C.D. v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
C.D. v. POLAND (CtEDO, 2008)
CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI PRIVIND PROCEDURA DE PILOT-JUDGMENT Depusă de C.D. împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 23 septembrie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 19 ianuarie 1995, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile în răspuns transmise de solicitant, având în vedere decizia de a aplica procedura de judecată pilot și de a suspenda examinarea cererilor care decurg din aceeași problemă sistemică identificată în cazul Broniowski c. Polonia (nr. 31443/96), având în vedere decizia de a ataca cererile Wolkenberg și alții c. Polonia (nr. 50003/99) și Witkowska-Toboła c. Polonia (nr. 11208/02) din lista cauzelor din Curte, deliberată, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, Dna C.D., este un național polonez născut în 1930 și trăiește în Varșovia. A fost reprezentată în fața Curții de către dl Nowosielski, avocat care practică în Gdańsk. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołīsiewicz, al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul Înainte de Al Doilea Război Mondial, familia reclamantului a deținut bunuri imobiliare în provinciunile de est ale Poloniei anterioare războiului, așa-numitele „Borderlands” (Kresy ). Aceste regiuni au inclus mari zone ale actualului Belarus și Ucraina și teritorii din jurul Vilnius în ceea ce este acum Lituania. În septembrie 1939 regiunile au fost invadate de URSS. După sfârșitul războiului, atunci când granița poloneză de est a fost retrasă spre vest și fixat de-a lungul râului Bug, zonele de frontieră au achiziționat numele „territorii dincolo de râul Bug” ( ziemie zabużańskie La o dată neespecificată după 9 septembrie 1944, reclamantul și familia sa, cum ar fi aproximativ 1.240.000 de cetățeni polonezi care au fost la diferite date din 1944 până în 1953 sub rezerva repatriării din teritoriile dincolo de râul Bug, a fost repatriat în Polonia în conformitate cu dispozițiile așa-numitelor „Acorduri Republicane” (unowy republikańskie Un cont mai detaliat al antecedentelor istorice și al dispozițiilor relevante ale acordurilor republicane și al altor tratate și legi conexe poate fi găsit în hotărârea Curții în cauza pilotă Broniowski c. Polonia (a se vedea, în special, Broniowski c. Polonia (merit) [GC], nr. 31443/96, CEDH 2004-V, §§ 10-12 și 39-45). La 18 octombrie 1989, Curtea de District Tarnów ( Sād Rejonowy ) a dat o hotărâre de a declara că reclamantul, mama ei și frații ei au achiziționat proprietatea tatălui său defunt și că au dreptul de a primi un sfert fiecare. La 8 septembrie 1990, reclamantul a întrebat Biroul de District din Varșovia ( Urzād Rejonowy ) să-i permită să achiziționeze bunuri de stat în compensare pentru proprietatea abandonată în teritoriile dincolo de râul Bug. La 20 noiembrie 1990, autoritățile i-au informat că cererea ei a fost înregistrată în registrul relevant ca cerere nr. Z/708/90, însă realizarea sa depinde de adoptarea unor măsuri viitoare de către Parlament în ceea ce privește cererile Bug River. La 13 decembrie 1990 Curtea de district din Varșovia a pronunțat o hotărâre declaratorie, declarând că părinții reclamanților au deținut proprietăți imobiliare în teritoriile dincolo de râul Bug. Mai târziu, reclamantul a încercat multe încercări de a obține proprietate compensatorie din partea statului, dar fără folos. Mama reclamantului a murit într-o dată neespecificată. La 1 martie 1996, Curtea de District Białystok a dat o hotărâre de a declara că reclamantul și frații ei au achiziționat proprietatea tatălui lor defunt și că au dreptul să primească o treime fiecare. La 15 aprilie 1998, reclamantul a obținut un certificat emis de șeful Biroului de District din Varșovia (Kierownik Urzędu Rejonowego ) confirmarea că ea și frații ei au avut dreptul la compensare pentru proprietatea abandonată de familia lor, evaluată la 