Zebrowska și alții împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI PRIVIND PROCEDURA DE PILOT-JUDGMENT Apel nr. 38907/97 de către Krystyna EBROWSKA și alții împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 29 ianuarie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Josep Casadevall, Giovanni Bonello, Kristaq Traja, Stanislav Pavlovschi, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, judecători și Lawrence, Secțiunea Grefier având în vedere cererea depusă la 24 martie 1997, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere decizia de a aplica procedura de judecată pilot și de a suspenda examinarea cererilor care decurg din aceeași problemă sistemică identificată în cazul Broniowski c. Polonia (nr. 31443/96), având în vedere decizia de a ataca cererile Wolkenberg și alții c. Polonia (nr. 50003/99) și Witkowska-Toboła c. Polonia (nr. 11208/02) din lista cauzelor din Curte, deliberată, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Primul și al doilea reclamant, dna Krystyna ebrowska și dl Jerzy δebrowski, sunt frați.

S-au născut în 1938 și, respectiv, 1936. Al treilea reclamant, dl Albert δebrowski, este tatăl lor, care s-a născut în 1905. Reclamanții sunt resortisanți polonezi și locuiesc în Olsztyn. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul Înainte de Al Doilea Război Mondial, familia reclamanților deținea bunuri imobiliare în provinciunile de est ale Poloniei anterioare războiului, așa-numitele „Borderlands” (Kresy ). Aceste regiuni au inclus mari zone ale actualului Belarus și Ucraina și teritorii din jurul Vilnius în ceea ce este acum Lituania. În septembrie 1939 regiunile au fost invadate de URSS.

După sfârșitul războiului, atunci când granița poloneză de est a fost retrasă spre vest și fixat de-a lungul râului Bug, zonele de frontieră au achiziționat numele „territorii dincolo de râul Bug” ( ziemie zabużańskie Într-o dată neespecificată după 9 septembrie 1944, familia reclamanților, cum ar fi aproximativ 1.240.000 de cetățeni polonezi care au fost la diferite date din 1944 până în 1953 sub rezerva repatriării din teritoriile dincolo de râul Bug, a fost repatriat în Polonia în conformitate cu dispozițiile așa-numitelor „Acorduri Republicane” (umowy republikańskie Un cont mai detaliat al antecedentelor istorice și al dispozițiilor relevante ale acordurilor republicane și al altor tratate și legi conexe poate fi găsit în hotărârea Curții în cauza pilotă Broniowski c. Polonia (a se vedea, în special, Broniowski c. Polonia [GC], nr. 31443/96, CEDH 2004-V, §§ 10-12 și 39-45).

La 29 martie 1994, Curtea de District Olsztyn ( Sād Rejonowy ) a declarat că proprietatea rudei reclamantelor, W.K., a fost achiziționată în părți egale de către văduva sa și nepoata sa (mamă și soția reclamanților). În aceeași decizie, instanța a declarat că fiecare reclamant a achiziționat o treime din proprietatea mamei replicate. La 22 octombrie 1996, Curtea Regională Olsztyn ( Såd Wojewódzki ) a dat o hotărâre declaratorie care a declarat că marele unchi al reclamanților, W.K. deținea proprietatea imobiliară în teritoriile dincolo de râul Bug. Un raport de evaluare din martie 1997 a estimat că valoarea proprietății în cauză a fost de 13.162.668 de zloți polonezi vechi (PLZ).

La 4 august 1997 Biroul de District Olsztyn ( Urzād Rejonowy ) a informat reclamanții că reclamația lor de a obține bunuri de stat în compensare pentru proprietatea abandonată în teritoriile dincolo de râul Bug a fost înregistrată în registrul relevant ca cerere nr. 171, dar realizarea sa depinde de adoptarea unor măsuri viitoare de către Parlament în ceea ce privește cererile Bug River. Reclamanții au încercat ulterior să achiziționeze bunuri de stat nu au avut succes. Singura posibilitate de aplicare a cererii a fost de a participa la oferte competitive de vânzare a bunurilor de stat. Cu toate acestea, autoritățile de stat din toată Polonia au recunoscut oficial deficiența acută a terenurilor de stat desemnate pentru realizarea cererilor Bug River.

