Broniowski împotriva Poloniei

Rezoluția interimară ResDH(2005)58 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 iunie 2004 (Marea Cameră) în cauza Broniowski împotriva Poloniei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 5 iulie 2005, cu ocazia celei de-a 933-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul de Miniștri, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr 11 (denumită în continuare "convenția"), având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Drepturilor Omului ( (n) pronunțat la 22 iunie 2004 în cauza Broniowski împotriva Poloniei și transmis la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul art. 46 din Convenție prin care se reamintește că la originea acestei cauze se află o cerere ( 31443/96) îndreptată împotriva Poloniei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 12 martie 1996 în temeiul fostului articol 25 din convenție, de domnul Jerzy Broniowski, resortisant polonez, iar Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11,

a declarat admisibilă plângerea privind nerespectarea de către autorități a dreptului reclamantului de a fi compensat pentru bunuri abandonate în teritoriile din afara râului Mișca ca urmare a modificărilor de frontieră care au avut loc după cel de-al Doilea Război Mondial Observând că Curtea, referindu-se la Rezoluția Comitetului miniștrilor din 12 mai 2004 privind hotărârile care dezvăluie o problemă structurală subiacentă (Res(2004)3) și la Recomandarea Comitetului, adoptată la aceeași dată, privind îmbunătățirea acțiunilor interne (Rec(2004)6, a decis să indice ce fel de măsuri trebuie să ia statul polonez, sub controlul Comitetului miniștrilor, și în conformitate cu principiul subsidiarității, pentru a evita ca un mare număr de cauze similare să fie aduse în fața sa.

întrucât, în hotărârea sa din 22 iunie 2004, Curtea a declarat, în unanimitate, în special: că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție - că încălcarea constatată mai sus rezultă dintr-o problemă structurală legată de funcționarea defectuoasă a legislației și a practicii interne cauzată de absența unui mecanism efectiv de punere în aplicare a dreptul de a fi creditat mai ales al reclamanților care au fost afectați de bunuri abandonate dincolo de Muște - că statul pârât trebuia să garanteze, prin măsuri legale și practici administrative adecvate, punerea în aplicare a dreptului patrimonial în cauză pentru ceilalți solicitanți implicați în bunuri abandonate dincolo de Mumbai sau să le furnizeze acestora în schimb o redresare echivalentă, în conformitate cu principiile protecției drepturilor patrimoniale prevăzute în art. 1 din Protocolul nr. - că, în ceea ce privește indemnizația care trebuie acordată reclamantului pentru orice prejudiciu material sau moral care rezultă din încălcarea constatată în speță, problema aplicării art. 41 nu se afla în stare și, prin urmare, ar trebui rezervată examinării pentru o etapă ulterioară - pe care statul pârât trebuia să o plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma de 12 000 EUR corespunzător cheltuielilor și cheltuielilor de judecată efectuate până la stadiul actual al procedurii în fața Curții,

minus 2 409 EUR plătiți de Consiliul Europei în cadrul asistenței judiciare, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului pârât în rate aplicabile la data regulamentului și care ar fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată Reamintind că, la 6 iulie 2004, Curtea a decis să amâne toate cererile similare (216 până în prezent), inclusiv cererile viitoare - în așteptarea rezultatului cauzei pilot și a adoptării măsurilor care urmează să fie luate la nivel național de stabilire a obligației pentru fiecare stat, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a se conforma hotărârilor Curții Reamintind că Înaltele P ă r i contractante sunt obligate să ia rapid măsurile necesare în acest scop, în special prin prevenirea unor noi încălcări ale Conveniei similare celor constatate în hotărârile Curii Reamintind faptul că adoptarea unor astfel de măsuri este deosebit de urgentă în cazurile în care o hotărâre a fost pronunțată dezvăluind deficiențe structurale sau generale în dreptul sau practica internă și în care un număr mare de noi cereri privind aceeași problemă se află în fața Curții sau riscă să i se prezinte acesteia;