146.590 zlotys polonez (PLN) începând cu 2 martie 1998. Intențiile ulterioare ale reclamantului de a dobândi bunuri de stat nu au avut succes. Singura posibilitate de aplicare a cererii a fost de a participa la oferte competitive de vânzare a bunurilor de stat. Cu toate acestea, autoritățile de stat din toată Polonia au recunoscut oficial lipsa acută de terenuri de stat desemnate pentru realizarea cererilor Bug River. Acest fapt și faptul că în momentul material a fost practică comună a autorităților să renunțe la organizarea licitațiilor pentru reclamanții Bug River sau să le refuze în mod deschis posibilitatea de a-și exercita dreptul prin procedura de licitație legală a fost stabilită de Curte în hotărârea Broniowski (a se vedea Broniowski (merits) , citată mai sus, §§ 48-61, 69 87 și 168-176). La o dată neespecificată în 2006, reclamantul a inițiat o procedură în temeiul legii privind realizarea dreptului la compensare pentru proprietate lăsată dincolo de actualele frontiere ale statului polonez (Ustawa o realizacji prawa do rekonpensaty z tytułu pozostawienia nieruchomości poza obecnymi granicami państwa polskiego La 15 aprilie 2006, autoritățile au emis un certificat care declară că reclamantul are dreptul la 20% din valoarea actuală a proprietății Bug River și că reclamația ei va fi realizată prin intermediul unei plăți în numerar. La 30 martie 2007, Banca Națională de Economie (Bancă Gospodarstwa Krajowego ) a creditat contul bancar al reclamantului cu o sumă corespunzătoare la 20% din valoarea actuală a acțiunii sale în proprietatea Bug River a familiei. Într-o scrisoare din 1 octombrie 2007, reclamantul a informat Curtea că dorește să își urmeze cererea în fața Curții și să își afirme dreptul la restul 80% din valoarea actuală a proprietăților originale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. O descriere detaliată a dreptului și practicii interne relevante referitoare la proprietatea Bug River sunt prezentate în hotărârile emise de Curte în cazul pilot al lui Broniowski c. Polonia (a se vedea Broniowski c. Polonia (merits) , citate mai sus §§39-120; și Broniowski c. Polonia (decontare favorabilă) [GC], nr. 31443/96, §§ 14-30, ECHR 2005-IX. Operarea sistemului de compensare introdus de Legea din iulie 2005 este descrisă în hotărârile Curții din cauza Wolkenberg și alții c. Polonia (dec.) nr. 50003/99, 4 decembrie 2007, §§ 18-23, CEDH 2007-... și Witkowska-Toboła c. Polonia (dec.) nr. 11208/02, 4 decembrie 2007, §§ 27. COMPLAINT În esență, reclamantul s-a plâns în legătură cu faptul că statul a continuat să nu asigure punerea în aplicare a dreptului ei la compensare pentru proprietatea Bug River în perioada înainte de intrarea în vigoare a Legii din iulie 2005 și cu reducerea ulterioară a dreptului său compensatoriu la 20% din valoarea actuală a proprietății originale. 1 la Convenție. Aplicarea DREPTULUI Procedura de judecată pilot Prezenta procedură, cum ar fi aproximativ 190 de cazuri similare în prezent în docul Curții, a fost examinată în conformitate cu procedura de judecată pilot în urma hotărârii din cauza Broniowski (a se vedea Broniowski (merit) menționată mai sus §§§ 189 seq.). Denumirea reclamantului a apărut în aceleași deficiențe structurale constatate că au fost la rădăcina constatării Curții cu privire la o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazul pilot și definit ca „o problemă sistemică legată de disfuncționarea legislației și practicilor interne cauzată de nefiind înființat un mecanism eficace de punere în aplicare a „dreptului la credit” al reclamanților Bug River, care „ha [d] a afectat și rămâne [ed] capabil de a afecta un număr mare de persoane” (ibid., a se vedea, de asemenea, a treia dispoziție operativă a hotărârii). În acest sens, și având în vedere numărul de persoane potențial afectate de încălcarea sistemică a Convenției, Curtea a ordonat că „ Statul pârât trebuie, prin măsuri juridice și practică administrativă adecvate, să