Tomaszewicz împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI PRIVIND PROCEDURĂ DE PILOT-JUDGMENT De către Stanisław TOMAZEWICZ împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 23 septembrie 2008 ca secțiune compusă din: Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Lawrence având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 30 aprilie 1995, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile în răspuns transmise de solicitant, având în vedere decizia de a aplica procedura de judecată pilot și de a suspenda examinarea cererilor care decurg din aceeași problemă sistemică identificată în cazul Broniowski c. Polonia (nr. 31443/96), având în vedere decizia de a ataca cererile Wolkenberg și alții c. Polonia (nr. 50003/99) și Witkowska-Toboła c. Polonia (nr. 11208/02) din lista cauzelor din Curte, deliberată, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Stanisław Tomaszewicz, este un național polonez născut în 1934 și trăiește în Varșovia.

Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołłsiewicz, al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul înainte de al Doilea Război Mondial, familia reclamantului deține proprietăți imobiliare în provinciunile de est ale Poloniei anterioare războiului, așa-numitele „Borderlands” (Kresy ). Aceste regiuni au inclus mari zone ale actualului Belarus și Ucraina și teritorii din jurul Vilnius în ceea ce este acum Lituania. În septembrie 1939 regiunile au fost invadate de URSS.

După sfârșitul războiului, atunci când granița poloneză de est a fost retrasă spre vest și fixat de-a lungul râului Bug, zonele de frontieră au achiziționat numele „territorii dincolo de râul Bug” ( ziemie zabużańskie La o dată neespecificată după 9 septembrie 1944, reclamantul și familia sa, cum ar fi aproximativ 1.240.000 de cetățeni polonezi care au fost la diferite date din 1944 până în 1953 supuse repatriării din teritoriile dincolo de râul Bug, a fost repatriat în Polonia în conformitate cu dispozițiile așa-numitelor „Acorduri Republicane” (unowy republikańskie Un cont mai detaliat al antecedentelor istorice și al dispozițiilor relevante ale acordurilor republicane și al altor tratate și legi conexe poate fi găsit în hotărârea Curții în cauza pilotă Broniowski c. Polonia (a se vedea, în special, Broniowski c. Polonia [GC], nr. 31443/96, CEDH 2004-V, §§ 10-12 și 39-45).

La 31 ianuarie 1969, Curtea de District Szczecin ( Sād Powiatowy ) a dat o hotărâre de a declara că reclamantul și frații săi au achiziționat proprietatea părinților difuși și că au dreptul de a primi o treime fiecare. La o dată neespecificată în 1989, reclamantul a întrebat Biroul de District Szczecin ( Urzād Rejonowy ) să-l permită să achiziționeze proprietatea de stat în compensare pentru proprietatea abandonată în teritoriile dincolo de râul Bug. Mai târziu, la o dată neespecificată în 1990, el a depus o cerere similară la Biroul de District din Varșovia. La 28 noiembrie 1989 și, respectiv, 6 decembrie 1990, autoritățile l-au informat că afirmația sa a fost înregistrată în registrele relevante, dar realizarea sa depinde de adoptarea unor măsuri viitoare de către Parlament în ceea ce privește cererile Bug River.

) a pronunțat o hotărâre declarativă, declarând că părinții reclamanților au deținut bunuri imobiliare în teritoriile dincolo de râul Bug. La 5 decembrie 1995, reclamantul a achiziționat bunuri compensatorii de la stat, valoare a căror valoare – în conformitate cu estimarea provizorie a guvernului – a corespuns la aproximativ 17% din valoarea actuală a proprietății inițiale. Intențiile ulterioare ale reclamantului de a recupera restul compensației nu au avut succes. Singura posibilitate de aplicare a cererii a fost de a participa la oferte competitive de vânzare a bunurilor de stat. Cu toate acestea, autoritățile de stat din toată Polonia au recunoscut oficial lipsa acută de terenuri de stat desemnate pentru realizarea cererilor Bug River.

Acest fapt și faptul că în momentul material a fost practică comună a autorităților să renunțe la organizarea licitațiilor pentru reclamanții Bug River sau să le refuze în mod deschis posibilitatea de a-și exercita dreptul prin procedura de licitație legală a fost stabilită de Curte în hotărârea Broniowski (a se vedea Broniowski , citată mai sus §§ 48-61, 69-87 și 168-176). Reclamantul nu a informat Curtea dacă a inițiat o procedură în temeiul legii privind realizarea dreptului la compensare pentru proprietățile lăsate dincolo de actualele frontiere ale statului polonez (Ustawa o realizacji prawa do rekompensaty z tytułu pozostawienia nieruchomosci poza obnecnymi granicami państwa polskiego ) („Legea din iulie 2005”) pentru a recupera restul compensației pentru proprietatea Bug River.