Acest fapt și faptul că în momentul material a fost practică comună a autorităților să renunțe la organizarea licitațiilor pentru reclamanții Bug River sau să le refuze în mod deschis posibilitatea de a-și exercita dreptul prin procedura de licitație legală a fost stabilit de Curte în hotărârea Broniowski (a se vedea Broniowski , citată mai sus, §§ 48-61, 69-87 și 168-176). Legea și practica internă relevantă O descriere detaliată a legislației și practicii interne relevante referitoare la proprietatea râului Bug este prezentată în hotărârile pronunțate de Curte în cazul pilot al lui Broniowski c. Polonia (a se vedea Broniowski c. Polonia (merits) , citate mai sus §§ 39-120; și Broniowski c. Polonia (decontare favorabilă) , citate mai sus §§ 14-30) și hotărârile luate în cazurile de Wolkenberg și alții c. Polonia și Witkowska-Toboła c. Polonia , citate mai sus §§ 24-25 și, respectiv, § 28-29.

Operarea schemei de compensare introduse de Actul din iulie 2005 este descrisă în hotărârile Curții din cauza Wolkenberg și alții c. Polonia (dec.) nr. 50003/99, 4 decembrie 2007, §§ 18-23 și Witkowska-Toboła c. Polonia (dec.) nr. 11208/02, 4 decembrie 2007, §§§§§ 27. COMPLAINTĂ Reclamanții s-au plâns în esență de faptul că statul a continuat să nu asigure punerea în aplicare a dreptului lor la compensare pentru Bug Proprietatea râului în perioada de înainte de intrarea în vigoare a Legii din iulie 2005 și despre reducerea ulterioară a dreptului lor compensatoriu la 20% din valoarea actuală a proprietății originale. Ele au susținut o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. Prezentul caz, cum ar fi aproximativ 273 de cazuri similare aflate în prezent pe docheta Curții, a fost examinat în conformitate cu procedura de judecată pilot în urma hotărârii din cauza Broniowski (a se vedea Broniowski (merits) , citată mai sus §§ 189 seq.).

Denumirea reclamanților a fost originară din aceeași deficiență structurală constatată că a fost la rădăcina constatării Curții cu privire la o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazul pilot și definit ca „o problemă sistemică legată de disfuncționarea legislației și practicilor interne cauzată de nefiind înființat un mecanism eficace de punere în aplicare a „dreptului la credit” al reclamanților Bug River, care „ha [d] a afectat și rămâne [ed] capabil de a afecta un număr mare de persoane” (ibid., a se vedea, de asemenea, a treia dispoziție operativă a hotărârii).

În acest sens, și având în vedere numărul de persoane potențial afectate de încălcarea sistemică a Convenției, Curtea a ordonat că „ Statul pârât trebuie, prin măsuri juridice și practică administrativă adecvate, să asigure punerea în aplicare a dreptului de proprietate în cauză în ceea ce privește reclamanții rămășiței Bug River sau să le furnizeze soluții echivalente în loc, în conformitate cu principiile protecției drepturilor de proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1” (ibid. § 194 și a patra dispoziție operativă a hotărârii). Aplicarea art. 37 din Convenția art. 37 din Convenție afirmă, în măsura în care este relevantă, cum urmează: „1.

Curtea poate decide în orice etapă a procedurii să decidă dezbaterea unei cereri din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile din acest sens.

Curtea poate decide restabilirea unei cereri la lista sa de cazuri dacă consideră că circumstanțele justifică acest curs.” În cazul Wolkenberg și alții c. Polonia și Witkowska-Toboła c. Polonia Curtea, având în vedere compatibilitatea generală a sistemului de compensare introdus de legea iulie 2005 cu principiile de protecție a drepturilor de proprietate, în special cu principiile privind compensarea și funcționarea efectivă a actului în practică, precum și cu disponibilitatea de căi de recurs interne care permit Bug În sensul articolului 37 § 1 din Convenție, reclamanții râului care au recuperat compensația pentru orice prejudecăți materiale sau non-materiale suferite ca urmare a operațiunii anteriore defectuoase a legislației interne, au fost convinși că problema care decurge în cauza Bug River a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 din Convenție.