asigure punerea în aplicare a dreptului de proprietate în cauză în ceea ce privește reclamanții rămășiței Bug River sau să le furnizeze soluții echivalente în loc, în conformitate cu principiile protecției drepturilor de proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1” (ibid. § 194 și a patra dispoziție operativă a hotărârii). Aplicarea art. 37 din Convenția art. 37 din Convenție afirmă, în măsura în care este relevantă, cum urmează: „1. Curtea poate decide în orice etapă a procedurii să decidă dezbaterea unei cereri din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile din acest sens. Curtea poate decide restabilirea unei cereri la lista sa de cazuri, dacă consideră că circumstanțele justifică acest curs.” Observațiile părților (a) Guvernul Guvernul, bazat pe faptul că reclamantul a satisfăcut deja dreptul la compensare în temeiul legii din iulie 2005 și asupra hotărârilor Curții în cazul Wolkenberg și alții c. Polonia și Witkowska-Toboła c. Polonia (citată mai sus), în special concluzia Curții că chestiunea implicată în aceste cazuri și în celelalte cazuri ale Bug River au fost rezolvate în sensul articolului 37 § 1 litera (b) din Convenție, a invitat Curtea să examineze prezenta cerere din lista sa de cazuri. (b) Reclamantul, ca și reclamanții în cazul Wolkenberg și alții c. Polonia și Witkowska-Toboła c. Polonia (a se vedea, de exemplu, Wolkenberg și alții (citate mai sus, §§ 45-51) au susținut că reducerea dreptului ei compensatori la doar 20% din valoarea proprietății originale a constituit o ingerință în dreptul ei de proprietate acumulat care nu ar putea fi justificat în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Ea a criticat, de asemenea, metoda de indexare – indicele prețurilor cu amănuntul – utilizată de stat în ceea ce privește afirmațiile Bug River, susținând că aceaceasta a fost nedrept și că a afectat negativ valoarea cererii sale. În suma, reclamantul a solicitat Curții să găsească o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția în ceea ce privește trecutul și actuala funcționare a legislației Bug River în Polonia. Evaluarea Curții În cazul Wolkenberg și alții c. Polonia și Witkowska Toboła c. Polonia Curtea, având în vedere compatibilitatea generală a schemei de compensare introduse în legea iulie 2005 cu principiile de protecție a drepturilor de proprietate, în special cu principiile legate de compensare și funcționarea efectivă a actului în practică, precum și cu disponibilitatea de căi de recurs interne care permit reclamanților Bug River să recupereze compensații pentru orice material sau neconformitate trecută prejudecățile materiale suferite ca urmare a anteriorului funcționare defectuoasă a legislației interne, s-a exprimat satisfacția faptului că chestiunea care dă naștere cazurilor de Bug River a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 din Convenție. Curtea a susținut că procedurile prevăzute în Legea din iulie 2005 au furnizat reclamanților și altor reclamanți de la Bug River ajutor la nivel intern, ceea ce și-a făcut examinarea în continuare a cererilor și a altor cereri similare nu mai justificate. În consecință și nu se constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului care ar necesita examinarea continuă a cazurilor în temeiul articolului 37 § 1 în amendă , Curtea a hotărât să elimine cererile din lista sa de cazuri (a se vedea Wolkenberg și alții c. Polonia , citată mai sus §§ 60-77; și Witkowska Toboła c. Polonia , citată mai sus §§ 62-79 ). Având în vedere circumstanțele prezentei cauze și faptul că reclamantul și-a satisfăcut cererea în deplină măsură definită de Actul din iulie 2005, Curtea nu constată niciun motiv care să justifice îndepărtarea sa de la concluzia ajunsă în cazurile menționate mai sus. Prin urmare, cererea ar trebui să fie eliminată din lista de cauze a Curții. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Lawrence Early Nicolas Bratza Președintele grefierului