Atrăgând atenția asupra recomandărilor și Declarației Comitetului din 12 mai 2004 privind garantarea eficienței pe termen lung a Curții Europene a Drepturilor Omului și îmbunătățirea executării hotărârilor sale (a se vedea în special Res(2004) 3 și Rec(2004) 6 menționate anterior) Subliniind că necesitatea de a adopta măsurile necesare în prezenta cauză constituie o preocupare deosebită, întrucât persoanele vizate de situația pusă în discuție de Curte nu pot obține despăgubiri nici prin acțiuni interne, nici chiar de către Curte, întrucât aceasta a decis să amâne examinarea cererilor similare în așteptarea soluionării problemei subiacente în Polonia; După ce a invitat Polonia să informeze Polonia cu privire la măsurile deja luate sau în curs de adoptare ca urmare a hotărârii pronunțate în speță, care a examinat informațiile furnizate de autoritățile poloneze cu privire la măsurile luate sau preconizate pentru a se conforma hotărârii (astfel cum figurează în anexa la prezenta rezoluție) S-a asigurat că, la 9 septembrie 2004, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în Hotărârea din 22 iunie 2004 pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată.

Salutând faptul că, la 15 decembrie 2004, Curtea Constituțională poloneză, bazată în special pe hotărârea Curții, a declarat mai multe dispoziții ale legii din decembrie 2003 contrare Constituției poloneze, astfel încât reclamanților care, la fel ca reclamantul, li s-a acordat deja o compensație parțială, să nu se mai confrunte cu obstacole legale pentru a obține cel puțin o parte din dreptul lor pe picior de egalitate cu ceilalți solicitanți afectați de bunuri abandonate dincolo de spațiul liber; Observând faptul că un nou proiect de lege a fost prezentat Parlamentului polonez în vederea îmbunătățirii condițiilor de despăgubire a tuturor reclamanților implicați în bunuri abandonate dincolo de Muște pentru a asigura respectarea deplină a Convenției și a hotărârii Curții Luând act de faptul că, în așteptarea intrării în vigoare a acestei noi legi, punerea în aplicare a drepturilor reclamanților implicați în bunuri abandonate dincolo de Muște este în mare măsură suspendată, solicitând autorităților poloneze să își intensifice eforturile pentru a finaliza rapid reforma legislativă și pentru a crea condițiile necesare pentru punerea în aplicare efectivă a acesteia; ȚINÂND seama de faptul că autoritățile poloneze primesc un plan de acțiune cuprinzător, inclusiv un calendar,

cu privire la modul în care intenționează să asigure punerea în aplicare a acestuia pentru a se asigura că dreptul de a obține o proprietate cu titlu de compensare nu rămâne iluzoriu, ci devine executoriu, DECIDE să continue să acorde prioritate examinării cazului respectiv până la executarea integrală a hotărârii. Anexă la Rezoluția interimară ResDH(2005)58 Informații furnizate de Guvernul Poloniei la examinarea cauzei Broniowski de către Comitetul miniștrilor I. Decizia Curții Constituționale din 15 decembrie 2004 La 15 decembrie 2004, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale mai multe dispoziții ale Legii din decembrie 2003 (Legea privind compensarea valorii bunurilor abandonate dincolo de frontierele actuale ale statului polonez prin prețul de cumpărare sau dreptul de utilizare perpetuă a bunurilor statului) puse în discuție în hotărârea Marii Camere.

Decizia Curții Constituționale se referă în special la art. 2 alineatul (4) din lege, în temeiul căruia reclamanții în situația reclamantului căruia i s-a atribuit deja o compensație parțială și-au pierdut dreptul de a primi o compensație suplimentară. În conformitate cu legislația națională, dispozițiile legale anulate de Curtea Constituțională nu mai sunt în vigoare de la 27 decembrie 2004 (data publicării deciziei Curții Constituționale), cu excepția articolului 3 alineatul (2), care a rămas în vigoare până la 30 aprilie 2005. Prin urmare, reclamanții în aceeași situație cu reclamantul nu se vor mai confrunta cu obstacole pentru a-și exercita dreptul la o despăgubire egală cu cea prevăzută pentru persoanele care nu primiseră anterior nicio despăgubire, adică egală cu 15% din valoarea bunurilor.