Curtea a susținut că procedurile prevăzute în Legea din iulie 2005 au furnizat reclamanților și altor reclamanți de la Bug River ajutor la nivel intern, ceea ce și-a făcut examinarea în continuare a cererilor și a altor cereri similare nu mai justificate. În consecință și nu se constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului care ar necesita examinarea continuă a cazurilor în temeiul articolului 37 § 1 în amendă , Curtea a hotărât să elimine cererile din lista sa de cazuri (a se vedea Wolkenberg și alții c. Polonia , citată mai sus §§ 60-77; și Witkowska-Toboła c. Polonia , citată mai sus §§ 62-79 ). Având în vedere circumstanțele prezentei cauze și faptul că reclamanții sunt dispuși să beneficieze de schema de compensare introdusă de legea din iulie 2005, Curtea nu constată niciun motiv care să justifice deviarea acesteia de la concluzia achiziționată în cazurile menționate mai sus.

Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din lista de cauze a Curții. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION

PILOT-JUDGMENT PROCEDURE

Application no. 38907/97 by Krystyna ŻEBROWSKA and Others against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 29 January 2008 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Josep Casadevall, Giovanni Bonello, Kristaq Traja, Stanislav Pavlovschi, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 24 March 1997, Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court, Having regard to the decision to apply the pilot-judgment procedure and to adjourn its consideration of applications deriving from the same systemic problem identified in the case of Broniowski v. Poland (no. 31443/96), Having regard to the decisions to strike the applications Wolkenberg and Others v. Poland (no. 50003/99) and Witkowska-Toboła v. Poland (no. 11208/02) out of the Court’s list of cases, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The first and second applicant, Ms Krystyna Żebrowska and Mr Jerzy Żebrowski, are siblings.

They were born in 1938 and 1936 respectively. The third applicant, Mr Albert Żebrowski, is their father, who was born in 1905. The applicants are Polish nationals and they live in Olsztyn. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. 1. Background Before the Second World War the applicants’ family owned real property in the eastern provinces of pre-war Poland, the so-called “Borderlands” ( Kresy ). Those regions included large areas of present-day Belarus and Ukraine and territories around Vilnius in what is now Lithuania. In September 1939 the regions were invaded by the USSR.

Following the end of the war, when the Polish eastern border was redrawn westwards and fixed along the Bug River, the Borderlands acquired the name of the “territories beyond the Bug River” ( ziemie zabużańskie ). On an unspecified date following 9 September 1944 the applicants’ family, like some 1,240,000 other Polish citizens who were at various dates from 1944 to 1953 subject to repatriation from the territories beyond the Bug River, was repatriated to Poland under the provisions of the so-called “Republican Agreements” ( umowy republikańskie ). A more detailed account of the historical background and the relevant provisions of the Republican Agreements and other related treaties and laws can be found in the Court’s judgment in the pilot case of Broniowski v. Poland (see, in particular, Broniowski v. Poland [GC], no. 31443/96, ECHR 2004-V, §§ 10-12 and 39-45).

2. The applicants’ attempts to recover compensation On 29 March 1994 the Olsztyn District Court ( Sąd Rejonowy ) declared that the estate of the applicants’ late relative, W.K., had been acquired in equal parts by his widow and his niece (the applicants’ mother and wife). In the same decision, the court declared that each applicant had acquired one third of the estate of their late mother. On 22 October 1996 the Olsztyn Regional Court ( Sąd Wojewódzki ) gave a declaratory judgment stating that the applicants’ great-uncle, W.K. had owned real property in the territories beyond the Bug River. A valuation report of March 1997 estimated that the value of the property in question was 13,162,668 old Polish zlotys (PLZ).

On 4 August 1997 the Olsztyn District Office ( Urząd Rejonowy ) informed the applicants that their claim to acquire State property in compensation for the property abandoned in the territories beyond the Bug River had been entered in the relevant register as claim no. 171 but its realisation depended on the adoption of future measures by Parliament in respect of Bug River claims. The applicants’ subsequent attempts to acquire State property were unsuccessful. The only possibility of enforcing the claim was to participate in competitive bids for the sale of State property. However, the State authorities throughout Poland officially acknowledged the acute shortage of State-owned land designated for the realisation of the Bug River claims.