Legea și practica interne relevante O descriere detaliată a legislației și practicii interne relevante referitoare la proprietatea Bug River este prezentată în hotărârea Curții în cauza pilotă Broniowski c. Polonia (a se vedea Broniowski c. Polonia (merits) , menționată mai sus §§ 39-120; și Broniowski c. Polonia (consolidare favorabilă) , citată mai sus §§ 14-30 și deciziile din cauza Wolkenberg și alții c. Polonia și Witkowska-Toboła c. Polonia , citate mai sus §§ 24-25 și respectiv § 28-29.

Operarea sistemului de compensare introdus în Legea din iulie 2005 este descrisă în hotărârile Curții din cauza Wolkenberg și alții c. Polonia (dec.) nr. 50003/99, 4 decembrie 2007, §§ 18-23 și Witkowska-Toboła c. Polonia (dec.) nr. 11208/02, 4 decembrie 2007, §§ 27. COMPLAINT Reclamantul, în esență, s-a plâns de faptul că statul a continuat să nu asigure punerea în aplicare a dreptului său la compensare pentru proprietatea Bug River în perioada înainte de intrarea în vigoare a Legii din iulie 2005 și de reducerea ulterioară a dreptului său compensatoriu la 20% din valoarea actuală a proprietății originale. El a susținut o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Aplicarea DREPTULUI Procedura de judecată pilot Prezenta procedură, cum ar fi aproximativ 190 de cazuri similare în prezent în docul Curții, a fost examinată în conformitate cu procedura de judecată pilot în urma hotărârii din cauza Broniowski (a se vedea Broniowski (merit) menționată mai sus §§§ 189 seq.). Denumirea reclamantului a apărut în aceleași deficiențe structurale constatate că au fost la rădăcina constatării Curții cu privire la o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazul pilot și definit ca „o problemă sistemică legată de disfuncționarea legislației și practicilor interne cauzată de nefiind înființat un mecanism eficace de punere în aplicare a „dreptului la credit” al reclamanților Bug River, care „ha [d] a afectat și rămâne [ed] capabil de a afecta un număr mare de persoane” (ibid., a se vedea, de asemenea, a treia dispoziție operativă a hotărârii).

În acest sens, și având în vedere numărul de persoane potențial afectate de încălcarea sistemică a Convenției, Curtea a ordonat că „ Statul pârât trebuie, prin măsuri juridice și practică administrativă adecvate, să asigure punerea în aplicare a dreptului de proprietate în cauză în ceea ce privește reclamanții rămășiței Bug River sau să le furnizeze soluții echivalente în loc, în conformitate cu principiile protecției drepturilor de proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1” (ibid. § 194 și a patra dispoziție operativă a hotărârii). Aplicarea art. 37 din Convenția art. 37 din Convenție afirmă, în măsura în care este relevantă, cum urmează: „1.

Curtea poate decide în orice etapă a procedurii să decidă dezbaterea unei cereri din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile din acest sens.

Curtea poate decide restabilirea unei cereri la lista sa de cazuri, dacă consideră că circumstanțele justifică acest curs.” Observațiile părților (a) Guvernul Guvernul, bazat pe faptul că reclamantul a îndeplinit deja cea mai mare parte din dreptul său la compensare, astfel cum este definit în Legea din iulie 2005, precum și pe hotărârile Curții în cazul Wolkenberg și alții c. Polonia și Witkowska-Toboła c. Polonia (citată mai sus), în special concluzia Curții că chestiunea implicată în aceste cauze și în celelalte cazuri ale Bug River au fost rezolvate în sensul articolului 37 § 1 litera (b) din convenție, a invitat Curtea să examineze prezenta cerere din lista sa de cauze. (b) Reclamantul nu a răspuns la observațiile Guvernului.

Wolkenberg și alții c. Polonia și Witkowska Toboła c. Polonia Curtea, având în vedere compatibilitatea generală a schemei de compensare introduse în legea iulie 2005 cu principiile de protecție a drepturilor de proprietate, în special cu principiile legate de compensare și funcționarea efectivă a actului în practică, precum și cu disponibilitatea de căi de recurs interne care permit reclamanților Bug River să recupereze compensații pentru orice material sau neconformitate trecută prejudecățile materiale suferite ca urmare a anteriorului funcționare defectuoasă a legislației interne, s-a exprimat satisfacția faptului că chestiunea care dă naștere cazurilor de Bug River a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 din Convenție.