II. Activități ale Oficiului pentru Bunuri Agricole în temeiul Legii din decembrie 2003 Între 30 ianuarie 2004 și 31 octombrie 2004, Oficiul a organizat 30 000 de licitații și a pus în vânzare 60 000 de hectare de teren. În această perioadă, persoanele care au dreptul de a obține proprietăți cu titlu de compensare în conformitate cu Legea din decembrie 2003 au participat la 60 de licitații și au încheiat 33 de contracte de achiziție cu Oficiul. III. Reforma legislativă Ca răspuns la hotărârea Curții Europene în această cauză, autoritățile poloneze au inițiat o reflecție privind necesitatea unei reforme legislative și, ulterior, au luat în considerare decizia Curții Constituționale din 15 decembrie 2004. Acesta a ajuns la concluzia că ar trebui adoptată o nouă legislație pentru a reglementa punerea în aplicare a dreptului de proprietate în cauză.

Un proiect de lege a fost elaborat de ministerele competente în consultare cu asociațiile care reprezintă reclamanții vizați de bunurile situate dincolo de Mumbai. Textul a fost prezentat Parlamentului la 3 martie 2005 și ar trebui adoptat înainte de sfârșitul lunii iulie 2005. Dispozițiile proiectului de lege țin seama atât de considerațiile Curții Europene, cât și de cele ale Curții Constituționale poloneze; scopul principal al acestei noi legislații este de a asigura un cadru legislativ cuprinzător pentru punerea în aplicare a dreptului de a obține o proprietate cu titlu de despăgubire, în conformitate cu Constituția poloneză și cu cerințele convenției. Ar trebui subliniat în special faptul că noul proiect oferă posibilități suplimentare în comparație cu legea din decembrie 2003 de a solicita bunuri situate dincolo de Muște.

În conformitate cu art. 13 alineatul (1) punctul 1 din proiect, dreptul de a obține compensații pentru proprietățile abandonate dincolo de frontierele actuale ale statului polonez poate fi compensat nu numai prin prețul proprietăților de stat obținute în cadrul licitațiilor publice sau prin valoarea drepturilor de utilizare perpetuă a acestor proprietăți, ci și prin prețul datorat pentru transformarea dreptului de utilizare perpetuă în drept de proprietate. În plus, reclamanții pot obține compensații pentru fondurile de privatizare stabilite în temeiul Legii din 1996 privind privatizarea și comercializarea [art. 13 alineatul (1-2) ]. În ceea ce privește valoarea compensației pentru cererile privind bunurile situate dincolo de Muște, proiectul de lege prevede, la fel ca și Legea din decembrie 2003, limitarea acesteia până la 15 % din valoarea proprietății abandonate.

Autoritățile poloneze consideră că această limitare specifică ar trebui să rămână în noua lege deoarece se bazează pe o analiză aprofundată a cererilor de compensare înregistrate și a capacității financiare a statului polonez și nu a fost pusă în discuție nici de Curtea Constituțională poloneză, nici de Curtea Europeană. IV. Publicație Hotărârea Curții Europene a fost publicată pe site-ul Ministerului Justiției www.ms.gov.pl . Această rezoluție va fi, de asemenea, publicată. V. Concluzie Guvernul polonez este convins că măsurile de mai sus demonstrează hotărârea sa de a aduce dreptul intern pe deplin în conformitate cu cerințele convenției, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea Curții, și de a asigura punerea în aplicare efectivă a dreptului de a obține compensații pentru reclamanții implicați în bunuri situate dincolo de Muște.

Autoritățile poloneze vor continua să adopte măsurile necesare în acest scop și vor informa Comitetul miniștrilor cu privire la orice aspect nou, inclusiv cu privire la consecințele practice ale măsurilor adoptate.

