensation, became fully operational.

In August 2007 the Treasury Ministry created a special website to disseminate information on the implementation of the July 2005 Act. According to the information published on this site, up to the end of July 2009 the Bank of National Property had made 19,444 compensation payments to Bug River claimants, corresponding to 825,643,018 PLN (approximately 206,500,000 EUR). Overall, more than 19 000 of the claimants were able to benefit from the new compensation scheme, their total number being estimated by the authorities at 100 000. Further, following the entry into force of the July 2005 Act, the possibilities for compensation through the auctioning of state-owned land were improved. The stock of land set aside for auctioning was considerably increased, enabling claimants to finalise 1 635 auction sales over the period 2004-2006.

The total value of the claims met during that period amounted to 1 600 000 EUR. b) Specific remedies to obtain compensation The Polish authorities confirmed in the Broniowski friendly settlement judgment the existence of specific civil law remedies enabling Bug River claimants to seek redress before Polish courts for any pecuniary and/or non-pecuniary damage suffered due to the defective operation of the domestic legislation prior to the introduction of the new compensation mechanism. The existing case-law of the domestic courts further confirmed the availability of a civil action brought under Article 417 or Article 417 1 of the Civil Code by the Bug River claimants in respect of material damage.

In its two judgments delivered in 2004, the Supreme Court found the Polish state authorities to be liable under Article 417 of the Civil Code for pecuniary damage resulting from the non-enforcement of the “right to credit” (“ prawo zaliczania” ) on account of the defective operation of the Bug River legislation (judgment of 30/06/2004, No. IV CK 491/03 and judgment of 06/10/2004, no. I CK 447/2003). The Polish authorities further consider that, if Bug River claimants so desire, they may lodge a complaint of non-pecuniary damage before the Polish courts, relying on Article 448 in conjunction with Article 23 of the Civil Code. The authorities have undertaken not to challenge the fact that these provisions constitute an adequate legal basis for bringing such a complaint.

3) The Court’s assessment of the measures adopted in the framework of the pilot judgment procedure The Polish authorities selected a group of priority cases from among those pending before the Court with a view to testing the new compensation mechanism. In its decisions of 4 December 2007 in two similar cases, the Court found that the maximum level of compensation prescribed by the new law of 2005 met the requirements of the Convention, and that the compensation procedures available to the claimants under that law functioned effectively (decisions in the cases of Wolkenberg and others v. Poland, Application No. 50003/99, and of Witkowska-Tobola v. Poland, Application No. 11208/02).

The Court also took note of the specific civil-law remedies enabling Bug River claimants to seek redress before Polish courts for any pecuniary and/or non-pecuniary damage sustained by them due to the structural failings deemed contrary to Article 1 of Protocol No. 1 in the principal judgment. On the basis of these findings, the Court initiated the process of striking identical cases out of its list. It struck out 112 applications between December 2007 and September 2008, and 176 other applications in September 2008. On 23 September 2008 the Court decided to conclude the pilot judgment procedure applied to the “Bug River” cases (cf. decision in the case of E.G.

against Poland of 23 September 2008). The Court pointed out that these were without prejudice to any decision it might take to restore the struck-out applications to the list of cases or to deal substantively with subsequent similar applications in the case when the future functioning of the compensation mechanism introduced by the July 2005 Act so justify (cf. §77 in fine of the aforementioned decision in the case of Wolkenberg and others v. Poland, and §29 in fine of the aforementioned decision E.G. against Poland.). 4) Publication The Court’s judgment has been published on the Ministry of Justice website www.ms.gov.pl . III.

Conclusions of the respondent state The government consider that the payment of the amount agreed upon in the friendly settlement reached in this case has fully redressed the consequences for the applicant of the violation of the Convention found by the Court, that the general measures adopted will prevent similar violations, and that Poland has therefore complied with its obligations under Article 46, paragraph 1 of the Convention. [1] Adopted by the Committee of Ministers on 30 September 2009 at the 1065th meeting of the Ministers’ Deputies