Curtea a susținut că procedurile prevăzute în Legea din iulie 2005 au furnizat reclamanților și altor reclamanți de la Bug River ajutor la nivel intern, ceea ce și-a făcut examinarea în continuare a cererilor și a altor cereri similare nu mai justificate.

În consecință și nu se constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului care ar necesita examinarea continuă a cazurilor în temeiul articolului 37 § 1 în amendă , Curtea a hotărât să elimine cererile din lista sa de cazuri (a se vedea Wolkenberg și alții c. Polonia , citată mai sus §§ 60-77; și Witkowska Toboła c. Polonia , citată mai sus §§ 62-79 ). Având în vedere circumstanțele prezentei cauze și faptul că reclamantul și-a îndeplinit parțial reclamația înainte de intrarea în vigoare a Legii din iulie 2005 și că este încă deschis să beneficieze de schema de compensare introdusă în respectiva acțiune pentru a recupera restul cererii, Curtea nu constată niciun motiv care să justifice deplasarea acesteia de la concluzia achiziționată în cazurile menționate mai sus.

Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din lista de cazuri a Curții. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION

PILOT-JUDGMENT PROCEDURE

Application no. 28557/95 by Stanisław TOMASZEWICZ against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 23 September 2008 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 30 April 1995, Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having regard to the decision to apply the pilot-judgment procedure and to adjourn its consideration of applications deriving from the same systemic problem identified in the case of Broniowski v. Poland (no. 31443/96), Having regard to the decisions to strike the applications Wolkenberg and Others v. Poland (no. 50003/99) and Witkowska-Toboła v. Poland (no. 11208/02) out of the Court's list of cases, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Stanisław Tomaszewicz, is a Polish national who was born in 1934 and lives in Warsaw.

The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz, of the Ministry of Foreign Affairs. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 1. Background Before the Second World War the applicant's family owned real property in the eastern provinces of pre-war Poland, the so-called “Borderlands” ( Kresy ). Those regions included large areas of present-day Belarus and Ukraine and territories around Vilnius in what is now Lithuania. In September 1939 the regions were invaded by the USSR.

Following the end of the war, when the Polish eastern border was redrawn westwards and fixed along the Bug River, the Borderlands acquired the name of the “territories beyond the Bug River” ( ziemie zabużańskie ). On an unspecified date following 9 September 1944 the applicant and his family, like some 1,240,000 other Polish citizens who were at various dates from 1944 to 1953 subject to repatriation from the territories beyond the Bug River, was repatriated to Poland under the provisions of the so-called “Republican Agreements” ( umowy republikańskie ). A more detailed account of the historical background and the relevant provisions of the Republican Agreements and other related treaties and laws can be found in the Court's judgment in the pilot case of Broniowski v. Poland (see, in particular, Broniowski v. Poland [GC], no. 31443/96, ECHR 2004-V, §§ 10-12 and 39-45).

2. The applicant's attempts to recover compensation On 31 January 1969 the Szczecin District Court ( Sąd Powiatowy ) gave a decision declaring that the applicant and his siblings had acquired their late parents' estate and that they were entitled to receive one third each. On an unspecified date in 1989 the applicant asked the Szczecin District Office ( Urząd Rejonowy ) to enable him to acquire State property in compensation for the property abandoned in the territories beyond the Bug River. Later, on an unspecified date in 1990, he made a similar request to the Warsaw District Office. On 28 November 1989 and 6 December 1990 respectively the authorities informed him that his claim had been entered in the relevant registers but its realisation depended on the adoption of future measures by Parliament in respect of Bug River claims.

On 18 November 1994 the Warsaw District Court ( Sąd Rejonowy ) gave a declaratory judgment stating that the applicant's parents had owned real property in the territories beyond the Bug River. On 5 December 1995 the applicant acquired compensatory property from the State, the value of which – according to the Government's provisional estimation – corresponded to approximately 17% of the original property's current value. The applicant's subsequent attempts to recover the remainder of the compensation were unsuccessful. The only possibility of enforcing the claim was to participate in competitive bids for the sale of State property. However, the State authorities throughout Poland officially acknowledged the acute shortage of State-owned land designated for the realisation of the Bug River claims.

This fact and the fact that at the material time it was the authorities' common practice to desist from organising auctions for Bug River claimants or to openly deny them the opportunity to enforce their entitlement through the statutory bidding procedure was established by the Court in the Broniowski judgment (see Broniowski , cited above, §§ 48-61, 69-87 and 168-176). The applicant did not inform the Court whether he had initiated proceedings under the Law on the realisation of the right to compensation for property left beyond the present borders of the Polish State ( Ustawa o realizacji prawa do rekompensaty z tytułu pozostawienia nieruchomości poza obecnymi granicami państwa polskiego ) (“the July 2005 Act”) in order to recover the remainder of the compensation for the Bug River property.