This fact and the fact that at the material time it was the authorities’ common practice to desist from organising auctions for Bug River claimants or to openly deny them the opportunity to enforce their entitlement through the statutory bidding procedure was established by the Court in the Broniowski judgment (see Broniowski , cited above, §§ 48-61, 69-87 and 168-176). B. Relevant domestic law and practice A detailed description of the relevant domestic law and practice concerning the Bug River property is set out in the judgments delivered by the Court in the pilot case of Broniowski v. Poland (see Broniowski v. Poland (merits) , cited above §§ 39-120; and Broniowski v. Poland (friendly settlement) , cited above, §§ 14-30) and the decisions given in the cases of Wolkenberg and Others v. Poland and Witkowska-Toboła v. Poland , cited above, §§ 24-25 and §§ 28-29 respectively.

The operation of the compensation scheme introduced by the July 2005 Act is described in the Court’s decisions given in the cases of Wolkenberg and Others v. Poland (dec.) no. 50003/99, 4 December 2007, §§ 18-23 and Witkowska-Toboła v. Poland (dec.) no. 11208/02, 4 December 2007, §§ 22 ‑ 27. COMPLAINT The applicants in essence complained about the State’s continued failure to secure the implementation of their right to compensation for the Bug River property in the period before the entry into force of the July 2005 Act and about the subsequent reduction of their compensatory entitlement to 20% of the original property’s current value. They alleged a violation of Article 6 § 1 of the Convention.

THE LAW A. Application of the pilot-judgment procedure The present case, like some 273 similar cases currently on the Court’s docket, had been examined in accordance with the pilot-judgment procedure following the judgment given by the Court in the Broniowski case (see Broniowski (merits) , cited above §§ 189 et seq.). The applicants’ complaint originated in the same structural shortcoming found to have been at the root of the Court’s finding of a violation of Article 1 of Protocol No. 1 in the pilot case and defined as “a systemic problem connected with the malfunctioning of domestic legislation and practice caused by the failure to set up an effective mechanism to implement the “right to credit” of Bug River claimants” which “ha[d] affected and remain[ed] capable of affecting a large number of persons” (ibid., see also the third operative provision of the judgment).

In that connection, and having regard to the number of persons potentially affected by the systemic violation of the Convention, the Court directed that “the respondent State must, through appropriate legal measures and administrative practice, secure the implementation of the property right in question in respect of the remaining Bug River claimants or provide them with equivalent redress in lieu, in accordance with the principles of protection of property rights under Article 1 of Protocol No. 1” (ibid. § 194 and the fourth operative provision of the judgment). B. Application of Article 37 of the Convention Article 37 of the Convention reads, in so far as relevant, as follows: “1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that ... (b) the matter has been resolved; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.

2. The Court may decide to restore an application to its list of cases if it considers that the circumstances justify such a course.” In the cases of Wolkenberg and Others v. Poland and Witkowska-Toboła v. Poland the Court, having regard to the general compatibility of the compensation scheme introduced by the July 2005 Act with the principles of protection of property rights, in particular with the principles relating to compensation and to the effective functioning of that Act in practice, as well as to the availability of domestic remedies enabling Bug River claimants to recover compensation for any past material or non ‑ material prejudice suffered as a result of the previous defective operation of the domestic legislation, was satisfied that the issue giving rise to the Bug River cases had been resolved for the purposes of Article 37 § 1 of the Convention.

The Court held that the procedures under the July 2005 Act had provided the applicants and other Bug River claimants with relief at domestic level which made its further examination of their applications and of other similar applications no longer justified. In consequence and finding no special circumstances regarding respect for human rights that would require the continued examination of the cases by virtue of Article 37 § 1 in fine , the Court decided to strike the applications out of its list of cases (see Wolkenberg and Others v. Poland , cited above, §§ 60-77; and Witkowska-Toboła v. Poland , cited above, §§ 62-79). Having regard to the circumstances of the present case and to the fact that it is open to the applicants to avail themselves of the compensation scheme introduced by the July 2005 Act,, the Court finds no reason justifying its departure from the conclusion reached in the above-mentioned cases.

Accordingly, the application should be struck out of the Court’s list of cases. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President