Résolution Intérimaire ResDH(2005)58 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 22 juin 2004 (Grande Chambre) dans l'affaire Broniowski contre la Pologne (adoptée par le Comité des Ministres le 5 juillet 2005, lors de la 933e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraph 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des libertés fondamentales tel qu'amendée par le Protocole n o 11 (ci-après dénommée « la Convention ») Vu l'arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l'Homme (« la Cour ») rendu le 22 juin 2004 dans l'affaire Broniowski contre la Pologne et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l'article 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 31443/96) dirigée contre la Pologne, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 12 mars 1996 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par M. Jerzy Broniowski, ressortissant polonais, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n o 11,

a déclaré recevable le grief concernant le manquement des autorités à mettre en œuvre le droit du requérant à être indemnisé pour des biens abandonnés dans les territoires au-delà de la rivière Boug à la suite de modifications frontalières intervenues après la Seconde Guerre Mondiale ; Notant que la Cour, faisant référence à la Résolution du Comité des Ministres du 12 mai 2004 sur les arrêts qui révèlent un problème structurel sous-jacent (Res(2004)3) et à la Recommandation du Comité, adoptée à la même date, sur l'amélioration des recours internes (Rec(2004)6), a décidé d'indiquer quel type de mesures l'Etat polonais devait prendre, sous le contrôle du Comité des Ministres, et conformément au principe de subsidiarité, de façon à éviter qu'un grand nombre d'affaires similaires ne soit porté devant elle ; Considérant que dans son arrêt du 22 juin 2004 la Cour a dit, à l'unanimité, notamment: - qu'il y avait eu violation de l'article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ; - que la violation constatée ci-dessus résultait d'un problème structurel lié au dysfonctionnement de la législation et de la pratique internes occasionné par l'absence d'un mécanisme effectif visant à mettre en œuvre le « droit à être crédité » des demandeurs concernés par des biens abandonnés au-delà du Boug ; - que l'Etat défendeur devait garantir,

par des mesures légales et des pratiques administratives appropriées, la mise en œuvre du droit patrimonial en question pour les autres demandeurs concernés par des biens abandonnés au-delà du Boug, ou fournir à ceux-ci en lieu et place un redressement équivalent, conformément aux principes de la protection des droits patrimoniaux énoncés à l'article 1 du Protocole n o 1 ; - qu'en ce qui concerne l'indemnité à octroyer au requérant pour tout préjudice matériel ou moral résultant de la violation constatée en l'espèce, la question de l'application de l'article 41 ne se trouvait pas en état et qu'il convenait donc d'en réserver l'examen pour un stade ultérieur ; - que l'Etat défendeur devait verser au requérant, dans un délai de trois mois, la somme de 12 000 euros correspondant aux frais et dépens exposés jusqu'au stade actuel de la procédure devant la Cour, moins les 2 409 euros versés par le Conseil de l'Europe au titre de l'assistance judiciaire, à convertir dans la monnaie nationale de l'Etat défendeur en taux applicable à la date du règlement, et que ce montant serait à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; Rappelant que le 6 juillet 2004,

la Cour a décidé d'ajourner toutes les requêtes similaires (216 à ce jour) – y compris les requêtes futures - en attendant l'issue de l'affaire pilote et l'adoption des mesures à prendre au niveau national ; Soulignant l'obligation pour chaque État, en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention, de se conformer aux arrêts de la Cour ; Rappelant que les Hautes Parties contractantes sont tenues de prendre rapidement les mesures nécessaires à cette fin, notamment en prévenant de nouvelles violations de la Convention semblables à celles constatées dans les arrêts de la Cour ; Rappelant que l'adoption de telles mesures est particulièrement urgente dans les affaires où un arrêt a été rendu révélant des défaillances structurelles ou générales dans le droit ou la pratique internes et où un grand nombre de nouvelles requêtes concernant le même problème est pendant devant la Cour ou risque de lui être soumis ; Attirant l'attention à cet égard sur les Recommandations et Déclaration du Comité du 12 mai 2004 visant à garantir l'efficacité à long terme de la Cour européenne des Droits de l'Homme et à améliorer l'exécution de ses arrêts (voir notamment Res(2004)3 et Rec(2004)6, précitées) ;