B. Relevant domestic law and practice A detailed description of the relevant domestic law and practice concerning the Bug River property is set out in the judgments delivered by the Court in the pilot case of Broniowski v. Poland (see Broniowski v. Poland (merits) , cited above §§ 39-120; and Broniowski v. Poland (friendly settlement) , cited above, §§ 14-30) and the decisions given in the cases of Wolkenberg and Others v. Poland and Witkowska-Toboła v. Poland , cited above, §§ 24-25 and §§ 28-29 respectively.

The operation of the compensation scheme introduced by the July 2005 Act is described in the Court's decisions given in the cases of Wolkenberg and Others v. Poland (dec.) no. 50003/99, 4 December 2007, §§ 18-23 and Witkowska-Toboła v. Poland (dec.) no. 11208/02, 4 December 2007, §§ 22 ‑ 27. COMPLAINT The applicant in essence complained about the State's continued failure to secure the implementation of his right to compensation for the Bug River property in the period before the entry into force of the July 2005 Act and about the subsequent reduction of his compensatory entitlement to 20% of the original property's current value. He alleged a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

THE LAW A. Application of the pilot-judgment procedure The present case, like some 190 similar cases currently on the Court's docket, had been examined in accordance with the pilot-judgment procedure following the judgment given by the Court in the Broniowski case (see Broniowski (merits) , cited above §§ 189 et seq.). The applicant's complaint originated in the same structural shortcoming found to have been at the root of the Court's finding of a violation of Article 1 of Protocol No. 1 in the pilot case and defined as “a systemic problem connected with the malfunctioning of domestic legislation and practice caused by the failure to set up an effective mechanism to implement the “right to credit” of Bug River claimants” which “ha[d] affected and remain[ed] capable of affecting a large number of persons” (ibid., see also the third operative provision of the judgment).

In that connection, and having regard to the number of persons potentially affected by the systemic violation of the Convention, the Court directed that “the respondent State must, through appropriate legal measures and administrative practice, secure the implementation of the property right in question in respect of the remaining Bug River claimants or provide them with equivalent redress in lieu, in accordance with the principles of protection of property rights under Article 1 of Protocol No. 1” (ibid. § 194 and the fourth operative provision of the judgment). B. Application of Article 37 of the Convention Article 37 of the Convention reads, in so far as relevant, as follows: “1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that ... (b) the matter has been resolved; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.

2. The Court may decide to restore an application to its list of cases if it considers that the circumstances justify such a course.” 1. The parties' submissions (a) The Government The Government, relying on the fact that the applicant had already satisfied the most part of his entitlement to compensation as defined by the July 2005 Act and on the Court's decisions in the cases of Wolkenberg and Others v. Poland and Witkowska-Toboła v. Poland (cited above), in particular the Court's finding that the matter involved in those cases and the remaining Bug River cases had been resolved for the purposes of Article 37 § 1 (b) of the Convention, invited the Court to strike the present application out of its list of cases.

(b) The applicant The applicant did not respond to the Government's observations. 2. The Court's assessment In the cases of Wolkenberg and Others v. Poland and Witkowska ‑ Toboła v. Poland the Court, having regard to the general compatibility of the compensation scheme introduced by the July 2005 Act with the principles of protection of property rights, in particular with the principles relating to compensation and to the effective functioning of that Act in practice, as well as to the availability of domestic remedies enabling Bug River claimants to recover compensation for any past material or non ‑ material prejudice suffered as a result of the previous defective operation of the domestic legislation, was satisfied that the issue giving rise to the Bug River cases had been resolved for the purposes of Article 37 § 1 of the Convention.

The Court held that the procedures under the July 2005 Act had provided the applicants and other Bug River claimants with relief at domestic level which made its further examination of their applications and of other similar applications no longer justified. In consequence and finding no special circumstances regarding respect for human rights that would require the continued examination of the cases by virtue of Article 37 § 1 in fine , the Court decided to strike the applications out of its list of cases (see Wolkenberg and Others v. Poland , cited above, §§ 60-77; and Witkowska ‑ Toboła v. Poland , cited above, §§ 62-79).

Having regard to the circumstances of the present case and to the fact that the applicant partly satisfied his claim before the entry into force of the July 2005 Act and that it is still open to him to avail himself of the compensation scheme introduced by that Act in order to recover the remainder of the claim, the Court finds no reason justifying its departure from the conclusion reached in the above-mentioned cases. Accordingly, the application should be struck out of the Court's list of cases. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President