Soulignant que la nécessité d'adopter les mesures nécessaires dans la présente affaire constitue une préoccupation particulière étant donné que les personnes concernées par la situation mise en cause par la Cour ne peuvent obtenir réparation ni par des recours internes ni par la Cour elle-même, puisque cette dernière a décidé d'ajourner l'examen des requêtes similaires en attendant la solution du problème sous-jacent en Pologne ; Ayant invité la Pologne à l'informer des mesures déjà prises ou en cours d'adoption à la suite de l'arrêt rendu en l'espèce ; Ayant examiné les informations fournies par les autorités polonaises au sujet des mesures prises ou envisagées pour se conformer à l'arrêt (telles qu'elles figurent en Annexe à la présente résolution) ; S'étant assuré que le 9 septembre 2004, dans le délai imparti, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l'arrêt du 22 juin 2004 au titre des frais et dépens ; Se félicitant du fait que le 15 décembre 2004 la Cour constitutionnelle polonaise, se basant notamment sur l'arrêt de la Cour, a déclaré plusieurs dispositions de la loi de décembre 2003 contraires à la Constitution polonaise, de sorte que les demandeurs qui, comme le requérant, se sont déjà vu attribuer une indemnisation partielle,

ne rencontreront plus d'obstacle légal pour obtenir au moins une partie de leur droit sur un pied d'égalité avec les autres demandeurs concernés par des biens abandonnés au–delà du Boug ; Notant qu'un nouveau projet de loi a été soumis au Parlement polonais visant à améliorer les conditions d'indemnisation de tous les demandeurs concernés par des biens abandonnés au-delà du Boug afin d'assurer pleinement le respect de la Convention et de l'arrêt de la Cour ; Notant avec préoccupation que dans l'attente de l'entrée en vigueur de cette nouvelle loi, la mise en œuvre des droits des demandeurs concernés par des biens abandonnés au-delà du Boug est en grande partie suspendue, DEMANDE aux autorités polonaises d'intensifier leurs efforts afin d'achever rapidement la réforme législative et de créer les conditions nécessaires pour sa mise en œuvre effective ; COMPTE recevoir des autorités polonaises un plan d'action complet, y compris un calendrier, sur la façon dont elles envisagent d'assurer cette mise en œuvre afin de garantir que le droit d'obtenir une propriété à titre de compensation ne reste pas illusoire mais devienne exécutoire, DECIDE de continuer à donner priorité à l'examen de cette affaire jusqu'à ce que l'arrêt ait été pleinement exécuté.

Annexe à la Résolution intérimaire ResDH(2005)58 Informations fournies par le Gouvernement de la Pologne lors de l'examen de l'affaire Broniowski par le Comité des Ministres I. Décision de la Cour constitutionnelle du 15 décembre 2004 Le 15 décembre 2004, la Cour constitutionnelle a déclaré inconstitutionnelles plusieurs dispositions de la loi de décembre 2003 (loi sur la compensation de la valeur des biens abandonnés au-delà des frontières actuelles de l'Etat polonais par le prix d'achat ou le droit d'usage perpétuel de biens de l'Etat) mises en cause dans l'arrêt de la Grande Chambre. La décision de la Cour constitutionnelle porte notamment sur l'article 2, paragraphe 4, de la loi, en vertu duquel les demandeurs dans la situation du requérant qui s'étaient déjà vu attribuer une quelconque indemnisation partielle, ont perdu le droit de recevoir une indemnisation supplémentaire.

La disposition qui limitait le droit des demandeurs d'être indemnisés au dessus du seuil de 50 000 zlotys a aussi été déclarée inconstitutionnelle (article 3, paragraphe 2). Selon le droit national, les dispositions légales invalidées par la Cour constitutionnelle ne sont plus en vigueur depuis le 27 décembre 2004 (date de la publication de la décision de la Cour constitutionnelle), à l'exception de l'article 3, paragraphe 2, qui est resté en vigueur jusqu'au 30 avril 2005. Par conséquent, les demandeurs dans la même situation que le requérant ne rencontreront plus d'obstacles pour faire valoir leur droit à une indemnisation égale à celle prévue pour les personnes qui n'avaient auparavant reçu aucune indemnisation – c'est-à-dire équivalant à 15% de la valeur des biens.

II. Activités de l'Office des biens agricoles en application de la loi de décembre 2003 Entre le 30 janvier 2004 et le 31 octobre 2004, l'Office a organisé 30 000 ventes aux enchères et a mis en vente 60 000 hectares de terrain. Pendant cette période, les personnes ayant le droit d'obtenir des propriétés à titre d'indemnisation selon la loi de décembre 2003 ont participé à 60 ventes aux enchères et ont conclu 33 contrats d'achat avec l'Office. III. Réforme législative En réponse à l'arrêt rendu par la Cour européenne dans cette affaire, les autorités polonaises ont initié une réflexion concernant la nécessité d'une réforme législative. Ce processus a par la suite également pris en compte la décision de la Cour constitutionnelle du 15 décembre 2004. Il a abouti à la conclusion qu'une nouvelle législation devrait être adoptée pour réglementer la mise en œuvre du droit de propriété en question.

Un projet de loi a été élaboré par les ministères compétents en consultation avec les associations représentant les demandeurs concernés par les biens situés au-delà du Boug. Le texte a été soumis au Parlement le 3 mars 2005 et devrait être adopté avant la fin du mois de juillet 2005. Les dispositions du projet de loi tiennent compte tant des considérations de la Cour européenne que de celles de la Cour constitutionnelle polonaise. Le but principal de cette nouvelle législation est d'assurer un cadre législatif complet pour la mise en œuvre du droit d'obtenir une propriété à titre d'indemnisation, en conformité avec la Constitution polonaise et les exigences de la Convention. Il convient de relever notamment que le nouveau projet prévoit des possibilités supplémentaires par rapport à la loi de décembre 2003 de faire valoir des demandes concernant les biens situés au-delà du Boug.

Selon l'article 13, paragraphe 1-1, du projet, le droit d'obtenir une compensation pour les propriétés abandonnées au-delà des frontières actuelles de l'Etat polonais pourra être compensé non seulement par le prix des propriétés d'Etat obtenues lors de ventes aux enchères publiques ou par le montant des droits d'usage perpétuel de telles propriétés, mais aussi par le prix dû pour transformer le droit d'usage perpétuel en droit de propriété. De surcroît, les demandeurs peuvent obtenir une compensation des fonds de privatisation établis sous la loi de 1996 sur la privatisation et la commercialisation (article 13, paragraphe 1-2). En ce qui concerne le montant de l'indemnisation pour les demandes concernant les biens situés au-delà du Boug, le projet de loi prévoit, tout comme la loi de décembre 2003, sa limitation jusqu'à 15 % de la valeur de la propriété abandonnée.

Les autorités polonaises estiment que cette limitation spécifique devrait demeurer dans la nouvelle loi car elle est fondée sur une analyse approfondie des demandes de compensation enregistrées et de la capacité financière de l'Etat polonais, et n'a été mise en cause ni par la Cour constitutionnelle polonaise ni par la Cour européenne. IV. Publication L'arrêt de la Cour européenne a été publié sur le site Internet du Ministère de la Justice www.ms.gov.pl . La présente résolution y sera également publiée. V. Conclusion Le Gouvernement polonais est convaincu que les mesures ci-dessus montrent sa détermination à rendre le droit interne pleinement conforme aux exigences de la Convention, ainsi qu'énoncées par l'arrêt de la Cour, et à assurer la mise en œuvre effective du droit d'obtenir une compensation pour les demandeurs concernés par des biens situés au-delà du Boug.

Les autorités polonaises continueront d'adopter les mesures nécessaires à cet effet et tiendront le Comité des Ministres informé de tout fait nouveau, notamment des conséquences pratiques des mesures adoptées.